16,607 matches
-
iar pe reversul crucii s-a schimbat dată la „1944”. Între anii 1944-1992 (până la sfârșitul valabilitătii legii din perioada Republicii Populare Polone, 681.949 de persoane au primit Ordine ale Renașterii Poloniei. De la 1972, în acord cu Carta Învățătorului, fiecare învățător care a lucrat 30 de ani la școală primea acest "Ordin". Din acest motiv, timp de 20 de ani, l-au primit 63.416 de persoane. În anii '80 aceste regulamente s-au aplicat și minerilor, metalurgiștilor și funcționarilor publici
Ordinul Polonia Restituta () [Corola-website/Science/320676_a_322005]
-
și sate ca Mihoveni sau Liteni), pentru ca la recensământul austriac din 1910 numărul lor să fie de 275. Prima școală din Bulai a fost înființată în anul 1906, prin eforturile Societății Școlilor Populare din Cernăuți, având numai două clase. Ca învățători au fost în special polonezi. În perioada interbelică, mai precis în perioada 1928-1930, locuitorii satului și-au construit propria școală pe un teren de peste 2 ha, care a fost donat de localnicul Franciszek Szczech. Conform datelor din recensământul general din
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
Este fiul Iulianei (născută Todor) și al lui Ioan Copilu, miner și agricultor. A făcut cinci clase elementare în Iara, jud. Cluj (1919-1924), patru gimnaziale la Liceul de Băieți din Turda (1925-1929), urmate de alte trei la Școala Normală de Învățători din Cluj (1929-1932), ajungând în cele din urmă învățător în Albac (1934-1938). În 1937 își trece - în urma unor examene de diferență - bacalaureatul la Liceul „Gheorghe Barițiu" din Cluj. Între 1939-1946 urmează Școala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj după care
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]
-
Copilu, miner și agricultor. A făcut cinci clase elementare în Iara, jud. Cluj (1919-1924), patru gimnaziale la Liceul de Băieți din Turda (1925-1929), urmate de alte trei la Școala Normală de Învățători din Cluj (1929-1932), ajungând în cele din urmă învățător în Albac (1934-1938). În 1937 își trece - în urma unor examene de diferență - bacalaureatul la Liceul „Gheorghe Barițiu" din Cluj. Între 1939-1946 urmează Școala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj după care Academia Pedagogică (1940-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]
-
Olanda, fiind al treilea copil, într-o familie cu nouă copii. Provenind dintr-o familie protestantă, a fost crescut într-un spirit calvinist. Tatăl său a fost birjar. Achterberg a fost un elev bun, iar în anul 1924 a devenit învățător. În același an a avut debutul literar, împreună cu Arie Dekkers, care, de altfel, l-a încurajat să scrie. Împreună au publicat "De Zangen van Twee Twintigers". În anul 1946 s-a căsătorit cu prietena sa din copilărie Cathrien van Baak
Gerrit Achterberg () [Corola-website/Science/321597_a_322926]
-
1910, Boțești, județul Baia - 18 iulie 1982, Suceava) a fost un pictor și profesor român. După terminarea cursurilor primare în satul natal se înscrie la Gimnaziul din comuna Liteni.Din clasa a V-a se transferă la "Școală normală de învățători din Fălticeni", pe care o absolvă în 1929.În toamna aceluiași an se înscrie la "Academia de Arte Frumoase din Iași", fiind admis, în urma examenelor susținute, în anul doi de studii, curs comun.Nedispunând de mijloace materiale care să-i
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
În toamna aceluiași an se înscrie la "Academia de Arte Frumoase din Iași", fiind admis, în urma examenelor susținute, în anul doi de studii, curs comun.Nedispunând de mijloace materiale care să-i permită terminarea studiilor, este nevoit să intre că învățător la "Școală primară" din satul Achembet, comuna Saba-Târg, județul Cetatea Albă(1930-1931). Dar dorința de a continua, cu orice preț, drumul început al artelor plastice îl readuce în toamna anului 1931 la "Academie", fiind reprimit în anul trei.Studiază pictură
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
mai târziu în opera să. Atras de sculptură, lucrează, ca student, în anii trei și patru, în afară programului de studiu, în atelierul de sculptură al profesorului Ion Mateescu.Aici concepe și realizează bustul profesorului universitar Vasile Todicescu și al învățătorului Neculai Stoleru din Baia, lucrări apreciate de specialiști. Din 1935, îmbrățișând carieră didactica, (în primul an ca profesor la Liceul "A.T.Laurian" din Botoșani, apoi timp de 37 ani la Liceul "Ștefan cel Mare"(1936-1973) din Suceava), îmbină în
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
format un nucleu puternic de rezistență națională, care putea să țină piept presiunii curentului de deznaționalizare și rusificare promovat de autoritățile locale. Autorităție aveau o atitudine antagonistă față de acțiunilor lui Pelivan și susținătorilor săi. Astfel s-a înscenat un proces învățătorului Porfirie Fală, pe care l-au alungat din învățământ pentru că a instruit copiii în limba maternă - româna. Datorită lui Pelivan, Fală a fost restabilit în serviciu. Pentru motive similare, a fost pedepsit și învățătorul Ion A. Buzdugan, iar Th. M.
