17,202 matches
-
anul 1959, este invitată de bogatul armator grec Aristotel Onassis la o croazieră pe yacht-ul sau ""Christina"", împreună cu personalități de frunte din protipendada internațională. Callas se desparte de Meneghini și devine amantă oficială a lui Onassis. A fost o pasiune "destructiva și violență", cum a fost definită de ea însăși. Onassis, gelos, o ține departe de activitatea artistică. La insistențele lui Zeffirelli, reapare pe scenă în 1964 cu ""Țoșca"" la "Covent Garden" (Londra) și apoi cu ""Normă"" la Paris, dar
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman. Așa cum scria N. Carandino în cartea "Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste", la nașterea ei, s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
Dumbrăveni devine reședința domneasca. Dar domnia lui Mihai Apafi I nu este de bun augur deoarece ”era mai bun de popa decât de principe” (cronicarul Mihai Cserei). Îi plăcea vinul, bea o vadra de opt cupe pe zi și avea ”pasiunea de a drege mereu oroloage”. La 27 noiembrie 1685 Mihai Apafi I semnează la Dumbrăveni, împreună cu Antidie Dunot, trimisiul împăratului Austriei, un tratat prin care se obligă să întrețină armata imperiala. Unul dintre cele mai importante evenimente politice din timpul
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
apoi interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism, și a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer. Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
interviu luat lui Macchioro, menționând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri . În 1929 își ia licența cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renașterii. După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
A. E. Baconski schițează unele „înrudiri și vecinătăți” între Caragiale și Tudor Arghezi. La ambii este evident același patriotism, aceeași țintă a satirei, lovind în categoriile profesionale cu o spoială de cultură, cu un jargon franțuzit. Baconski remarcă la amândoi "„pasiunea pentru stil, pentru o anumită arhitectură stilistică, mai simplă la Caragiale, mai savantă la Arghezi”". Nicolae Steinhardt a constatat în eseul său, "Secretul” Scrisorii Pierdute”", că opera lui Caragiale a fost citită până în 1975 din două perspective. Perspectiva „stângistă” (avându
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
fost dedicată domnului W.H. Nu se știe dacă acest lucru a fost scris de Shakespeare însuși sau de către editorul Thomas Thorpe, ale cărui inițiale apar în josul paginii. Criticii susțin că "sonetele" sunt ca o meditație profundă cu privire la natura iubirii,pasiune sexuală, procreare, moarte, și timp. Aproximativ 150 de ani la moartea lui Shakespeare, îndoielile au început să apăra cu privire la calitatea de autor al operelor atribuite lui. Lista candidaților alternativi propuși ii include pe Francis Bacon, Christopher Marlowe, Edward de Vere
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
stie virtute". Dimpotrivă, Rousseau susține că "morală necorupta" predomina în "starea de natură" și a laudat admirabila moderare a Caraibenilor în care își exprima dorința sexuală, în ciuda faptului că ei trăiesc într-un climat cald, ce " întotdeauna pare să inflameze pasiunile ". Rousseau a afirmat că stadiul de dezvoltare a omului, asociat cu ceea ce el a numit "sălbatici" a fost cel mai bun sau optim în dezvoltarea umană, între extreme mai puțin decât optime ale animalelor brute, pe de o parte și
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
milioane de oameni joacă regulat fotbal, în peste 200 de țări de pe întreg globul. Regulile sale simple și echipamentul redus și ieftin, necesar practicării fotbalului au contribuit, fără îndoială, la creșterea popularității sale. În multe zone ale lumii, fotbalul naște pasiuni enorme și joacă un rol foarte important în viața fanilor, a comunităților locale și chiar a națiunilor; este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este recunoscut în multe țări drept: "sportul rege". Legile jocului au fost formate în
Fotbal () [Corola-website/Science/297165_a_298494]
-
această parte de istorie pentru generațiile viitoare. Din păcate, după anul 1989 locației care găzduia micul muzeu al orașului i s-a dat o cu totul altă destinație, iar exponatele punctului muzeistic, pentru colecționarea cărora Nicolae Bocu a pus multă pasiune și căreia i-a acordat mult timp, sunt înghesuite într-o sală oarecare, depozitate total necorespunzător, parte dintre acestea fiind distruse sau «pierdute». Două dintre cele mai vechi biserici de pe teritoriul orașului Vașcău, existente de la sfârșitul sec. al XIII - lea
