20,565 matches
-
la un alt nivel”. În cadrul unei prezentări complexe a discului single, aceeași publicație face referire la ideea conform căreia piesă „nu este foarte apropiată de compoziția originală” „The Hils Are Alive” și că „înregistrarea sună precum un șlagăr internațional”. Revista britanică "Music Week" a desemnat compoziția „Cântecul săptămânii” în data de 12 iulie 2010. Mai puțin impresionat de compoziție s-a declarat recenzorul publicației britanice "The Guardian" Andy Capper, care a descris „The Club is Alive” drept „atroce”, adăugând: „o mostră
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
de compoziția originală” „The Hils Are Alive” și că „înregistrarea sună precum un șlagăr internațional”. Revista britanică "Music Week" a desemnat compoziția „Cântecul săptămânii” în data de 12 iulie 2010. Mai puțin impresionat de compoziție s-a declarat recenzorul publicației britanice "The Guardian" Andy Capper, care a descris „The Club is Alive” drept „atroce”, adăugând: „o mostră tratată cu auto-tune a refrenului din "The Sound of Music" amestecata cu ceva prostii despre dansatul într-un club [lucru] pe care oamenii lui
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
anterior cu artiști precum Janet Jackson sau Justin Timberlake. Materialul a fost inclus pe lista celor mai difuzate videoclipuri de către postul de televiziune MTV din Irlanda și Regatul Unit. „The Club Is Alive” a debutat pe prima poziție în ierarhia britanică UK Singles Chart la doar o săptămână de la lansare, însumând vânzări de aproximativ 85.000 de exemplare în primele șapte zile de disponibilitate. Acest aspect a fost reliefat anterior și de clasamentele intermediare compilate de Official Charts Company de-a
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
aspect a fost reliefat anterior și de clasamentele intermediare compilate de Official Charts Company de-a lungul primei săptămâni de comercializare a cântecului. Performanță obținută de cântec reprezintă cel de-al treilea single al formației ce ajunge în vârful listei britanice și cel de-al patrulea șlagăr de top 10, după reușitele primelor trei discuri single de pe albumul de debut. În ciuda succesului din prima săptămână, „The Club Is Alive” a suferit o coborâre notabilă la doar șapte zile, ocupând poziția a
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
Doyle ca Upper Baker Street, și în primul manuscris, Conan Doyle a plasat casa lui Holmes în "Upper Baker Street", indicând că dacă acesta ar fi avut o casă în minte ea ar trebui să fie acolo. Totuși, un autor britanic de romane polițiste, Nigel Morland, a pretins că, în ultimii ani ai vieții lui Conan Doyle, el a identificat intersecția dintre Baker Street și George Street, la circa 500 metri sud de Marylebone Road, ca locația a numărului 221b. Unii
221B Baker Street () [Corola-website/Science/320022_a_321351]
-
1824, folosindu-se de poziția lui Miguel de comandant al armatei, au preluat puterea și l-au ținut prizonier pe rege în palat, unde regina a încercat să-l facă să abdice în favoarea lui Miguel. Totuși, regele a primit ajutor britanic și și-a recăpătat puterea; în cele din urmă fiul său a părăsit țara. De asemnea, regina a plecat într-un scurt exil. Regele Ioan al VI-lea a trăit la Palatul Bemposta iar regina Charlotte în Queluz. Deși ea
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
The a fost o revistă britanică lunară, fondată de George Newnes, în care s-au publicat în foileton române de ficțiune și articole de presă. Ea a fost publicată în Marea Britanie din ianuarie 1891 până în martie 1950, ajungând la un numărul 711, desi primul număr a
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
lui Sherlock Holmes după dispariția să în Cascadele Reichenbach - vânzările au doborât toate recordurile. Cititorii au stat la coadă în fața centrelor de vânzare a revistei pentru a pune mâna pe un exemplar. Aventurile lui A.J. Raffles - «gentlemanul spărgător», echivalentul britanic al lui Arsène Lupin de Maurice Leblanc - scrise de Ernest William Hornung au fost publicate în "The Ștrand" tot în anii 1890. Printre scriitorii care au publicat în paginile sale figurează Grant Allen, Margery Allingham, H.G. Wells, E.C. Bentley, Agatha
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
coperta revistei cu un titlu apropiat, "The Ștrand Musical Magazine". După trecerea în octombrie 1941 la un format "de buzunar", care nu a mai fost așa de popular, scăderea permanentă a vânzărilor, costurile în continuă creștere și apariția pe piața britanică a revistelor americane de tip pulp din vremurile dificile ce au urmat celui de-al doilea război mondial au determinat încetarea apariției revistei "" în martie 1950. Ultimul său editor a fost Macdonald Hastings, care se distinsese anterior pe postul de
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
