18,079 matches
-
pentru scurt timp, după care a fost din nou absorbită de comuna Ogrezeni. În 1950, comuna a fost transferată raionului Mihăilești și apoi (după 1952) raionului Videle din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ilfov, reînființat, tot atunci desființându-se satul Bălășoeni, comasat cu Ogrezeni. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Două obiective din comuna Ogrezeni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local, ambele
Comuna Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300441_a_301770]
-
după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București, comuna Trestenicu schimbându-și în timp numele în "Tomulești", după noul sat de reședință, care a înglobat și satul Grăjdănești. În 1968, ele au trecut la județul Teleorman, iar comuna Tomulești a fost desființată și inclusă în comuna Toporu; satul Trestenicu a fost și el desființat atunci și comasat cu satul Tomulești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Trei obiective din comuna Toporu sunt incluse în
Comuna Toporu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300447_a_301776]
-
timp numele în "Tomulești", după noul sat de reședință, care a înglobat și satul Grăjdănești. În 1968, ele au trecut la județul Teleorman, iar comuna Tomulești a fost desființată și inclusă în comuna Toporu; satul Trestenicu a fost și el desființat atunci și comasat cu satul Tomulești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Trei obiective din comuna Toporu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două
Comuna Toporu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300447_a_301776]
-
Vlașin", și pe al satului și comunei Pângălești în "Schitu", iar în 1950 au transferat comunele raionului Giurgiu apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București. În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, comunele Bila, Cămineasca și Vlașin fiind desființate și satele lor trecând la comuna Schitu. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Zece obiective din comuna Schitu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
desprins de comuna vecină Bălănoaia și a preluat satul Ghizdaru de la comuna Stănești. În 1950, cele două comune au fost arondate orașului regional Giurgiu din regiunea București. În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, iar comuna Oncești a fost desființată, satele ei trecând la comuna Stănești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. În comuna Stănești se află „Crucea de la Haltă”, monument istoric memorial sau funerar de interes național, datând din secolul al
Comuna Stănești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300445_a_301774]
-
raionului Crevedia și apoi (după 1952) raionului Videle din regiunea București. Satul Zgâia a primit în 1964 denumirea de "Roată Mică". În 1968, comunele Roată și Cartojani au trecut la județul Ilfov; tot atunci, satele Roata-Moșteni și Roata-Cătunu au fost desființate și comasate cu satul Roată de Jos, iar comună a luat și ea numele de "Roată de Jos". În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. În comuna Roată de Jos se află biserică
Comuna Roata de Jos, Giurgiu () [Corola-website/Science/300443_a_301772]
-
a preluat și satele Zădăriciu și Belimoaica ale comunei Crevedia Mare. Satele Belimoaica și Corbi-Ciungi au primit în 1964 denumirile de "Vâlcelele", respectiv "Izvoru". În 1968, comunele au fost transferate la județul Ilfov; tot atunci, comuna Vânătorii Mari a fost desființată și satele ei au fost incluse în comuna Vânătorii Mici. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Șapte obiective din comuna Vânătorii Mici sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca
Comuna Vânătorii Mici, Giurgiu () [Corola-website/Science/300450_a_301779]
-
comune în plasă Vidra a aceluiași județ, comuna Vărăști-Obedeni având 2914 locuitori, iar comună Dobreni-Câmpurelu2466. <br> În 1950, comunele au fost transferate raionului Vidra și apoi (după 1952) raionului Oltenița din regiunea București. În această perioadă, comuna Dobreni-Câmpurelu a fost desființată, sătul Câmpurelu trecând la comună Colibași, iar satul Dobreni la comună Vărăști. În 1968, comuna Vărăști a revenit la județul Ilfov, reînființat; tot atunci, a fost desființat satul Obedeni, comasat cu satul Vărăști. În 1981, o reorganizare administrativă regională a
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
1952) raionului Oltenița din regiunea București. În această perioadă, comuna Dobreni-Câmpurelu a fost desființată, sătul Câmpurelu trecând la comună Colibași, iar satul Dobreni la comună Vărăști. În 1968, comuna Vărăști a revenit la județul Ilfov, reînființat; tot atunci, a fost desființat satul Obedeni, comasat cu satul Vărăști. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Este alcătuit dintr-o câmpie dispusă în terase: două cu lățimi cuprinse între 2-10 km, înregistrând către nord și nord
