16,722 matches
-
fidelitate. Conducătorii rebelilor—Robert, Rainulf și Sergiu—au fost asediați în Napoli până în primăvara anului 1136. Până atunci, mulți oameni au murit de pe urma foametei. Totuși, potrivit istoricului simpatizant al cauzei rebelilor Falco de Benevento, Sergiu și napolitanii săi nu au cedat, "preferând să moară de foame decât să își coboare gâturile în fața puterii unui rege rău." Blocada navală asupra Neapolelui avea unele fisuri, iar Sergius a fost în stare să se strecoare spre Pisa pentru a face rost de noi provizii
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
următorii doi ani. Sergiu, Robert și Rainulf a fusto asediați în Napoli până în vara lui 1136. Până atunci, mulți dintre locuitorii orașului au murit de pe urma foametei. Totuși, conform cronicarului Falco de Benevento, simpatizant al răsculaților, Sergiu și napolitanii nu au cedat, "preferând să moară de foame decât să își dezgolească gâturile în fața puterii unui rege rău." În plus, blocada navală menită în două rânduri să prevină vizitarea Pisei de către Sergius și Robert pentru aducerea de noi întăriri a eșuat, marcând anihiliarea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Ucraina) sau altele asemenea lor. După ce s-a reîntors în regat după retragerea mongolilor, Béla al IV-lea și-a dat seama că reconstrucția regatului are nevoie de tot sprijinul intern și a abandonat încercările de recuperarea ale pământurilor regale cedate de înaintașul său. Mai mult chiar, el a oferit noi proprietăți sprijinitorilor să și le-a permis să-și construiască castele din piatră, care să reziste la asedii îndelungate. El a inițiat un nou val de colonizare, care a dus
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
arhitectul unei structuri centralizate a puterii în primele decenii ale secolului al XIV-lea. Plecând de la concepția conform căreia cuvântul regal are putere de rege, el nu a convocat niciodată Dieta. Pentru a-și asigura sprijinul nobilimii mărunte, el a cedat o serie de moșii confiscate de la magnați celor care i-au fost credincioși, făcându-i dependenți de veniturile pământurilor și castelelor, stăpânite doar temporar. Acest sistem a propulsat în timpul domniei sale o serie de familii nobiliare noi în lumea celor mai
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
bunele obiceiuri strămoșești” ale regatului și că avea să-și aleagă consilierii dintre membrii ligii sau dintre urmașii acestora Deși regina Maria a fost eliberată, ea nu a intervenit în guvernarea regatului în anii care aveau să urmeze. Sigismund a cedat partizanilor săi numeroase domenii regale, numărul castelelor regale scăzând în primul deceniu al domniei sale de la 150 la 70. Aceste castele și satele care depindeau de ele au fost împărțite inițial între membrii ligii dar, după anul 1392, regele a oferit
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
state. Martin I a murit fără a avea moștenitori, iar Regatul Siciliei a fost moștenit de către tatăl său, care l-a unit cu Regatul Aragonului. La încheierea Războiului de succesiune la tronul Spaniei, în virtutea tratatului de la Utrecht, Sicilia a fost cedată către Casa de Savoia Spaniolii au invadat regatul în 1718. Ducele de Savoia l-a cedat Austriei în 1720 prin tratatul de la Haga. Ducele Carol I de Parma a cucerit regatul în timpul Războiului de succesiune la tronul Poloniei. La sfârșitul
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
tatăl său, care l-a unit cu Regatul Aragonului. La încheierea Războiului de succesiune la tronul Spaniei, în virtutea tratatului de la Utrecht, Sicilia a fost cedată către Casa de Savoia Spaniolii au invadat regatul în 1718. Ducele de Savoia l-a cedat Austriei în 1720 prin tratatul de la Haga. Ducele Carol I de Parma a cucerit regatul în timpul Războiului de succesiune la tronul Poloniei. La sfârșitul războiului Sicilia a fost cedată ducelui de Parma. În 1816, Regatul Siciliei s-a reunit cu
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
Spaniolii au invadat regatul în 1718. Ducele de Savoia l-a cedat Austriei în 1720 prin tratatul de la Haga. Ducele Carol I de Parma a cucerit regatul în timpul Războiului de succesiune la tronul Poloniei. La sfârșitul războiului Sicilia a fost cedată ducelui de Parma. În 1816, Regatul Siciliei s-a reunit cu Regatul Neapolelui.
