16,447 matches
-
mulțime de acțiuni umane, care este considerată inviolabilă și care tratează toate externalitățile create de acțiunile incluse în ea ca irelevante. Aceasta este condiția de fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ca irelevante. Aceasta este condiția de fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi discuta modul în care acestea îndeplinesc proprietățile anterior descrise. Demonstrațiile le voi oferi în secțiunea formală a acestui capitol
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
libertariene. Pentru celălalt grup de restricții, cel al condiției libertariene, lucrurile stau în felul următor: soluția Hillinger-Lapham (1971) funcționează pentru societăți reale și prezintă și o alocare coerentă de drepturi, însă nu îndeplinește condiția fidelității ideologice deoarece operează o ierarhizare etică inversă celei libertariene. Următoarea soluție, formulată de Gibbard în (1974), îndeplinește condiția eficacității pentru societăți reale. Cum însă Gibbard soluționează paradoxul lui Sen prin alienarea drepturilor, condiția fidelității ideologice nu este satisfăcută. Cea de-a treia soluție prin reformularea condiției
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în favoarea criteriului paretian. Altfel spus, atunci când apare inconsistența lui Sen, soluția anulează drepturile indivizilor, ceea ce încalcă proprietatea fidelității ideologice. Spre deosebire de soluția prin preferințe minmax, soluțiile prin preferințe libertariene minimal-raționale și preferințe disjunct-monotone îndeplinesc condiția de fidelitate ideologică, deoarece realizează ierarhizarea etică proprie libert arianismului (condiția libertariană este considerată mai importantă decât cea paretiană). Dintre soluțiile prezentate, câteva îndeplinesc toate criteriile pentru a satisface condiția eficacității pentru societăți reale, în afara consistenței condiției libertariene utilizate. Acestea sunt: soluțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
benefic al ICD în prevenția morții subite cardiace la această grupă de vârstă. Studiile arată că mulți pacienți cu ICD prezintă anxietate și chiar depresie, iar stresul se transmite uneori și familiilor acestora (172). Plasarea unui ICD implică și decizii etice, medicul curant trebuind să discute deschis cu pacientul privind păstrarea sau acceptul pentru recuperarea dispozitivului la momentul decesului acestuia (173). 8.5. Concluzii În prezent se pune un accent deosebit de important pe prevenție și pe modificarea factorilor de risc cardiovascular
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
rea, ea poate atrage după sine reușita sau eșecul. În inima însăși a libertății se află riscul și de aceea, cu fiecare ipostază a răspunderii, se află în joc ceva. În cazul răspunderii sociale este în joc onorabilitatea mea. Profesional, etic ori juridic pot reuși sau pot da greș, pot fi deci stimat, mă pot bucura de considerație în ochii celorlalți sau, dimpotrivă, pot să îmi pierd fața în ochii lor și să mă acopăr de rușine. În joc, în acest
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mi-am folosit libertatea, răspunsul meu este nesatisfăcător - și deci sunt vinovat -, pedeapsa pe care o suport este tocmai desconsiderarea socială. Proasta alegere sau nereușita (eșecul) sunt plătite aici sub forma unei sancțiuni profesionale (sunt retrogradat sau îmi pierd slujba), etice (oprobriul) sau a uneia juridice (de la amendă până la pedeapsa penală). Proasta folosire a libertății în spațiul social poate fi sancționată la limită cu suprimarea libertății, dacă nu cu suprimarea vieții înseși. În cazul în care sunt singur cu mine, față
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se disting clar cele două linii: pe de o parte, [ființa]-binele măsura-limita-forma-ceea ce este împlinit în sine; pe de altă parte, [neființa]-răul-lipsa de măsură-nelimitatul-informul-neîmplinitul (ceea ce este carent). Măsura, limita, forma și împlinirea aparțin deci ființei, iar în plan etic, binelui; opusele lor aparțin neființei, iar în plan etic, răului. Iar ceea ce nu cunoaște limită și măsură și, ca atare, nu are o formă și este neîmplinit în sine rămâne „mereu nedeterminat“, „cu totul instabil“, „niciodată sătul“ și este de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
parte, [ființa]-binele măsura-limita-forma-ceea ce este împlinit în sine; pe de altă parte, [neființa]-răul-lipsa de măsură-nelimitatul-informul-neîmplinitul (ceea ce este carent). Măsura, limita, forma și împlinirea aparțin deci ființei, iar în plan etic, binelui; opusele lor aparțin neființei, iar în plan etic, răului. Iar ceea ce nu cunoaște limită și măsură și, ca atare, nu are o formă și este neîmplinit în sine rămâne „mereu nedeterminat“, „cu totul instabil“, „niciodată sătul“ și este de o „precaritate absolută“. Acest mod de a gândi, formulat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