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
parte din raionul Amaradia (cu reședința la Melinești), regiunea Craiova. În 1960, prin reoganizarea administrativ teritorială, comuna Piscoiu a trecut în raionul Gilort (cu reședința la Târgu Cărbunești), regiunea Oltenia, până în anul 1968, când prin noua reorganizare administrativ-teritorială au fost desființate regiunile și a fost reintrodus sistemul administrativ bazat pe județe și comuna Piscoiu a trecut în județul Gorj, din care face parte și în prezent. După câțiva ani, comuna Piscoiu, împreună cu comunele Cordești și Baloșani formează o singură comună, comuna
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]
-
la GAC, devenit ulterior CAP. Acest CAP chiar a prosperat în anii 60, după care politica de jaf a PCR nu a mai permis țăranilor să prospere, ajungând până acolo că le-au luat și curțile. După 1990 locuitorii au desființat, împărțit și devastat averea CAP-ului, de parcă n-ar fi fost munca lor, și s-au întors la o agricultură în mare parte primitivă și nerentabilă, zisă de subzistență. Au devastat de asemenea și sistemul de irigații, care funcționase cu
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
orașului regional București, din care a făcut parte până în 1968, când a devenit comună suburbană a municipiului București, pierzând satele Giulești-Sârbi (integrat în București) și satul Rudeni, arondat comunei Chitila, dar fiindu-i arondat satul Roșu (comuna Roșu a fost desființată, celelalte sate ale ei devenind părți ale Bucureștiului). În 1981, conceptul de comună suburbană a dispărut, Chiajna fiind arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat Bucureștiului și devenit în 1998 județul Ilfov. Pe raza comunei Chiajna își desfășoară activitatea câteva întreprinderi și
Comuna Chiajna, Ilfov () [Corola-website/Science/300492_a_301821]
-
În 1968, comuna Siliștea Snagovului a fost din nou desființată și a fost inclusă în comuna Gruiu (cu excepția satului Bâra, trecut la Comuna Balta Doamnei din județul Prahova), aceasta devenind parte a județului Ilfov; tot atunci, satul "Pescarii" a fost desființat și inclus în satul Siliștea Snagovului. În 1981, în urma unei mici reorganizări administrative, a trecut în Sectorul Agricol Ilfov aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. În comuna Gruiu se află mănăstirea Căldărușani, monument istoric de
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
inclusă în raionul Căciulați al regiunii București și apoi (după 1960) din raionul Buftea al aceleiași regiuni. În 1968, comuna și-a luat numele de Ciolpani (de la satul de reședință) și a fost inclus în județul Ilfov, satul Țigănești fiind desființat și inclus în satul Ciolpani. În 1981, comuna a devenit parte a Sectorului Agricol Ilfov, aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Șapte obiective din comuna Ciolpani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov
Comuna Ciolpani, Ilfov () [Corola-website/Science/300493_a_301822]
-
Ciofliceni, Ghermănești, Mitropolia, Tâncăbești și Filitis. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați din regiunea București, iar în 1960 — în raionul Răcari al aceleiași regiuni. În 1968, a trecut din nou la județul Ilfov, mai multe comune fiind desființate și sate comasate pentru a obține structura actuală. În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. În comuna Snagov se află ansamblul
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
populație de 3900 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului Căciulați și apoi (după 1960) a raionului Răcari din regiunea București. În 1964 satul și comuna au primit numele de "Siliștea-Snagovului", iar în 1968 comuna s-a desființat, satele ei fiind trecute la comuna Gruiu, rearondată județului Ilfov. Tot atunci satul Pescarii (fost Fundu) a fost inclus în satul Siliștea Snagovului.
Siliștea Snagovului, Ilfov () [Corola-website/Science/300509_a_301838]
-
în raionul 1 Mai al orașului regional București, din care a făcut parte până în 1968. Atunci, a fost inclusă în județul Ilfov, a primit numele actual de "Ștefăneștii de Jos" și a căpătat actuala componentă, după ce satul Pasărea-Boltași a fost desființat și inclus în satul Ștefăneștii de Sus. În 1981, a trecut în Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Patru obiective din comuna Ștefăneștii de Jos sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
Jos, Domnești-Sârbi și Olteni, totalizând 1805 locuitori ce trăiau în 365 de case și 3 bordeie. În comună funcționau o mașină de treierat, o școală mixtă și două biserici (la Domneștii de Jos și Domnești-Călțuna). În 1925, această comună era desființată și unită cu comuna Domneștii de Sus, într-o singură comună, denumită "Domnești", care era reședința plășii Domnești, avea 6010 locuitori și era formată din satele reunite ale celor două comune. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul V.I.
