16,981 matches
-
oferă jucătorului abilitatea de a se conecta la "Liberation" și o misiune exclusivă în "Liberation" de a juca în locul lui Connor sau al lui Aveline, precum și un Skin pentru modul multiplayer și o cartușieră. A existat și un DLC promoțional, intitulat Mysteries of the Bayou, care venea pentru cei care au pre-comandat jocul. Conținea o armă exclusivă, o pălărie de aligator, un un Skin pentru modul multiplayer și mai multe cartușiere. În afară de Skin-ul pentru modul multiplayer, mod care este disponibil doar
Assassin's Creed III: Liberation () [Corola-website/Science/331192_a_332521]
-
o folie metalică. Două variante ale jocului au fost lansate în Europa: una standard și una limitată, disponibilă exclusiv online și numai cu precomandă. Ediția limitată includea o cutie de depozitare specială, precum și o carte cu artă animată pe calculator intitulată "The Art of Crisis Core: Final Fantasy VII". La 20 iunie a fost lansată în Europa și ediția limitată a lui "Crisis Core" cu un PlayStation Portable argintiu gravat cu sigla jocului. Ca și în alte cazuri, Square a lansat
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
placat cu nichel și pistolul mitralieră Thompson (denumit în joc Chicago Piano Gun) și provocarea „Badge Pursuit”, prin care jucătorii trebuie să colecționeze insigne ascunse în lumea jocului. La 28 septembrie 2011, Rockstar a anunțat varianta pentru PC a jocului, intitulată "The Complete Edition", care a fost lansată la 8 noiembrie 2011. Conținea toate DLC-urile din variantele inițiale. Printre îmbunătățirile aduse pentru această variantă au fost portarea controalelor pentru tastatură și gamepad, mărirea acuității mișcărilor, îmbunătățiri grafice și suport pentru
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
Ellie și a celui mai bun prieten al acesteia, Riley. O variantă îmbunătățită a jocului original, "The Last of Uș Remastered", a fost lansată pentru PlayStation 4 în iulie 2014. În decembrie 2016 a fost anunțată o continuare a jocului, intitulată "The Last of Uș Part ÎI". "The Last of Uș" este un joc de acțiune aventură și survival horror jucat dintr-o perspectivă third-person. Jucătorii traversează mai multe medii post-apocaliptice precum orașe, clădiri, si canale pentru a avansa în poveste
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
acordat și de "The Escapist". A fost numit cel mai bun joc de acțiune al anului de către "Hardcore Gamer" și cel mai bun joc de aventură al anului la Premiile DICE. O serie de benzi desenate, compusă din patru reviste, intitulată "", a fost publicată de Dark Horse Comics între aprilie și iulie 2013. Scrise de Druckmann și ilustrate de Faith Erin Hicks, benzile desenate relatează acțiunile care au avut loc înaintea celor din joc, trecând în revistă călătoria dintre Ellie, mai
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
gradul întâi în știință și masterul MPhil în filosofie în domeniul fizicii particulelor elementare. După desființarea formației D:Ream din 1997, Cox a finalizat doctoratul în filosofie (DPhil) în domeniul fizicii particulelor elementare la Universitatea din Manchester. Pentru lucrarea sa, intitulată "Double Diffraction Dissociation at Large Momentum Transfer", l-a avut îndrumător pe Robin Marshall și a avut la bază rezultatele muncii sale depuse la experimentul detectorului de particule H1 de la HERA (Hadron Elektron Ring Anlage), acceleratorul de particule al laboratorului
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
on Earth is Wrong with Gravity?", "Do You Know What Time It Is?" și "Can we Make a Star on Earth?") și narator pentru programul de cercetare "Bitesize". La începutul anului 2010, Cox a fost prezentatorul seriei în cinci părți intitulate "Wonders of the Solar System" pentru BBC Two, urmată de un serial în patru părți - "Wonders of the Universe", care a debutat la 6 martie 2011. La noua serie cu titlul "Wonders of Life" au fost finalizate filmările în iunie
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
O a doua și a treia serie în care apar mai mulți invitați de marcă au rulat între ianuarie 2012 și ianuarie 2013. Începând cu noiembrie 2009 Cox devine co-prezentator la BBC Radio 4 pentru un magazin de stiință amuzantă intitulat "The Infinite Monkey Cage" alături de comedianul Robin Ince. Printre invitați s-au numărat comedienii Tim Minchin, Alexei Sayle, Dara Ó Briain și oameni de știință precum dr. Alice Roberts de la show-ul BBC "The Incredible Human Journey". Cox a mai
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