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Astfel s-a înscenat un proces învățătorului Porfirie Fală, pe care l-au alungat din învățământ pentru că a instruit copiii în limba maternă - româna. Datorită lui Pelivan, Fală a fost restabilit în serviciu. Pentru motive similare, a fost pedepsit și învățătorul Ion A. Buzdugan, iar Th. M. Ciugureanu a fost întemnițat. La 16 mai 1912 autoritățile orășenești au organizat o sărbătoare cu ocazia centenarului de la anexiunea Basarabiei de către Rusia, iar Ion Pelivan a îmbrăcat o haină de doliu, purta o cocardă
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
a înălțat o clopotniță la care se ajunge prin urcarea unor trepte aflate în zid. Adaosurile făcute atunci nu au respectat stilul monumentului; clopotnița este construită după arhitectura rusească, având turla în formă de bulb. În ""Monografia satului Dolheștii Mari"", învățătorul Petru Sandovici precizează că ""fără actualul turn, biserica apărea ca o bazilică romană de tip creștin, cu un exterior plin de simplitate, care n-ar trăda nicidecum formele arhitecturale din interior. Turnul adăugat nu are stilul monumentului, dar privit în
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
expulzeze peste graniță pe toți cetățenii Bucovinei proveniți din URSS. Hariton Borodai a încercat zadarnic să obțină dreptul de a rămâne în Bucovina, argumentând că și-a format o familie în care a apărut și un copil, iar socrul său, învățătorul Ioan Copaciuc, era ofițer (sublocotenent) în rezervă în Armata Română, fiind mobilizat în cadrul Pirotehnicii din București. În primăvara anului 1942, Hariton Borodai a fost expulzat peste graniță, stabilindu-se în orașul Kameneț-Podolsk din regiunea Hmelnițki (URSS), ce se afla sub
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
mama și pe sora sa, Miroslava Borodai și-a luat copilul în brațe și a vrut să se arunce în Dunăre. Pe malul fluviului, a renunțat să-și ducă gândul la îndeplinire. Ea se va căsători în anul 1947 cu învățătorul Daniel Șandru, având împreună un fiu - Bogdan. Și-a dedicat anii următori culegerii de folclor ucrainean, publicând două culegeri de cântece populare. De asemenea, a strâns peste 1500 de modele de broderii (cusături) vechi de la huțulii bucovineni, fiind preocupată de
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
Dumitru Popovici (n. 25 octombrie 1902, Dăneasa, județul Olt, d. 6 decembrie 1952, Cluj) a fost un critic și istoric literar român. A fost fiul învățătorilor Ioana (născută Popescu) și Ioan Popovici. A urmat școala primară la Șerbănești-Olt (1909-1914), iar studiile liceale la liceul „Radu Greceanu” din Slatina (1914-1923). A absolvit Facultatea de litere din București în anul 1927 și obține titlul de doctor în anul
Dumitru Popovici (critic literar) () [Corola-website/Science/320850_a_322179]
-
bisericii din Stupca. După moartea fiului său, compozitorul Ciprian Porumbescu (1853-1883), preotul Iraclie Porumbescu s-a mutat ca paroh la Biserica de lemn din Frătăuții Noi, unde a slujit între anii 1884-1896. La Frătăuții Noi, preotul Iraclie a fost și învățător; el a organizat la școala din sat cursuri de industrie casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. El a criticat politica antiromânească a episcopului Eugenie Hacman care îi învinuia pe unii preoți de iredentism românesc
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
început să se înființeze școli, episcopia deschizând o școală de pictori de biserici și iconari, condusă de Nicolae Teodorescu și unde a studiat și pictorul Gheorghe Tattarescu. Un an mai târziu episcopul Dionisie Romano a deschis Școala Normală (școală de învățători), școală ce pregătea învățători pentru școlile generale din oraș și pentru cele din 115 sate. Seminarul teologic ortodox din Buzău, înființat în 1836, a fost a doua școală teologică din Țara Românească, după seminarul din București. Primul liceu laic din
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
școli, episcopia deschizând o școală de pictori de biserici și iconari, condusă de Nicolae Teodorescu și unde a studiat și pictorul Gheorghe Tattarescu. Un an mai târziu episcopul Dionisie Romano a deschis Școala Normală (școală de învățători), școală ce pregătea învățători pentru școlile generale din oraș și pentru cele din 115 sate. Seminarul teologic ortodox din Buzău, înființat în 1836, a fost a doua școală teologică din Țara Românească, după seminarul din București. Primul liceu laic din Buzău a fost actualul
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