16 mai 1916 s-a ajuns la o înțelegere secretă trasată în linii mari de către reprezentanții Marii Britanii, Sir Mark Sykes, și Franței, François Georges-Picot. Acordul Sykes-Picot a împărțit Imperiul Otoman în zone de ocupație bazate pe interesele geo-politice franceze și britanice și a făcut abstracție de componența etnică, etosul și aspirațiile naționale și religioase ale locuitorilor. După 1918, cu excepția Turciei, care și-a păstrat Anatolia, Antalia, Rumelia (Sudul Balcanilor), strâmtorile Bosfor și Dardanele, jumătate din insula Cipru, 1/4 din Kurdistan
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
insurecție arabă anti-otomană organizată de britanici. Odată deconspirat, autorii acordului Sykes-Picot au declarat că nu a fost vorba de un acord concret, ci de un schimb de păreri care nu au fost aplicate. În realitate, doi ofițeri cartografi, un maior britanic și un căpitan francez, au luat o hartă, o riglă și un creion neascuțit suficient și au trasat linii care au devenit ulterior granițe de state și interminabile subiecte de litigii sângeroase. Între granițele astfel trasate s-au format noi
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
narativ propriu - parțial, real și parțial, fictiv - și aspirații teritoriale în afara granițelor stabilite (irakienii, care consideră Kuweitul ca parte integrală a Irakului, palestinienii ș.a.); poporul kurd a fost împărțit între patru state, Turcia, Siria (dominație franceză), Irak și Iran (dominație britanică), localități și familii (clanuri, s-au nimerit sub grosimea liniei de creion - localitatea Rafah a fost tăiată în două de granița dintre Sinai (Egipt) și Palestina, actualmente Israel, respectiv interlandul Hamas din Fâșia Gaza, unde cele două părți ale orașului
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
oferă rezultate diferite: Se relateză că încă cu trei zile înainte de eveniment, începând cu 27 iunie 1908 (stil vechi), în Europa, Rusia europeană și Siberia de Vest puteau fi observate fenomene atmosferice neobișnuite: nori argintii, amurguri luminoase, halouri solare. Astronomul britanic William Dening scria că în noaptea de 30 iunie cerul deasupra orașului Bristol era într-atât de luminos, încât stelele practic nu se observau; și toată partea nordică a cerului era de un ton roșiatic, iar partea estică — verzuie. Explozia
Fenomenul Tunguska () [Corola-website/Science/320094_a_321423]
-
se poate citi în cartea sa "Vacanța de vară, sau taina scrinului". În anul 1917 a fost expulzat din Ierusalim de către turci (vezi: Drumul cojilor de portocală"), iar în anul 1918 s-a înscris voluntar în legiunea evreiască a armatei britanice, devenind supraveghetor într-un lagăr de prizonieri turci din Egipt. În anul 1920, după demobilizare, a plecat să se perfecționeze în pictură în Europa , locuind până în anul 1926 , pe rând, la Viena, la Paris și la Berlin, și ilustrând cărțile
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
încă de la începutul războiului . Pe 12 noiembrie 1918, o brigadă franceză a intrat în capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a regiunii imediat învecinate. A doua zi, a urmat o debarcare a militarilor aliați de pe vasele de război britanice, franceze, italiene și elene. Ocuparea Istanbulului a fost urmată de mai multe alte acte asemănătoare. Pe 14 noiembrie, trupele franco-elene au ocupat orașul Uzunköprü din Tracia Răsăriteană și calea ferată care lega orașul de stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Istanbulului a fost urmată de mai multe alte acte asemănătoare. Pe 14 noiembrie, trupele franco-elene au ocupat orașul Uzunköprü din Tracia Răsăriteană și calea ferată care lega orașul de stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile Istanbulului. Pe 1 decembrie, trupele britanice din Siria au ocupat Kilisul. Începând cu luna decembrie, francezii au trecut la ocuparea sistematică a teritoriului otoman, (orașele Antakya, Mersin, Tarsos, Ceyhan, Adana, Osmaniye și Islahiye. Pe 19 ianuarie 1919, a început Conferința de pace de la Paris, în timpul căreia
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
fost creată „Comisia Interaliată pentru Mandatele din Turcia” având ca obiectiv punerea în aplicare a tratatelor secrete semnate în perioada 1915 - 1917, care vizau dezmembrarea Imperiului Otoman. Grecii urmăreau crearea noului „Imperiu Elenistic”, bazat pe așa-numita Megali Idea. Premierul britanic, David Lloyd George, promisese Greciei crearea Imperiului Elen mai înainte de intrarea Greciei în război. Italia era interesată de ocuparea sudului Anatoliei, în conformitate cu Acordul de la St.-Jean-de-Maurienne. Franța era interesată de exercitarea controlului în Hatay, Liban și Siria și a unei
