17,991 matches
-
jumătate îndîrjit, Doru-ucenicul, observîndu-se abia acum că nu mai era înveșmîntat în pijamaua sa băiețească. Ci, dimpotrivă, apărea înspumat într-un cămășoi alb de noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic, o carcasă infectă de frigider, un balansoar întrebuințînd drept scăunel o anvelopă. Zbură, mângâie și pluti până duminică, 24 aprilie, noaptea târziu, când literele scrisoricii începură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vederii, iar camera fusese din nou cotropită de zgomot. Era clar că invitații discutau acum despre telenovela la care tocmai fuseseră martori. Alison știa că majoritatea oamenilor, de fapt, probabil că toți - inclusiv prietenii ei - considerau că ea i-l furase în mod intenționat Sofiei și, în concluzie, merita toate loviturile de care avea parte. Odată discursurile încheiate, trupa Zorba sau „Ex-Zorba-Tant“, cum începuse să o numească Alison după ce scrisese un cec de 2000 de lire prin care le plătise muzicienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
știa că Sofia era acasă, așa că nu putea să se lase păgubașă. Îndreptându-se de spate, femeia s-a ridicat și s-a întors cu fața către stradă. Era pustie cât vedea în depărtare. —Eu sunt femeia care i-a furat soțul Sofiei, a strigat ea cât o țineau plămânii. Sau, cel puțin, așa vede ea situația. Alison a observat că perdelele de peste drum au început să se miște, trădând prezența persoanei care stătea ascunsă în spatele lor. —Dar adevărul e, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bine pentru copiii mei, a șuierat ea. Tu nu știi nimic despre noi. —Eu... n-am zis-o în sensul ăsta, s-a bâlbâit Alison, numai că încheierea frazei s-a pierdut în explozia verbală iritată a Sofiei. —Le-ai furat tatăl chiar de sub nas! Chipul femeii era la doar câțiva centimetri de cel al lui Alison, iar expresia care i se citea în priviri era una de dezgust. —Așa că nu venii aicii ca să-mi ții mie prelegeri despre ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ascultă, cât o s-o mai ții așa? Ai de când să ții copiii departe de mine pentru totdeauna? Sofia a zâmbit cu nonșalanță. — Dacă e nevoie, da. Spune-mi numai atât - de ce să-ți dau voie ție, femeia care mi-a furat bărbatul, să intri în viața copiilor mei? Ca să mi-i furi și pe ei? De asta ți-e frică? a spus Alison privind-o întrebătoare. C-o să-ți fur copiii de lângă tine? N-aș face asta niciodată. N-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
copiii departe de mine pentru totdeauna? Sofia a zâmbit cu nonșalanță. — Dacă e nevoie, da. Spune-mi numai atât - de ce să-ți dau voie ție, femeia care mi-a furat bărbatul, să intri în viața copiilor mei? Ca să mi-i furi și pe ei? De asta ți-e frică? a spus Alison privind-o întrebătoare. C-o să-ți fur copiii de lângă tine? N-aș face asta niciodată. N-aș putea nici dac-aș vrea. Tu ești mama lor. Eu sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atât - de ce să-ți dau voie ție, femeia care mi-a furat bărbatul, să intri în viața copiilor mei? Ca să mi-i furi și pe ei? De asta ți-e frică? a spus Alison privind-o întrebătoare. C-o să-ți fur copiii de lângă tine? N-aș face asta niciodată. N-aș putea nici dac-aș vrea. Tu ești mama lor. Eu sunt doar mama lor vitregă. Tocmai când discuția părea să devină mai puțin încordată, remarca lui Alison a scos-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a fi un adversar redutabil. Și nu era deloc proastă. — Da, Julia, într-adevăr, i-a răspuns Deborah cu fermitate. L-ai cunoscut pe soțul meu, l-ai luat la ochi, l-ai urmărit neobosită și, finalmente, mi l-ai furat. Niciodată... nici măcar o singură dată... nu ți-ai exprimat nici cea mai mică urmă de regret față de mine, n-ai avut remușcări pentru comportamentul tău. De fapt, din câte mi-a spus James, mai că te-ai dat peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și de lipsită de viață ca și data trecută - caracteristici care se