importantă operă din acest domeniu O luptă literară 76. Iorga era un fel de comandant al unui partid politic, pretinzînd supunere, disciplină și loialitate de la subordonații săi în lupta pentru triumful naționalismului său cultural 77. Din nefericire, confunda esteticul cu eticul și etnicul, astfel încît lupta lui culturală s-a transformat într-una politică. Iorga era convins că estetica acționează etic, restabilind armonia sufletească și totodată alinîndu-i și purificîndu-i pe oameni. Combativitatea lui, intoleranța lui și tonul lui politic inveterat în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sistem organic. El era convins că promovarea evoluției organice necesita înfăptuirea unei revoluții culturale, nu de genul celei violente pe care el și Taine o deplîngeau, ci una care să înfăptuiască unitatea națională și reforma internă, ba chiar și modificarea eticii politice prin cultură și nu invers 83. Întrucît arta și literatura constituie manifestările cu adevărat importante ale culturii române, ele erau totodată cele mai pregnante manifestări ale originalității, naționalismului și vieții românești. Ele trebuie să se inspire din viața națională
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași idealuri politice ca și Iorga, el nu confunda niciodată esteticul cu eticul ca să nu mai vorbim despre etnic! Eminescu a fost un mare poet, în vreme ce Iorga proclama că "literatura nu este o cafenea unde poate intra oricine poate plăti". Ea trebuie să aibă o funcție socială. Începînd cu "Sămănătorul", Iorga stabilea valoarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al XX-lea. Iată o mostră din cotidianul legionar, care ilustrează măsura în care legionarii urau burghezia: "În terminologia legionară nu există loc pentru burghezie nu numai în accepție lingvistică, ci dintr-un motiv mult mai imperativ și rațional, simțul etic al Legiunii. Burghezia nu înseamnă nimic; ea reprezintă un mod de viață ostil existenței legionare: individualismul. Legiunea va rezolva radical problema burgheziei. Prin însuși numele de Legiune a Arhanghelului Mihail, ea se află în conflict flagrant cu individualismul burghez"95
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rolul esențial al literaturii (tot conform lui Iorga) de a educa, de a prezenta satul ideal sămănătorist, așa cum trebuia să fie! Lovinescu avea dreptate afirmînd că operele de critică literară ale lui Iorga reprezintă "fie principii estetice vagi, fie considerații etice și naționaliste"112. Pozitivismul nu i se potrivea lui Iorga mai mult decît Descartes. Gheorghe Bogdan-Duică, cumnatul lui (profesor de literatură la Universitatea din București), era pozitivist. Spre deosebire de relațiile păstrate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare cu Bogdan-Duică, abia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
găsit un răspuns, o soluție propusă de Roman Dmowski. Întîmplător, partidul său se numea tot "Partidul Naționalist Democrat" ("Endecija"). Școala de gîndire a lui Dmowski are o influență puternică asupra politicii postcomuniste a Poloniei de astăzi. "Endecija" respingea atît cadrul etic al naționalismului romantic (Miczkiewicz, Slowacki) cît și școala empirică a pozitivismului. Dmowski credea într-un naționalism lipsit de orice conținut moral, într-o viziune a Poloniei care transcendea lumea materială. El nu credea în rău sau în bine în relațiile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale ferme despre artă și politică chiar și în 1929: "Am fost, sîntem și vom rămîne susținători ai țărănimii. Am fost, sîntem și vom rămîne susținători ai ideii etnice. Am fost, sîntem și vom rămîne motivați din punct de vedere etic". Theodorescu, op. cit., p. 165 86 Op. cit., p. 161. "Cosmopolitismul, curent decadent al simbolismului" 87 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 82. 88 Americani și români din America, p. 271, și O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 136
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un „copil al epocii victoriene”, iar Clement Attlee, născut În 1883, era și el victorian. și totuși, poate n-ar trebui să fim atât de surprinși. În primul rând, acești oameni erau excepționali prin faptul că traversaseră, nepătați politic și etic, treizeci de ani de tulburări; astfel de traiectorii rarisime le amplificau credibilitatea politică. În al doilea rând, ei proveneau dintr-o generație remarcabilă de reformatori sociali care au atins maturitatea politică Între 1880 și 1910 - fie ei socialiști (Blum, Attlee