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
i-a criticat lipsa de originalitate și ceea ce el considera ca fiind natura repetitivă a unor poezii. Despre „Lady Geraldine's Courtship” a scris că „niciodată nu am citit un poem care combină atât de mult din cea mai aprigă pasiune cu atât de mult din cea mai delicată imaginație.” În parte datorită publicării duale, „Corbul” l-a transformat aproape imediat pe Edgar Allan Poe într-un nume familiar, făcându-l să devină o celebritate națională. Cititorii au început să identifice
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
vulgar... execută un truc de ritm”. Transcendentalistul Ralph Waldo Emerson a scris: „Nu văd nimic în el [poem]”. Un critic de la "Southern Quarterly Review" a scris în iulie 1848 că poemul a fost stricat de „o extravaganță sălbatică și o pasiune dezlănțuită” și că lucruri nesemnificative precum bătutul la ușă și o perdea ce flutură ar afecta numai „un copil ce a fost speriat până la limita idioțeniei de povești groaznice cu fantome”. Un scriitor anonim, folosind pseudonimul „Outis” a sugerat în
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
fiecare a ales să o dea acelei categorii distincte de oameni. Ulrichs prefera o terminologie de inspirație mitologică și filosofică. Astfel, el introduce termenul de „uranist” (germ. "Urning" sau "Uranier") pentru a desemna pe acei bărbați cărora Eros le insuflă pasiune pentru cei asemenea lor. Pe cei însuflețiți de „amorul comun”, adică pe heterosexuali, îi numește "Dionäer" sau "Dioninge" (termen derivat de la zeița Diona, fiică a lui Uranus și una dintre soțiile lui Zeus). Terminologia propusă de Kertbeny se dovedește, în
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
Valdivia a fondat o serie de localități, precum Santiago Noii Extremadura, în 12 februarie 1541 și Valdivia - bn 1545 . De asemenea, Valdivia a început o laborioasă campanie militară împotriva triburilor mapuche. În opera sa, Alonso de Ercilla relatează cu multă pasiune războiul de la Araucana, în 1576. În urma unei insurecții mapuche, în 1553, Pedro de Valdivia moare. Principalele intervenții indigene din sud au loc în 1598 și 1655. În 1683, sclavagismul este abolit, astfel, deschizându-se calea spre stabilirea unor relații mult
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
un înalt grad de popularitate. Datorită sporturilor de mai sus, Peru a reușit să obțină mari premii. În plus, datorită popularității lor, există multe locuri unde pot fi practicate. Pe plajele din Peru, surferi entuziaști pot găsi locuri ideale pentru pasiunea lor. Valurile diferitelor plaje ale coastei sunt cunoscute la nivel mondial pentru înălțimea acestora și pentru provocarea pe care ar prezenta-o celor mai experimentați surferi. Peru este o republică prezidențială cu regimul politic de democrație reprezentativă. În conformitate cu actuala constituție
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
a cunoscut-o pe Lady Diana Spencer în 1977 - pe când era prieten cu sora ei mai mare, Sarah - idila lor nu a început decât în 1980. Curând după aceea, potrivit biografului lui Charles, Jonathan Dimbleby, fără să simtă o mare pasiune pentru Diana, Charles a început să se gândească serios să o ia de soție. Diana l-a însoțit în vizită la Castelul Balmoral și la Casa Sandringham. Potrivit lui Norton Knatchbull (vărul lui Charles și fratele mai mare al Amandei), Diana
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
și-și fundamentează renumele pe plan internațional. De la acestă dramă, deci din 1892 până la "Atriden-Tetralogie" ("Tetralogia Atrizilor") (1940-1945) Haupmann valorifică timp de șase decenii experiența unei vieți desfășurate în vremuri de hotărâtoare transformări sociale, aunei existențe bogate în evenimente, prietenii, pasiuni și călătorii (Italia, Grecia, Anglia, Franța, SUA. Abordează toate formele poetice de la comedie ("Der Biberpelz"(Blana de biber), 1893) și feerie ("Und Pippa tanzt"(Și Pippa dansează), 1906), până la tragedie ("Rose Bernd",1903 sau "Fuhrmann Henschel" (Cărăușul Henschel)), de la nuvelă
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
