18,714 matches
-
-l rog s-o ia din loc cât mai repede. Mă afundam și mă reafundam într o stare necunoscută de calm consternat; n-aș ști să definesc exact ce simt, ce nu simt; sunt într-o stare de absență fizică, pahar prea plin de o durere care țâșnește prin pereții lui. Mi-am scuturat toropeala și am telefonat tuturor celor din consiliu, folosind pentru fiecare formula pe care, din prevedere, mi-o recomandaseși; pe urmă mi-au telefonat prietenii tăi, după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obraznic, Sârmescu sau Sârmosis, și altul negru, hărtănit de câini, căruia îi spun Hărtănilă. La Camino, unde mănânc seara, chelnărul îi bate și atunci se ascund toți pe sub mese, cu mesele în cap. Ca întâmplare: mi s’a răsturnat un pahar cu miere în poșetă; am plâns... Dar a trecut. Casa asta cu rezonanțe exasperante, cu salahori ce continuă lucrul, m’a odihnit totuși... Diminețile sunt friguroase până la 10. De la 10 - 1½ plaje, de cele mai multe ori minunată; serile, răcoroase extrem, mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
egoist, e bucuria ce trece prin perdeaua de fier a despărțirii noastre - poate pentru multă vreme o bucurie ce va răsări din cuvinte și modulații. Mâine e o zi cu program, cu masa cu Dan, Gaby, Maria și Irène. Cu paharele pe biuroul transformat în masă de mâncare, cu fața de masă cu flori de aur, vom aștepta telefonul, fiecare cu „discursul scris“ ca să avem cât mai multe cuvinte în cât mai scurt timp. Te strâng cu dragoste lângă mine, te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de ajun al Anului Nou, ultima scrisoare din acest an. Am primit azi la ora unu scrisoarea ta no. 22 din 15-21 decembrie și telegrama din 30. XII. A bătut 12! La Mulți Ani, iubita mea. Am ciocnit cu tine, pahar lângă pahar, acum! și încă o dată la 11: au fost aici Gaby, Pauline și Maria cu o primavera și un mic tort de ciocolată: am vorbit de tine, Gaby cu humour și afecție, Pauline cu sagacitate, cu maturitate și ușoară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
al Anului Nou, ultima scrisoare din acest an. Am primit azi la ora unu scrisoarea ta no. 22 din 15-21 decembrie și telegrama din 30. XII. A bătut 12! La Mulți Ani, iubita mea. Am ciocnit cu tine, pahar lângă pahar, acum! și încă o dată la 11: au fost aici Gaby, Pauline și Maria cu o primavera și un mic tort de ciocolată: am vorbit de tine, Gaby cu humour și afecție, Pauline cu sagacitate, cu maturitate și ușoară melancolie. [...] 1
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bun și parfumat, cu pâine cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar și să fim iar împreună! Este o urare, e singura dorință pe care mi-o pun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iar pe trotuar. Da’ ce naiba-i chestia asta? Un dulăpior de cocktail din anii ’30! Cu blat detașabil... Desfac clapeta din față și, cu o tresărire de mândrie, îi arăt compartimentele art deco din interior, toate numai oglinzi. Aici pui paharele... și aici încap la fix două shakere de cocktail... Îmi mai trec o dată mâna peste el, admirativ. În clipa în care l-am zărit în vitrina de la Arthur’s Antiques, am știut că trebuie neapărat să-l am. Da, știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dădusem și eu seama că e modernă. Am vrut să zic că e remarcabilă, având în vedere faptul că e modernă. — Vă interesează și niște recipiente pentru bar din anii ’30, ca să aveți setul complet, cu masa? Arthur ridică privirea. Pahare cu picior... carafe... Primim uneori niște piese cu totul deosebite. — O, da! zic radioasă. Categoric! Pahare cu picior din anii ’30! Zău, cine vrea să bea din pahare moderne de duzină, când poate să bea dintr-un pahar de pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vedere faptul că e modernă. — Vă interesează și niște recipiente pentru bar din anii ’30, ca să aveți setul complet, cu masa? Arthur ridică privirea. Pahare cu picior... carafe... Primim uneori niște piese cu totul deosebite. — O, da! zic radioasă. Categoric! Pahare cu picior din anii ’30! Zău, cine