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a tinerilor intelectuali italieni, chiar și unii dintre cei mai fervenți simpatizanți ai fascismului, se formaseră În umbra lui Benedetto Croce. Amestecul crocean de idealism hegelian În filosofie și liberalism de secol al XIX-lea În politică funcționase ca reper etic pentru o Întreagă generație de intelectuali antifasciști, dar părea insuficient În circumstanțele de după război. Italienii se confruntau cu o alternativă brutală: clericalism politizat - alianța dintre Vaticanul conservator (sub Pius al XII-lea) și creștin-democrații sprijiniți de SUA - sau politică marxistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
polemice cu stânga politică. După război, Mauriac s-a implicat durabil În viața publică, scriind regulat În Le Figaro până spre 80 de ani (s-a stins În 1970, la 85 de ani). Argumentele sale au fost mereu de factură etică: mai Întâi În diferendul cu Camus pe tema epurărilor postbelice, apoi cu alți conservatori pe marginea războiului din Algeria (cu care nu era de acord) și În permanență cu comuniștii (pe care Îi detesta). În numărul din 24 octombrie 1949
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Discipolii străini au fost atrași tocmai de această combinație de seriozitate intelectuală și accesibilitate vizuală. Filmul lui Alain Resnais Hiroshima mon amour (Hiroshima dragostea mea, 1959) a stârnit o reacție ce sugerează că filmul francez devenise vehiculul preferat al dezbaterii etice internaționale. Astfel, când 26 de tineri regizori germani s-au Întrunit În 1962 la Oberhausen pentru a proclama „colapsul cinematografiei germane tradiționale” și și-au declarat intenția de a „crea un nou film german... eliberat de convențiile industriei, de controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Jean-Louis - un profesor de filosofie din provincie interpretat de Jean-Louis Trintignant - e nevoit, din cauza zăpezii, să petreacă o noapte pe canapeaua lui Maud (Françoise Fabian), o tânără de o inteligență seducătoare, iubita unei cunoștințe. Catolic, Jean-Louis e chinuit de implicațiile etice ale situației și de Întrebarea dacă ar fi trebuit sau nu să se culce cu gazda; din când În când se oprește și schimbă reflecții morale cu un coleg comunist. Nu se Întâmplă nimic și Jean-Louis se duce acasă. E
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1947. Într-o interpretare heideggeriană - ce sugera că Însuși comunismul era un import ilicit din Occident, atins de iluzia tragică a progresului material nelimitat -, aceste frământări formau baza unei opoziții intelectuale care se va afirma În anii ’70, combinând protestul etic și critica ecologică. În fruntea ei se aflau Patočka și unul dintre cei mai fervenți cititori ai lui Bìlohradský, dramaturgul Václav Havel 4. Cu timpul, o critică ecologistă comună avea să devină numitorul comun al noilor forme de protest din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pasivitatea față de autoritate avea o istorie Îndelungată, sau În RDG, unde Biserica Luterană era tot mai influentă În rândurile opoziției, dar chiar și În Polonia, unde, pentru Michnik și alți opozanți, ea funcționa ca o frână atât pragmatică, dar și etică Împotriva unor „aventuri” periculoase și fără sens. Realizările noii opoziții erau de altă natură. În Est, ca și În Vest, anii ’70 și ’80 au reprezentat o eră a cinismului. Energia anilor ’60 se risipise, idealurile politice Își pierduseră credibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a mândriei, badea Iacob - adevărat cavaler al speranței). Lirica lui V. s-a sincronizat cu momente de vârf ale poeziei românești postbelice. Eseistica, adunată în volumele Viața cuvântului și A vedea cu inima, ia forma unor instantanee despre problemele sociale, etice și politice ale timpului, de meditații lirico-filosofice asupra actului artistic (modernitate, logică poetică, viziunea scriitorului asupra realității obiective și interpretarea subiectivă a faptelor de viață) sau se întrețese în cronici la cărțile unor confrați.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
elecție, Introducere în studiul arhitecturii (1926), ca și acel „essai critique”, Palladio (1928), de o pătrunzătoare inteligență analitică. Mai tehnic, un Dicționar de termeni privind arta românească și universală urmărește să precizeze o serie de noțiuni, cu nuanțări implicând perspectiva etică („nu există estetică fără etică”, clasicismul presupune o „atitudine morală”). Conferințele radiofonice reunite în Arcade, firide și lespezi (1932) se constituie într-o voluptuoasă peregrinare printre esențele spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin „permanențele” pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]