asociau deseori cu o personalitate similară. Sau poate că nu era vorba decât despre manifestarea reținerii pe care Deborah o avea de a strânge mâna femeii care-i furase soțul. Sunt încântată să fiu aici, a răspuns Deborah cu viclenie. Julia trebuia să recunoască faptul că, în secret, admira curajul lui Deborah de a veni singură, mai ales într-un loc unde singurii oameni pe care-i cunoștea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el și să-i spun lui Luca c-am greșit calculele. Susan a început să râdă. —Ai răbdare. O să vezi c-o să rămâi gravidă. Doamne, sper din tot sufletul, altfel s-ar putea s-ajung la tribunal acuzată c-am furat copilul altcuiva din fața supermarketului. Atât sunt de disperată! Ei, oricum, te las să te îmbraci, iapă leneșă ce ești! Vorbim mai încolo. Susan a pus receptorul în furcă și, din nou, a mulțumit Cerului pentru toate bucuriile de care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
știa ea să găsească soluții, să lupte pentru a le rezolva, dându-le o amploare mai mare decât o aveau. Amorțise în poziția chircită în care stătea strângând cuțitul la pieptul său cald, păzindu-l parcă să nu-i fie furat. Își întinse picioarele întorcându-se cu fața spre fereastră fără să renunțe însă la cuțit. O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putea să accepte ca această poveste să se sfârșească încă de la începutul ei. Era ca un joc în care ea era detectivul, iar el era un hoț care îi intrase prin efracție în gânduri cu scopul precis de a-i fura inima. Un hoț care își lăsase intenționat amprenta atât de puternic în mintea ei încât toate gândurile se învârteau doar în jurul lui, a enigmei pe care ea trebuia să o elucideze. Urmărind filme polițiste, de multe ori ghicea cine era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și citi: „- Zâmbește, ești atât de frumoasă când zâmbești! Bucură-te de tot ce-ți oferă viața, de lucrurile mărunte care o fac să fie frumoasă! Nu te adânci în tristețe și durere, care nu fac altceva decât să-ți fure cei mai frumoși ani, ani care nu se mai întorc! Viața e atât de scurtă, bucură-te de ea!” Sfaturi. Știa foarte bine toate acestea, nu era nevoie să i le spună și el. Toți se pricepeau de minune să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mult lăsând-o să prindă rădăcini în inima mea? Iar el... Karina tresări simțind o mână pe umărul ei, scuturând-o ușor. Deschise ochii și se sperie de șoferul care era ușor aplecat asupra ei. - Se pare că v-a furat somnul și v-a adus la capăt de drum. Cred că ați ratat stația la care trebuia să coborâți. - Am adormit? O, Doamne... se pare că da. Îmi cer scuze! spuse Karina vizibil jenată. Se uită prin autobuz să vadă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vedea, de a-l atinge. Mâna căzu moale pe lângă corp. Nu reușise să rețină soarele mai mult decât voia el să rămână, decât era firesc. În cealaltă continua să țină ceșcuța în care ceaiul se răcise uitând să mai bea, furată de frumusețea apusului. Analiza hainele pe care tocmai le cumpărase. I se păreau mult prea colorate pentru felul ei de a fi, pentru gusturile ei în materie de îmbrăcăminte. Se pregătea să meargă la un interviu pentru angajare și nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să te ajute. - Am știut mereu de ce am nevoie, de afecțiune. Asta mi-a lipsit mereu, încă din copilărie când mă prefăceam că adorm doar că să mă ia mama în brațe. Era unul din puținele momente în care îi furam afecțiunea. Pe atunci făceam totul ca să o primesc, acum am obosit să mai lupt pentru a o avea. Iar el nu a înțeles asta, sau dacă a înțeles nu a vrut pur și simplu să facă acest pas. Uneori poți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