vrea să bea din pahare moderne de duzină, când poate să bea dintr-un pahar de pe vremuri? Arthur își deschide registrul uriaș de piele pe care scrie „Colecționari“ și simt o ușoară tresărire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din anii ’30, ca să aveți setul complet, cu masa? Arthur ridică privirea. Pahare cu picior... carafe... Primim uneori niște piese cu totul deosebite. — O, da! zic radioasă. Categoric! Pahare cu picior din anii ’30! Zău, cine vrea să bea din pahare moderne de duzină, când poate să bea dintr-un pahar de pe vremuri? Arthur își deschide registrul uriaș de piele pe care scrie „Colecționari“ și simt o ușoară tresărire de mândrie. Sunt colecționară! Sunt adultă cu acte în regulă! — Domnișoara Rebecca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ridică privirea. Pahare cu picior... carafe... Primim uneori niște piese cu totul deosebite. — O, da! zic radioasă. Categoric! Pahare cu picior din anii ’30! Zău, cine vrea să bea din pahare moderne de duzină, când poate să bea dintr-un pahar de pe vremuri? Arthur își deschide registrul uriaș de piele pe care scrie „Colecționari“ și simt o ușoară tresărire de mândrie. Sunt colecționară! Sunt adultă cu acte în regulă! — Domnișoara Rebecca Bloomwood... piese de bar din anii ’30. Am numărul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu, zice într-un final. Dar o să fie gata la timp, da? — Normal! Categoric. Își lasă piciorul jos, iar mașina de cusut începe să toarcă de zor. Știi ceva? îmi spune, încercând să acopere zgomotul. Mi-ar prinde bine un pahar cu apă. — Imediat! Mă grăbesc la bucătărie, dau drumul la robinet și aștept să vină apa rece. Instalațiile din clădirea asta sunt un pic cam ciudate și mereu suntem pe capul doamnei Watts, proprietăreasa, să le repare. Dar ea stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
radioasă. Mor după el! O să fiu cea mai tare domnișoară de onoare din lume! — A ieșit ca lumea, nu? Danny ridică din umeri modest, dar văd că e foarte încântat de sine. Mai iau o gură mare din cocktail, golind paharul. Delicios. Să mai fac câte unul? Ăsta ce-avea în el? — Îhm... Îmi mijesc ochii spre sticlele înșirate pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe scări. Sinceră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
absolut radioasă, dar Tarquin pare că aici sau în fața plutonului de execuție e cam același lucru pentru el. — E un tip foarte de treabă, zice Luke, arătând spre Tarquin. Un pic cam ciudat, dar drăguț. — Da. Este. Luke... Vreți un pahar cu whisky fierbinte? ne întrerupe un chelner. Sau, poate, șampanie? — Whisky fierbinte, spun recunoscătoare. Mersi. Iau câteva înghițituri și închid ochii, lăsând căldura să mi se răspândească în tot corpul. Ce bine ar fi să ajungă și la picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ajungă și la picioarele mele, care, sinceră să fiu, mi-au înghețat bocnă. Domnișoara de onoare! țipă Suze brusc. Unde-i Bex? Hai la poză. Deschid ochii. — Aici! strig, dându-mi cojocul jos de pe umeri. Luke, ține-mi și mie paharul, te rog... Mă grăbesc prin mulțime și mă alătur lui Suze și lui Tarquin. Și, destul de ciudat, acum că toți oamenii ăștia se uită la mine, nu-mi mai e deloc frig. Zâmbesc cu cel mai radios zâmbet de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e leit Tarquin, dar cu patruzeci de ani mai în vârstă. Fotograful ne face, mie și lui Suze, câteva poze în care ne zâmbim larg una alteia, după care se oprește să-și shimbe filmul din aparat. Suze acceptă un pahar de whisky de la un chelner, iar eu îmi duc pe șest mâna la spate ca să văd exact cât de tare mi s-a deșirat rochia. — Bex, aud o voce lângă mine. Mă uit de unde vine și o văd pe Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ții departe de toată nebunia! — Da. Ar trebui să fie destul de simplu. Doamne-ajută! adaug și izbucnim amândouă în râs. Ajung la La Goulue la ora unu fix, dar Elinor încă nu a venit. Sunt condusă la masă și cer un pahar de apă minerală, să am ce face până apare. Locul e foarte agitat, cum e mereu la ora asta, plin de femei foarte elegante. În jurul meu e pălăvrăgeală de bonton, strălucire de dinți și bijuterii scumpe, și profit de ocazie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
