17,300 matches
-
serios ideea lui Weininger că abținerea de la iubirea sexuală este o condiție a realizării supreme. 14 Tocmai această pasiune l-a impresionat pe Russell. Tema revine în scrisorile sale către Ottoline Morell din anii 1912-1913. Iată doar o exprimare caracteristică: „Pasiunea lui filozofică este mai puternică decât a mea. Față de avalanșele sale, ale mele par să fie bulgări de zăpadă.“ Când reflecta asupra faptului că pentru ființe care au o menire opera lor trebuie să însemne totul, Wittgenstein își amintea de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care l-au influențat, sub următoarea remarcă semnificativă: „Cred că nu am inventat niciodată o mișcare a gândirii, ci că ea mi-a fost dată întotdeauna de altcineva. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 161 Eu am preluat-o doar cu pasiune în munca mea de clarificare.“63a Într-adevăr, Wittgenstein „preia“ idei ale lui Hertz și Boltzmann atunci când caracterizează știința drept un limbaj care descrie prin producerea de „imagini“. A susține, în momentul în care a fost scris Tractatus-ul, că rostul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
alchimie la chimie. Judecățile lui Wittgenstein sunt nu numai în spiritul, ci, uneori, chiar în litera exprimărilor lui Russell. La rândul său, acesta simte pentru noul său student „cea mai perfectă simpatie intelectuală“. „Noi amândoi posedăm“, va scrie Russell, „aceeași pasiune și vehemență, același sentiment că trebuie să înțelegi sau să moriă“. Atunci când ajunge să-l cunoască mai bine pe Wittgenstein drept critic al textelor sale, Russell admite chiar că elevul WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 323 său are o minte mai clară
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
persoane care împărtășesc opinii din cele mai diferite. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 337 Wittgenstein nu dorea să aibă contacte decât cu oameni ale căror înclinații erau apropiate de ale lui. Russell putea fi profund decepționat și revoltat de acele dezlănțuiri ale pasiunilor emoționale ale masei, în care el vedea o înfrângere a judecății sănătoase, dar nu-și pierdea încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein nu cunoștea asemenea decepții. Pentru el, omul care gândește cu adevărat nu putea fi decât o ființă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gânditorii epocii luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune, se situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 347 care se exprimă în mentalități și tradiții culturale. În exercițiul rațiunii, Russell vedea forța capabilă să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a privirii a făcut. apropo de Radu, bănuiesc că ai aflat că s-a mutat... dar probabil ca știi mai bine cum stau lucrurile cu el... mie mi-a plăcut că a venit Virgil... întotdeauna mi-a plăcut... Virgil. și pasiunea lui pentru arhitectură. în timp, am reușit, trecând dincolo de aroganța și infatuarea pe care le afișează din plin, să port cu el unele dintre cele mai savuroase conversații... ceea ce am făcut și de data asta... Claudia a slăbit mult de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
e firesc să fie așa... restul, într-adevăr, și aici ai dreptate, ține de logica lucrurilor viitoare... m-am tot gândit. nu vrei să știi ce e în sufletul meu, ce conflict de sentimente, amestec de vinovăție, de dorință, de pasiune, de teamă...e un amalgam plăcut și ciudat în același timp! încerc să nu mă simt vinovat cu nimic, căci am și eu dreptul la fericire și la trăiri cum are toată lumea, dar, pe de altă parte, trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
acei matti Inglesi 60, și cu povestea ei de amor, umblând vorba cum că englezoaica fusese nevoită să-și părăsească țara în urma unei relații de alcov cu regele Eduard al VII-lea. Se mai obișnuiseră localnicii și cu o altă pasiune a acesteia, despre care aveau ceva de povestit, într-un colț de grădină, cuvintele săpate în piatră la mormintele câinilor săi: Dear Fanny. Faithful friend and companion. Poisoned June 27 1899 aged 15 years Jumbo Perceval (Terrier) true honourable loving
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Noțiunea de interes s-a definit progresiv și implicit În scrierile mai multor autori În secolele al XVII - lea și al XVIII - lea, printre care Montesquieu, J. Steuart sau A. Smith, ca sine rațional, prin opoziție cu iraționalitatea și arbitrariul pasiunilor. Dintre cele trei mari pasiuni echivalente păcatelor principiale ale omului, enunțate la Începutul creștinismului de Sfântul Augustin, anume goana după bani și averi, goana după putere și goana după plăceri sexuale, primul avea să se detașeze treptat prin raționalitatea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