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
hectare), ceea ce înseamnă că lipsesc 2900 hectare. Se pune întrebarea unde sunt acele suprafețe lipsa? Bătrînii satului susțin că parțial aceste terenuri au fost preluate de către Fermă de stat Erdănima, aflată la granița de vest a satului, respectiv au fost cedate satelor învecinate care aveau suprafețe mici raportat la numărul populației. Un alt element important se referă la numărul persoanelor care știau să scrie și să citească (probabil în limba maghiară întrucît Școală confesionala din sat preda în limba română de
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
1128, Honoriu al II-lea i-a acordat lui Roger învestitura ca duce de Apulia, la Benevento. Rezistența baronială, în spatele căreia se aflau și Neapole, Bari, Salerno și alte orașe al căror scop era libertatea civică, a fost nevoită să cedeze. În septembrie 1129 Roger a fost recunoscut la modul general ca duce de Apulia de către ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, Robert al II-lea de Capua și de ceilalți. El a început dintr-odată să pună ordine în
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
din răsputeri și pentru cauza creștinilor din Siria, aliații săi, principele Raimond de Antiohia și Josselin al II-lea de Edessa mărșăluiau prin regiune, fără a-i acorda sprijin basileului pentru a duce la bun sfârșit asediul Shaizarului. Orașul a cedat, însă citadela a rezistat în fața asaltului. Emirul de Shaizar a oferit să plătească o largă indemnizație, să devină vasal al lui Ioan și să ofere un tribut anual; oferta a fost până la urmă acceptată de către împărat, fără prea mare tragere
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
dintâi la fel de mult cum se tem de întoarcerea celor din urmă"".. În urma războiului a fost semnat Tratatul de la București, act fraudulos, deoarece încălca practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment. Prin articolele 4 și 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482,630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile: Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
Jurnalului de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa» (n.r. - Dimitrie Onciul, „Din istoria României") consacra, printre altele, independența României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării și Insula Șerpilor către Rusia, care, la rândul său, își rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. Totodată, spre disperarea cercurilor conducătoare de la București, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
districtul al 6-lea înainte de același an. John Sevier a fost ales în districtul al 5-lea din (vezi, ), care includea atunci și teritoriul fostului State of Franklin. Sevier a continuat să fie alesul districtului și după ce acesta a fost cedat guernului federal pentru a forma Southwest Territory. Între anii 1796 și 1803, statul Tennessee a ales un sigur reprezentativ, ales din întregul sau teritoriu (așa numit în engleză, , state-wide"). Tennessee elected three representatives, at-large, state-wide for the 8th Congress, and
Delegațiile Congresului Statelor Unite ale Americii din partea statului Tennessee () [Corola-website/Science/328367_a_329696]
-
Situația „închis” se constată la jucător atunci când nu are posibilitatea de a efectua mișcarea regulamentară, adică în procesul efectuării presupusei mișcări se încalcă prevederile punctelor 3.3. și 3.4. ale prezentului Regulament. 4.2. Jucătorul aflat în situația „închis” cedează mișcarea lui celuilalt jucător care obține în așa caz dreptul la mișcarea „lovitură de pedeapsă”. 4.3. Lovitura de pedeapsă, diferită de mișcarea standard, reprezintă o mișcare într-o linie dreaptă din 6 pătrate orientată în orice direcție, fără a
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
Monarhul francez a oferit Hainaut (deși acesta nu era vasal al coroanei Franței) lui Ioan d'Avesnes, iar Flandra lui Guillaume de Dampierre. În baza acestei hotărâri, Margareta a oferit stăpânirea asupra Flandrei lui Guillaume în 1247, însă nu a cedat stăpânirea asupra Hainaut lui Ioan d'Avesnes. În 1251, Guillaume a încetat din viață, Flandra trecând în mâinile fratelui său Guy de Dampierre. În 1248, regele Ludovic al IX-lea a plecat pentru a participa la cruciada a șaptea, rămânând
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
Prusacă, în rândurile diviziilor responsabile de asediul orașului Thionville, în toiul Războiului primei coaliții. Armata se confrunta cu o insuficiență de alimente pe care Domery o găsea intolerabilă, astfel încât acesta a dezertat în favoarea francezilor: a intrat în oraș și a cedat în fața comandantului francez, care l-a remunerat cu un pepene verde mare, pe care Domery l-a mâncat îndată, cu tot cu coajă. A mai fost servit cu o varietate de alte bucate, pe care la fel le-a mâncat foarte repede
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