Charlotte Stuart, intitulată Ducesă de Albany (29 octombrie 1753 - 17 noiembrie 1789) a fost fiica nelegitimă a pretendentului iacobit Prințul Charles Edward Stuart și singurului lui copil care a supraviețuit copilăriei. Charlotte Stuart s-a născut la 29 octombrie 1753 la Liège ca
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
în Statele Unite și a fost certificat cu argint de BPI pentru vânzările din Marea Britanie de peste 60.000 de copii. Primul single de pe album, "Aesthetics of Hate", este o răzbunare pe un articol scris de William Grim pentru site-ul Iconoclast. Intitulat "Aesthetics Of Hate: R.I.P. Dimebag Abbott, & Good Riddance", articolul lăuda asasinarea chitaristuluit Dimebag Darrell. Liderul formației Machine Head, Robb Flynn, a spus că cântecul a fost scris ca un "fuck you" pentru Grim și un omagiu lui Dimebag. Cântecul a
The Blackening () [Corola-website/Science/331257_a_332586]
-
era stăpânit fiul cel mare - Nicolae - este sugerată de o etajeră cu cărți, o masă de scris, un sfeșnic cu lumânare. Martoră a primei lecturi, această încăpere beneficiază și ea de o descriere amănunțită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată "O viață de om așa cum a fost". Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea originală, aflată în stare de ruină în anul 1965, este restaurată complet în stilul arhitecturii populare, având caracteristicile celui mai vechi și mai răspândit tip
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
Muzeul de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” este un muzeu județean din Baia Mare, situat pe str. 1 Mai nr. 8. Clădirea muzeului, monument istoric sub , a fost construită în anul 1748 ca Oficiu al Salinelor din Imperiul Austriac. Expoziția permanentă intitulată «Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiții și inovații» prezintă aproape 400 de lucrări realizate exclusiv de artiști care au lucrat și creat începând cu anul 1896 în cadrul Școlii de pictură de la Baia Mare. Aceasta s-a consolidat ca una dintre
Muzeul de Artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/331354_a_332683]
-
care l-a păstrat în continuare, deși după 1954 a mai semnat și cu pseudonimele Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru. În 1947, cu ajutorul unui zețar cunoscut și, fără știrea cenzurii, a tipărit o plachetă de versuri puternic colorată anticomunist, intitulată: „Poeme de dincoace”. A fost denunțat de un cunoscut dar nu a putut fi arestat deoarece volumul „corp delict“ fusese distrus, la timp, de mama sa. În 1949 s-a mutat la București, unde s-a angajat la revista Flacăra
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
și în volum în 1908) și "Anna" (publicat în foileton în 1906 și 1910 și în volum în 1911). Primele trei romane au fost publicate în anul 1907 în colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Alcalay într-un singur volum intitulat "Istoria Comăneștenilor", acesta fiind primul ciclu romanesc din literatura română. În august 1911, după apariția volumului "Anna", ciclul întreg de cinci romane a fost denumit "Romanul Comăneștenilor". "Tănase Scatiu" are dimensiuni reduse, fiind un supliment al romanului " Viața la țară
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
titluri. Acțiunea sa se desfășoară în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, pe parcursul a aproape două luni de iarnă mohorâtă, din postul Crăciunului și până în luna ianuarie a anului următor. Duiliu Zamfirescu a scris în perioada 1892-1893 un roman intitulat " Viața la țară", publicat sub formă de foileton în perioada iulie 1894 - mai 1895 (nr. 3-8 din 1894 și 1-5 din 1895) în revista bucureșteană "Convorbiri literare". Într-o scrisoare din 20 mai 1895 către Duiliu Zamfirescu, reputatul critic Titu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
continuării acțiunii nu s-a pierdut, iar, în perioada cât "Viața la țară" a fost publicat în foileton, Zamfirescu l-a anunțat iarăși pe critic într-o scrisoare din 14/26 septembrie 1894 că se gândește să scrie o continuare intitulată "Viața la oraș".<ref name="Bucuța 12/1935">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 12, 1 decembrie 1935, p. 604.</ref> Punerea în practică a intenției a fost
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
într-o continuare căreia îi schimbase numele din "Viața la oraș" în "Tănase Scatiu", în care urma să prezinte viața Tincuței cu Tănase Scatiu și pe un plan secundar relația ei cu Mihai Comăneșteanu, precum și într-o a doua continuare intitulată " Poetul" (sau "Un poet") în care personajul principal urma să fie tânărul Mihai Comăneșteanu, îndrumat în viață de învățăturile primite în copilărie de la baciul Micu.<ref name="Bucuța 1/1936 96-98">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