eu îți voi lua această povară de pe umeri. Voi prelua asupra mea durerile de cap, munca de salahor, întregul stres al situației... A, uite și șampania! Poate că are și ea dreptate, mă gândesc, în timp ce chelnerul toarnă șampanie în trei pahare înalte cu picior. Poate nu e o idee rea să am un ajutor. Deși cum naiba o să se poată coordona ea cu mami nu știu... — Becky, am să devin cea mai bună prietenă a ta, zice Robyn, radioasă. În ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un top argintiu sidefat și cu o fustă vaporoasă. — Robyn! o strig, cât pot de discret. Robyn! Nu vor să mă lase să intru! — Becky! îmi răspunde Robyn veselă. Hai înăuntru! Pierzi toată distracția! Și îmi face semn veselă cu paharul de șampanie. — Vedeți? zic exasperată. Cei dinăuntru mă cunosc. Nu dau buzna aiurea peste ei! Femeia de la ușă mă privește lung, apoi ridică din umeri. — OK. Puteți intra. Serge vă va lua haina imediat. Aveți cadou? — Păi... nu. Femeia își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iar eu rămân uitându-mă în gol la modelul floral al coloanei. Cred că n-au înțeles bine. N-avem cum să ne mutăm aici. Nici nu se pune problema. Rătăcesc fără țintă încă vreo câteva minute, îmi găsesc un pahar de șampanie și încerc să-mi păstrez un zâmbet radios pe față. Dar, oricât de tare încerc, zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi și-ntâi, mă trezesc că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu ceva timp, nu m-aș fi mutat în veci la New York. — Mi-a zis Luke că poate vii și tu! zic, cu un surâs fericit. — Cum să lipsesc de la un asemenea eveniment? Michael îmi face cu ochiul. Felicitări! Ridică paharul în cinstea mea. Becky, recunoaște că regreți foarte tare că n-ai acceptat slujba pe care ți-am propus-o. La Washington, ai fi avut un viitor strălucit. Pe când așa... Scutură din cap. Uite și tu cu ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o gură de șampanie, în încercarea de a evita răspunsul. Înțeleg că nu e aici în seara asta. — Nu. Ei, nu stă chiar aici, peste drum! Râsul îmi iese ușor strident și mai iau o înghițitură de șampanie, golindu-mi paharul. — Să-ți aduc altul, spune Luke. Și să o găsesc și pe mama. Se întreba pe unde oi fi... Tocmai l-am întrebat pe Michael dacă vrea să ne fie cavaler de onoare, adaugă în timp ce se îndepărtează. Din fericire, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de șampanie. Și... cum te înțelegi cu viitoarea ta soacră? Are o expresie atât de inocentă, că-mi vine să râd. — Bine, zic. Știi cum e... — Despre ce vorbiți? spune Luke, ivindu-se brusc lângă umărul meu. Îmi întinde un pahar plin cu șampanie, iar eu mă uit la Michael cu subînțeles. Tocmai discutam despre nuntă, zice Michael detașat. V-ați gândit deja unde mergeți în luna de miere? — N-am ajuns încă să vorbim despre asta. Mă uit la Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
serios? Ne-am oferit s-o ducem la curățat, firește, spune Tarquin. Dar nu sunt sigur dacă o să mai poată fi purtată. Ne pare atât de rău, Becky. Și, firește, suntem gata să plătim costul altei rochii. Se uită la paharul gol. Mai vrea cineva de băut? — Deci rochia e... distrusă definitiv? spun, doar ca să fiu sigură. — Da, și n-a fost deloc ușor, crede-mă! spune Suze în clipa în care Tarquin s-a îndepărtat suficient de mult. Prima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de poziția pe care o ai... —... m-am săturat! Mă uit stresată cum Luke îi întoarce spatele lui Michael și iese val-vârtej din cameră. Michael pare complet luat prin surprindere de reacția lui. O clipă, rămâne împietrit, după care apucă paharul și ia o gură mare de whisky. Nu-mi vine să cred. În viața mea nu i-am văzut pe Luke și pe Michael certându-se. Vreau să spun că Luke ține foarte mult la Michael. Au o relație gen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]