a pierdut de timpuriu părinții, evrei din orășelul Jezierzany, din Galiția, și a fost crescut de o bunică, așa cum sugerează poema "Radu". În anul 1868 , adolescent fiind, se stabilește la Hârlău, unde învață limba germană cu un profesor particular. Devine învățător la Sadagura, apoi, este contabil la Bacău, pregătindu-se să-și dea bacalaureatul la Suceava. În toamna lui 1869 a plecat la Berlin și se înscrie la Facultatea de medicină, dar se simte mai atras de filologie și frecventează "Akademie
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]
-
o boltă semicilindrică. Pereții interiori au fost acoperiți cu picturi în anul 1821 de zugravul Ioan Perșe, paroh al Elciului. Pictura se mai păstrează doar fragmentar. Patrimoniu: clopote de 30 de kg; 40 de kg. Icoane: Nașterea Domnului-sec.XVII, Iisus învățător sec.XVIII, Maica Domnului cu Pruncul sec.XVIII. Cărți: Chiracodromion, Bălgrad, 1699; Penticostarion, Râmnic, 1743; Triodion, București, 1747 (însemnări: acest Triod îi a satului Osoiu, 1834; Acest Triod îi prin cheltuiala satului. Scris-am eu, popa Gligor), Evanghelie, Blaj, 1776
Biserica de lemn din Osoi () [Corola-website/Science/315449_a_316778]
-
a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări. Când ne împărtășim, noi proclamăm cu bucurie moartea Domnului, până va reveni El. Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și mărturisirea. Învățătorul a instituit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o reînnoire a curățirii, o expresie a bunăvoinței de a ne sluji unul altuia în umilință creștină și de a ne uni inimile în dragoste. Serviciul Cinei Domnului este deschis tuturor credincioșilor creștini
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
a devenit și motivul multor picturi și altor opere de artă. După evanghelia lui Marcu 14,12-16 și cea a lui Luca 22,7-13, era vorba de o încăpere la un etaj, pe care ucenicii au găsit-o după indicația învățătorului lor, urmând pașii unui cărăuș de apă pe ulițele Ierusalimului. În Evanghelia lui Matei 26, 17 -19 lipsesc aceste amănunte. Evanghelia lui Ioan `13. 1-17 pomenește cina deja în versetul al 2-lea, dar nu menționează locul și nici cuvintele
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
mică, Ileana. Ulterior, aceasta, neavând copii, a donat-o nepoatei sale, Sofia, fiica Mariei, o altă soră a lui Creangă. Construcția a fost restaurată în 1937 prin grija istoricului Nicolae Iorga. În 1944 Sofia Grigoriu, născută Creangă, donează casa Asociației Învățătorilor din România. Casa a fost în continuare îngrijită de doi dintre copiii Sofiei, Zahei și Antonică Grigoriu și a funcționat neoficial ca muzeu până la 1951. Atunci, la inițiativa lui Zahei, a avut loc deschiderea propriu-zisă a actualului muzeu memorial. Cele
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
Johann Karl Hermann Gronau (n. 6 decembrie 1850, Alt-Schadow (azi aparține de Märkische Heide provincia Brandenburg - d. 22 februarie 1940 în Potsdam), a fost un Generalfeldzeugmeister prusac. provine dintr-o familie de învățători originară din Bergisches Land, el fiind fiul pădurarului șef Johann Karl Ludwig Hermann Gronau (1816-1911) din Berlin-Köpenick și al soției sale, Alexandrine Friederike Bertha Leusenthin (1823-1903) din Prusia Răsăriteană. Gronau intră în 1869 în armata prusacă, între anii 1880 - 1882
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]
-
anul 1935. Și-a continuat studiile la Institutul Teologic Oradea unde a fost susținut cu o bursă de P.S. Valeriu Traian Frențiu care l-a "acceptat ca pe propriul lui fiu". În anul școlar 1936-1937, studentul Borz Ilie a fost învățător suplinitor în satul Marin. Era descris ca având o ținută demnă, dar caldă în relația cu elevii. A predat și ore de religie pe care elevii le agreau foarte mult, câstigându-și simpatia atât a elevilor cât si a părinților lor
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
au declarat 596 români și 19.458 moldoveni, din totalul de 15 milioane de locuitori. Prima asociație românească din Kazahstan s-a înființat juridic pe 27 mai 2003, fiind intitulată "Asociația româno-moldoveana din Kazahstan". Bazele acesteia au fost puse de învățătorul Mihai Groza. Tot cu ajutorul acestuia a fost înființat și ansamblul "Românaș". Pe 29 aprilie 2005 a fost creată o a doua asociație românească, "Societatea Culturală DACIA", la Karaganda unde trăiește o importantă comunitate românească (peste 3.500 de persoane). Vasile
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]