și în volum în 1908) și "Anna" (publicat în foileton în 1906 și 1910 și în volum în 1911). Primele trei romane au fost publicate în anul 1907 în colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Alcalay într-un singur volum intitulat "Istoria Comăneștenilor", acesta fiind primul ciclu romanesc din literatura română. În august 1911, după apariția volumului "Anna", ciclul întreg de cinci romane a fost denumit "Romanul Comăneștenilor". Primul roman al ciclului este considerat aproape în unanimitate de criticii literari drept
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
intenționează să scrie o continuare căreia îi schimbase numele din "Viața la oraș" în "Tănase Scatiu", în care să prezinte viața Tincuței cu Tănase Scatiu și pe un plan secundar relația ei cu Mihai Comăneșteanu, precum și o a doua continuare intitulată " Poetul" (sau "Un poet") în care personajul principal să fie Mihai Comăneșteanu, îndrumat în viață de învățăturile primite în copilărie de la baciul Micu.<ref name="Bucuța 1/1936">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
poetul citește la Moscova aceste povestiri lui M. P. Pogodin. Pentru a deruta cenzura personală a țarului, Pușkin a hotărât să publice povestirile anonim, dând drept autor un nume fals, pe „răposatul Belkin”. Pușkin a alăturat acestui ciclu de povestiri prefața intitulată „Cuvântul editorului”, scrisă în vara anului 1831. Înainte de a trimite povestirile la tipar, Pușkin a schimbat ordinea lor inițială, după data la care au fost scrise, așa încât „Împușcătura” și „Viscolul” au fost trecute la începutul culegerii. Pletniov, care a căpătat
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]
-
-ului de ARCASF. Povestirile sale SF au fost publicate de-a lungul anilor în revista Helion, în "Almanah Science Fiction 2008" (România), în almanahul SCI-FI Freedom (S.U.A.), cât și în antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet . Ionuț Caragea a publicat în volumul „Esențe lirice. Cronici literare 2007-2011”, editura Fides, 2011, eseuri critice despre cărțile unor autori români contemporani. Totodată, publică recenzii
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
Ionuț Caragea. Fragmente din romanul lui Ionuț Caragea au apărut și în presa românească din țară sau din diaspora: Actualitatea literară, Clipa din S.U.A., Boema, Luceafărul de seară, Observatorul din Toronto, LitArt. Ionuț Caragea a realizat în 2009 un interviu intitulat "Literatura virtuală și Curentul Generației Google", publicat în volum. În cadrul acestui interviu la care participă cu răspunsuri și opinii critice, alături de autorul cărții, mai mulți poeți și filologi, Ionuț Caragea propune un nou curent literar intitulat " Curentul Generației Google". Un
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
în 2009 un interviu intitulat "Literatura virtuală și Curentul Generației Google", publicat în volum. În cadrul acestui interviu la care participă cu răspunsuri și opinii critice, alături de autorul cărții, mai mulți poeți și filologi, Ionuț Caragea propune un nou curent literar intitulat " Curentul Generației Google". Un articol despre acest nou trend literar a fost prezentat în cadrul simpozionului cu participare internațională „Lectura - calea spre tărâmurile artei” ( București, 9 aprilie 2011) iar peste un an (11 iunie 2012) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
au considerat că un volum de 175.000 de cuvinte este prea riscant pentru un debut, așa încât Stackpole a fost îndemnat să-și facă întâi un nume prin intermediul seriilor BattleTech și Războiul stelelor. În prezent, autorul lucrează la o continuare, intitulată "Talion: Nemesis". Stackpole imaginează o lume care, în trecut, a fost dominată de un imperiu. Căderea și fărâmițarea acestuia a dus la apariția a numeroase regate între care pacea este menținută cu ajutorul unei autorități (aproape) general recunoscute, cea a Talionilor
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
potrivit profesoarei Elvira Sorohan, "„pare să vină în continuarea conținuturilor literaturii S.F. a lui Karel Čapek”", cât și de atribuirea numelui Carel pentru personajul feminin din prologul publicat în revistă. De altfel, Karel Capek va publica în 1936 un roman intitulat "Războiul cu salamandrele" în care avansa posibilitatea construcției unor orașe submarine pentru o rasă de animale marine inteligente. Scriitorul român nu s-a mulțumit doar să traducă și să recenzeze scrieri SF scrise în limbi străine, ci a introdus mai
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]