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de asemenea un tratat cu Armenia și promisese ca, în schimbul participării Legiunii franco-armene la lupte de partea Aliaților, să sprijine formarea unui stat armenesc în regiunea Mediteranei . Aliații au continuat să emită pretenții teritoriale în Turcia, fărâmițând Imperiul Otoman. Trupele britanice din Siria au ocupat Maraș, Urfa și Birecik, iar francezii au ocupat porturile de la Marea Neagră Zonguldak și Karadeniz Ereğli și regiunea minieră din apropiere. Grecii au ocupat portul Smirna, ceea ce a dus la părăsirea lucrărilor Conferinței de pace de către delegația
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
cu ajutorul căreia a păstrat o legătură permanentă cu toate unitățile din Anatolia și cu grupurile de rezistență. Mustafa Kemal a acționat pe cale oficială, trimițând telegrame de protest către ambasadorii străini în Turcia și către miniștrii de război în legătură cu consolidarea forțelor britanice în regiune și cu ajutorul dat de britanici grupurilor de naționaliști greci. După ce a petrecut o săptămână în Samsun, Mustafa Kemal și-a mutat cartierul general la Havza, aproximativ 120 km în interiorul Anatoliei. Mustafa Kemal avea să scrie în memoriile sale
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Pe 23 iunie, înaltul comisar Calthorpe, dându-și seama de natura activităților lui Mustafa Kemal în Anatolia, a trimis un raport în legătură cu acestea la Foreign Office. Aprecierile sale au fost întărite de analiza lui George Kidson din cadrul „Eastern Department”. Căpitanul britanic Hurst, care staționa în Samsun, îl avertizase pe amiralul Calthorpe de mai multe ori cu privire la activitatea lui Kemal. Trupele de sub comanda lui Hurst au fost însă înlocuite la un moment dat cu o brigadă de militari gurkha. Aceste mișcări de
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Kemal. În paralel cu aceste evenimente, s-au format secțiuni ale „Asociației de Apărare a Drepturilor Naționale” (Müdafaa-i Hukuk Cemiyeti) în Trabzon și Samsun. Evenimente asemănătoare cu cele din Smyrna au avut loc și în Trabzon și Samsun. Când trupele britanice au debarcat la Alexandretta, amiralul Calthorpe a demisionat din funcția de înalt comisar, afirmând că această acțiune contravine prevederilor tratatului de armistițiu. El a fost numit într-o altă funcție pe 5 august 1919. Ministrul de război otoman Damat Ferid
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Pașa s-a grăbit crezând că noul parlament îi va aduce legitimitatea. Clădirea în care funcționa Parlamentul se afla într-un oraș aflat sub ocupația militară a britanicilor. Orice decizie a legislativului trebuia să fie validată și de comandantul militar britanic al capitalei. Libertatea de mișcare a noului guvern a fost puternic limitată. În scurtă vreme a fost clar pentru deputați că misiunea lor era imposibilă. Ali Riza Pașa și guvernul pe care îl prezida nu era decât portavocea Antantei. Singurele
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Constantinopolului, regimul libertății Strâmtorilor și abolirea sistemului capitulațiilor. Pactul Național a adoptat principiile și cererile naționaliștilor, intrând astfel în conflict cu Aliații și planurile lor. Mișcarea Națională, care reușise să convingă Parlamentul Otoman să proclame Pactul Național, a determinat guvernul britanic să acționeze în forță. Guvernul britanic a luat hotărârea să readucă Turcia sub controlul lui. Planul britanic a fost să desființeze toate organizațiile din capitală până în fundul Anatoliei. Mișcarea Națională condusă de Mustafa Kemal era principala problemă a britanicilor. Ministerul
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
sistemului capitulațiilor. Pactul Național a adoptat principiile și cererile naționaliștilor, intrând astfel în conflict cu Aliații și planurile lor. Mișcarea Națională, care reușise să convingă Parlamentul Otoman să proclame Pactul Național, a determinat guvernul britanic să acționeze în forță. Guvernul britanic a luat hotărârea să readucă Turcia sub controlul lui. Planul britanic a fost să desființeze toate organizațiile din capitală până în fundul Anatoliei. Mișcarea Națională condusă de Mustafa Kemal era principala problemă a britanicilor. Ministerul de externe britanic (Foreign Office) a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
astfel în conflict cu Aliații și planurile lor. Mișcarea Națională, care reușise să convingă Parlamentul Otoman să proclame Pactul Național, a determinat guvernul britanic să acționeze în forță. Guvernul britanic a luat hotărârea să readucă Turcia sub controlul lui. Planul britanic a fost să desființeze toate organizațiile din capitală până în fundul Anatoliei. Mișcarea Națională condusă de Mustafa Kemal era principala problemă a britanicilor. Ministerul de externe britanic (Foreign Office) a primit sarcina să creeze un plan de acțiune. Foreign Office a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]