Cărăușul Henschel)), de la nuvelă ("Bahnwarter Thiel" (Cantonierul Thiel), 1892), la roman ("Der Narr in Christo Emanuel Quint"(Smintitul întru Christos Emanuel Quint), 1910), de la eseu ("Russland und die Welt"(Rusia și universul), 1922) la autobiografie ("Das Buch der Leidenschaft"(Cartea pasiunii), 1930). Ilustrează toate curentele, de la naturalism și neoclasicism, tratează teme sociale ("Die Ratten"(Șobolanii), 1911), istorice ("Florian Gegyer", 1896) mitice ("Die versunkene Glocke" (Clopotul scufundat), 1897), legendare ("Der arme Heinrich"(Bietul Heinrich), 1902, antice ("Iphigenie in Delphi" (Ifigenia la Delfi
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
doi pereți cu ceramică, "Luna" și "Soarele", pentru sediul UNESCO din Paris, lucrări care în 1956 îi vor aduce premiul Fundației Guggenheim. Când îi sunt prezentate operele la Tokyo și Kyoto, se hotărăște să plece în Japonia. Această călătorie confirmă pasiunea artistului pentru arta și cultura din Orientul Îndepărtat. Pictorul împlinește în 1970 vârsta de 77 de ani și este în plină putere creatoare. Realizează - tot împreună cu Artigas - un mare perete de ceramică pentru aeroportul din Barcelona. Condamnă vehement speculațiile care
Joan Miró () [Corola-website/Science/298209_a_299538]
-
din istoria geografiei. Anii petrecuți în școala d-lui Butler și-i va aminti toată viața, scriind la bătrânețe în autobiografie următoarele cuvinte: "Nimic n-ar fi putut fi mai dăunător pentru dezvoltarea inteligenței mele decât școala d-lui Butler". Pasiunea sa inițială de colecționar se amplifică. Continuă să adune minerale. Concomitent începe să colecționeze insecte. Întocmirea în colecții a micilor viețuitoare nu era doar o activitate mecanică. Îl interesau și denumirile animalelor colecționate. Astfel la vârsta foarte fragedă de numai
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
câini și prinderea șobolanilor, nu te interesează nimic în viață; ai să fii o rușine pentru familie și pentru tine însuți". Cam așa și-a petrecut Darwin copilăria în orașul natal, între obligațiile școlare, care nu-l atrăgeau deloc și pasiunea pentru natură la care nu va renunța întreaga viață. În octombrie 1825, la presiunile tatălui, începe studiile la "Facultatea de Medicină" din Edinburgh, în Scoția unde se afla și fratele său, Erasmus, care mai studiase și la Cambridge. Din cauza faptului
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
clare, existând și opinii că ea nu a existat de fapt, relația fiind doar una de concubinaj. Idila dintre Take și Adina Cordescu a început în iarna lui 1916, pe timpul refugiului de la Iași, și avea să se transforme într-o pasiune fulgerătoare, pentru care Take Ionescu și-a pus în joc chiar cariera politică. Astfel la începutul lui 1917, Take Ionescu, deși vice președinte al Consiliului de Miniștri, cere o „învoire” de la Ionel Brătianu pentru a merge la Odessa, sub pretextul
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
în refugiu cu familia în respectivul oraș. Ion G. Duca prezintă astfel episodul: "Take Ionescu era nerăbdător să-și revadă viitoarea sa soție, pe doamna Adina Cordescu. De la Odessa ne venea știrea că Take Ionescu se exhiba pretutindeni cu obiectul pasiunii sale. Firește aceste atitudini provocau inutile comentarii și aprecieri displăcute. «Țara este în nenorocire și miniștrii bătrâni petrec și se țin de aventuri amoroase!» Adina Take Ionescu (cum era numită oficial în societate), împreună cu arhitectul Petre Antonescu, este cea care
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
iulie 1917 a avut loc o remaniere guvernamentală, în urma căreia Partidul Conservator-Democrat condus de Take Ionescu a fost cooptat la guvernare, participând la votarea și aprobarea principalelor legi care vor reglementa societatea postbelică: legea reformei agrare și legea votului universal. Pasiunea amoroasă pentru Adina Cordescu îl va determina pe Take Ionescu la gesturi politice aproape iraționale, neînțelese nici de tovarășii săi de partid, cum a fost acela de a se opune din toate puterile adoptării de către guvern a unei decizii de
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krümmel (azi un cartier al orașului Geesthacht, Germania) începe să-și exporte produsele în alte țări din Europa și chiar în America și Australia. Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a denumit „cel mai bogat vagabond al Europei”. Cu timpul Alfred și-a deschis fabrici și laboratoare în peste 20 de țări, iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele sale. În 1896 moare
Alfred Nobel () [Corola-website/Science/297507_a_298836]