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]
-
cu 6000 de locuitori, iar comună Crețești-Sintești cu satele Creștești, Sintești și Sbircea, cu 3929 locuitori. În 1950, comuna Vidra a devenit reședința raionului Vidra din regiunea București, în care au fost incluse ambele comune. În 1980, raionul a fost desființat și comunele au fost arondate raionului Giurgiu. În 1968, s-a revenit la organizarea cu județe și comuna Vidra, la care s-au adăugat și satele Sintești și Crețești din comuna desființată Crețești-Sintești. În 1981, comuna Vidra a fost inclusă
Comuna Vidra, Ilfov () [Corola-website/Science/300513_a_301842]
-
În 1950, comunele Măgurelele și Vârteju Nefliu au trecut în raionul V.I. Lenin al orașului republican București. În 1964, satul Filipescu a fost rebotezat "Alunișu", iar satul "Gherman" a luat numele de "Ciocârlia". În 1968, comuna Vârteju Nefliu a fost desființată și inclusă în întregime în comuna Măgurele, satele Chirca și Nefliu fiind incluse în satul Vârteju. Comuna Măgurele a devenit atunci comună suburbană a municipiului București. În 1981, comuna a trecut la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
și Vânători, cu 1960 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București. În 1981, comuna a revenit la județul Ilfov, în compoziția actuală (satul Leșile a fost desființat ca entitate separată și inclus în satul Vânători) și cu numele de "Petrăchioaia". În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, comuna a trecut în luna ianuarie la județul Ialomița, pentru ca în luna septembrie să fie transferată la Sectorul Agricol
Comuna Petrăchioaia, Ilfov () [Corola-website/Science/300507_a_301836]
-
25 decembrie/6 ianuarie 1864 Kutaisi - 20 decembrie 1934 Leningrad) a fost un controversat om de știință sovietic a cărui "teorie monogenetică a limbii (teoria iafetică)" a constituit ideologia aprobată oficial a lingviștilor sovietici până în 1950, când Stalin însuși a desființat-o ca fiind neștiințifică. Marr s-a născut în Kutaisi, Georgia, în familia mixtă scoțiano-georgiană a unui grădinar de peste 80 de ani, James Marr. Părinții lui Marr vorbeau limbi diferite, nici unul dintre ei necunoscând limba rusă. După ce a absolvit Universitatea
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
episcopii au fost obligați să depună un jurământ de cerdință față de țar. În 1721 Petru a plasat biserica sub controlul Sfântului Sinod, un organism supus dreptului de veto al Procuratorului Șef, un demnitar mirean propus de țar. În 1724 a desființat schiturile și micile mănăstiri, astfel că din cele 1.200 de mănăstiri existente la 1700, mai funcționau în 1800 doar 452. Petru suferea de dureri de coloană, abcese și o infecție a căilor urinare. În ianuarie 1725 a suferit o
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
schimbat poziția diametral opus, sprijinind activ Aliații. Într-un document datat 11 iulie 1941, care făcea o evaluare strategică pentru Departamentul de Război al SUA, se aprecia: "Cominternul, prin regimul sovietic, luptă pentru revoluția mondială în interesul Comunismului." Stalin a desființat în mod oficial Cominternul 15 mai 1943, ca un gest împăciuitor față de Puterile Aliate. NKVD-ul din Moscova a trimis un mesaj către toate agenturile sale pe 12 septembrie 1943. Acest mesaj scotea în mod clar la lumină legătura dintre
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
Popescu (construcția a fost abandonată în timpul revoluției din 1848, dar reluată de locuitori după 1850). În 1925, comuna avea 863 de locuitori, avea aceleași sate în componență și se afla în plasa Dumitrești a aceluiași județ. Comuna a fost temporar desființată în 1931, când satele ei au fost arondate comunei Sărulești, transferată tot temporar de la județul Buzău la județul Râmnicu Sărat. În 1950, comuna Valea Salciei a trecut în subordinea raionului Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]