el așa o presimțire prin studenție și din pricina asta ne tot uitam prin vitrine după rochițele, păpuși și pantofiori roșiiîi plăceau lui pantofiorii roșii! Pe asta nu mi-ai spus-o niciodată...! zise băiețelul bosumflat, cu obrajii Îmbujorați. Mama Îl fură cu coadaochiului și-i văzu zăpăceala provocată de vorbele ei, apoi Îi trecu mâna prin părul blond și-l sărută pe creștet. Copilul acesta slăbuț, cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei, cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum s-ar fi jucat cu funingine. La Început crezu că doar se murdărise cumva și nu acordă importanță, dar surprinderea lui crescu ceva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fusese mare lucru (din partea mea). Chiar dacă am pretins, În câteva rânduri, că o iubesc, am făcut-o doar pentru ambientul creat (mai mult de ea). Pentru cele două pahare mari, de cristal fals, pe care le aducea uneori În poșetă (furate din restaurantul unui hotel de munte), ca să le umple cu vin ieftin (tot de ea cumpărat). Pentru rochia ei neagră (preferata), cu decolteu obraznic, pe care și-o arunca mult prea repede de pe ea. Pentru ochii ei neverosimil de alungiți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
familia Shattock, tot ce-mi doresc este să mă cuibăresc În fața televizorului, cu Leonardo DiCaprio În Titanic, dar În loc de asta ajung să umblu prin sufragerie după Ben care se agață de măsuțele nesigure din cameră, rozând cabluri de veioză și furând pungi Întregi de migdale argintii. Pun În balanță pericolul de a nu-l lăsa să ia migdalele, riscând să provoc astfel un scandal jenant („Nu poate să-și stăpânească propriul copil?“) sau să-l las s-o facă, riscând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și sunt acolo, cu tata care dă târcoale prin bucătărie, proaspăt Întors de la cârciumă, având la el vreun cadou cu care s-o Împace pe mama - un neglijeu diafan cu dantelă, dar mărimea greșită, sau un ceas de aur de furat primit de la vreun tovarăș. Tata Își făcea mereu intrarea ca o vedetă, consumând tot aerul din cameră. Eu și Julie de-abia respiram, ascunse după canapea, rugându-ne ca mama să-l primească Înapoi și să putem avea și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Kate, nu-i așa? — Totul este o competiție, Rich, În caz că nu ți-ai dat seama. Există Întotdeauna cineva care vrea să-ți lovească mașina, cineva care vrea o păpușă Barbie de ediție specială mai frumoasă, cineva care vrea să-ți fure un client doar ca să-ți dovedească faptul că nu ai fost În stare să-l păstrezi. În timp ce scot vasele din mașina de spălat, mă gândesc la Fay și la mantra ei ridicolă. Cum era? „Concurența distruge armonia.“ Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de Pilbutt spune că ar exista „un semn de Întrebare În ceea ce privește devotamentul meu“, iar ea chiar și-a câștigat, la naiba, dreptul de a deveni partener, și apoi Anka, dădaca pe care o are de când avea Felix un an, o fură. Mi-a pomenit de furturi? Nu, nu mi-a pomenit. Ei bine, ca să fie cinstită, a remarcat furturile de vara trecută, dar nu și-a permis să știe, nu a vrut să știe. La Început, a fost vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
au Început să dispară alte chestii: un casetofon portabil, o ramă din argint pentru poze, aparatul acela digital ușchit pe care l-a adus Jim din Singapore. Toată familia, ei bine, toți au Început să facă glume despre fantoma care fură lucruri, iar Deb a schimbat Încuietorile de la uși cu unele mai bune. Pentru că nu poți să știi niciodată. Și-apoi, chiar Înainte de Crăciun, și-a rătăcit jacheta de piele, aia frumoasă, de culoarea untului, de la Nicole Farhi, pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ai zis? — Nimic. Dar, Deb, trebuie să-i spui. —Anka locuiește cu noi de patru ani. L-a adus pe Felix la spital În ziua În care s-a născut Ruby. E un membru al familiei. —Membrii familiei nu-ți fură de obicei lucruri și apoi te consolează. Sunt șocată de tonul plat al vocii prietenei mele: nu mai are nici o urmă de tărie bătăioasă. M-am gândit la asta, Kate. Felix e destul de stresat de faptul că eu sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]