Coroanei Regatului Poloniei. Regatul Suediei, care fusese slăbit de Războiul de treizeci de ani, a semnat Tratatul de la Stuhmsdorf (cunoscut și ca Tratatul de la Sztumska Wieś sau Tratatul de la Stuhmsdorf, în română: "Tratatul de la Satul Ștumska") în 1635, prin care ceda o serie de teritorii în favoarea statului polono-lituanian. În istoria Poloniei și a Lituaniei, „Potopul” descrie la o serie de războaie de la mijlocul secolului al XVII-lea care a ruinat statul polono-lituanian. "Potopul" se referă la invazia suedeză și ocuparea jumătății
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
lupta împotriva Suediei Regele Ioan Cazimir al II-lea Vasa a renunțat prin semnarea Tratatului de la Oliva la pretențiile asupra coroanei suedeze, pe care monarhul polonez ar fi moștenit-o de la tată său, Sigismund al III-lea Vasa. Polonia a cedat în mod oficial prin acest tratat de pace Livonia și orașul Riga, care se aflau de facto sub controlul suedez de peste 30 de ani. Pacea de la Oliva a pus capăt conflictului polono-suedez. Războiul ruso-polonez (1654-1667) s-a încheiat cu semnarea
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
aproape la jumătate în timpul Potopului datorită luptelor, masacrelor și bolilor. Războiul a distrus baza economică a orașelor și a acutizat fervoarea religioasă, până la a pune capăt toleranței confesionale. După încheierea războiului cu otomanii din 1672-1676 Rzeczpospolita a fost nevoită să cedeze Podolia prin tratatul de la Buczacz. Tratatul de pace eternă a fost semnat de Țaratul Rusiei și Rzeczpospolita pe 6 mai 1686 la Moscova. Tratatul reconfirma pacea de la Andrusovo din 1667. Tratatul asigura controlul ferm al Rusiei asupra Ucrainei răsăritene, Zaporojiei
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Imperiul Otoman și Liga Sfântă (o coaliție a mai multor puteri europene, printre care Habsburgii, Rzeczpospolita, Veneția și Rusia) . Tratatul punea capăt conflictului austro-otoman din 1683-1697, început cu Asediul Vienei și încheiat cu bătălia de la Senta. Otomanii au trebuit să cedeze cea mai mare parte a Ungariei, Transilvaniei și Slavoniei Austriei, Podolia Poloniei, în vreme ce cea mai parte a Dalmației. Moreea și insula Creta au trecut sub controlul Venției. În februarie 1772 a fost semnat la Viena primul acord din șirul celor
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
mai înainte. Voluntarii polonezi s-au alăturat în număr mare armatei napoleoniene, sperând că prin participarea lor la lupte alături de francezi vor facilita recucerirea independenței statului lor . Ducatul Varșoviei a fost un stat fondat de Napoleon în 1807 din teritoriile cedate de Regatul Prusiei prin tratatul de la Tilsit. Ducatul a fost păstrat în uniune personală cu Saxonia, condusă de un aliat al lui Napoleon, Frederic I . După înfrângerea lui Napoleon în Rusia în campania din 1812 și în campaniile care au
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
fost făcută în mod arbitrar, grupurile etnice poloneze au militat activ pentru alipirea la Polonia. Au apărut în epocă scrieri care afirmau că în regiunea Orawa trăiesc 300.000 de polonezi. În timpul Conferinței Ambasadorilor s-a hotărât ca Cehoslovacia să cedeze Poloniei o serie de sate din regiunile Orawa și Spisz regions, inclusiv localitățile Oravy Srnie, Podvlk, Harkabúz, Nižná Zubrica, Vyšná Zubrica, Oravka, Bukovina-Podsklie, Pekelník, Jablonka, Chyžné, Hladovka, Suchá Hora, Vyšná Lipnica, o parte a Nižné Lipnice Fridman (Falštin), Krempach, Tribš
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
destituite. În 1939, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au atacat Polonia, iar teritoriul țării a fost împărțit între cele două puteri agresoare în conformitate cu prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop. La încheierea luptelor, Germania a anexat toate teritoriile pe care fusese silită să le cedeze Poloniei în 1919 - 1922 prin Tratatul de la Versailles: Coridorul polonez, Prusia Apuseană, Provincia Posen și părți din Silezia Superioară. Consiliul local al Orașului Liber Danzig a votat în favoarea alipirii la Germania, în condițiile în care etnicii polonezi și evrei au
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Guvernământ General, o zonă de ocupație germană. Regiunile estice ale Poloniei au intrat în componența Bielorusiei Sovietice (Białystok, Łomża, Baranowicze și Brest) sau a Ucrainei Sovietice (Lwów, Tarnopol, Lutsk, Rowne și Stanisławów). Orașul Vilnius ("Wilno") și regiunea adiacentă a fost cedată Lituaniei. După declanșarea atacului împotriva Uniunii Sovietice din iunie 1941, Germania a făcut noi modificări ale structurii administrative a regiunii. Astfel, Voievodatul Białystok, (județele Białystok, Bielsk Podlaski, Grajewo, Łomża, Sokółka, Vaukavîsk și Grodno) au fost atașate la (nu încorporate în
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]