definit progresiv și implicit În scrierile mai multor autori În secolele al XVII - lea și al XVIII - lea, printre care Montesquieu, J. Steuart sau A. Smith, ca sine rațional, prin opoziție cu iraționalitatea și arbitrariul pasiunilor. Dintre cele trei mari pasiuni echivalente păcatelor principiale ale omului, enunțate la Începutul creștinismului de Sfântul Augustin, anume goana după bani și averi, goana după putere și goana după plăceri sexuale, primul avea să se detașeze treptat prin raționalitatea cu care putea fi urmărit, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
raționalitatea cu care putea fi urmărit, dar și prin relativa inocență În raport cu celelalte. S-a considerat astfel, În perioada menționată, că avariția sau dorința de Înavuțire a principelui și a burgheziei aveau efecte mai previzibile și benefice social decât celelalte pasiuni ale ființei umane, În special dorința de putere a nobilimii. Pasiunile mai periculoase, cum ar fi ambiția, dorința de putere sau dorința sexuală, puteau fi reprimate printr-o altă pasiune, dragostea de câștig care, spre deosebire de primele determina un comportament uman
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În raport cu celelalte. S-a considerat astfel, În perioada menționată, că avariția sau dorința de Înavuțire a principelui și a burgheziei aveau efecte mai previzibile și benefice social decât celelalte pasiuni ale ființei umane, În special dorința de putere a nobilimii. Pasiunile mai periculoase, cum ar fi ambiția, dorința de putere sau dorința sexuală, puteau fi reprimate printr-o altă pasiune, dragostea de câștig care, spre deosebire de primele determina un comportament uman rațional, calculat, metodic și, mai târziu, chiar „maximizator”. În plus, această
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
burgheziei aveau efecte mai previzibile și benefice social decât celelalte pasiuni ale ființei umane, În special dorința de putere a nobilimii. Pasiunile mai periculoase, cum ar fi ambiția, dorința de putere sau dorința sexuală, puteau fi reprimate printr-o altă pasiune, dragostea de câștig care, spre deosebire de primele determina un comportament uman rațional, calculat, metodic și, mai târziu, chiar „maximizator”. În plus, această pasiune a fost percepută ca „blândă și inocentă” În raport cu celelalte și mai mult chiar, contribuind la binele comun. Treptat
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai periculoase, cum ar fi ambiția, dorința de putere sau dorința sexuală, puteau fi reprimate printr-o altă pasiune, dragostea de câștig care, spre deosebire de primele determina un comportament uman rațional, calculat, metodic și, mai târziu, chiar „maximizator”. În plus, această pasiune a fost percepută ca „blândă și inocentă” În raport cu celelalte și mai mult chiar, contribuind la binele comun. Treptat, dragostea de Înavuțire a devenit sinonimă cu interesul economic (mai târziu termenul fiind Înlocuit cu cel de utilitate sau preferință). „În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
chiar, contribuind la binele comun. Treptat, dragostea de Înavuțire a devenit sinonimă cu interesul economic (mai târziu termenul fiind Înlocuit cu cel de utilitate sau preferință). „În acest fel, a apărut o distincție nouă, prin care interesele omului erau opuse pasiunilor sale, fiind puse În opoziție consecințele favorabile ale activităților În care oamenii sunt ghidați de interese cu calamitățile care apar atunci când oamenii Își dau frâu liber pasiunilor” (p. 51). Mult mai târziu, Weber consideră urmărirea sistematică a Îmbogățirii drept o
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acest fel, a apărut o distincție nouă, prin care interesele omului erau opuse pasiunilor sale, fiind puse În opoziție consecințele favorabile ale activităților În care oamenii sunt ghidați de interese cu calamitățile care apar atunci când oamenii Își dau frâu liber pasiunilor” (p. 51). Mult mai târziu, Weber consideră urmărirea sistematică a Îmbogățirii drept o componentă ascetică a eticii protestante. Traiectul ideatic prezentat de Hirschman se Încheie cu percepția contemporană a ambivalenței intereselor, Începând cu critica romantică a ordinii burgheze și continuând
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sărăcind grupuri numeroase pentru a-i Îmbogăți pe câțiva, generând șomaj pe scară largă În timpul depresiunilor ciclice și producând societatea masificată modernă, a devenit evident că cei afectați de aceste manifestări violente devin pasionați - furioși, temători și resentimentari cu toată pasiunea.” (p. 140) Hirschman arată astfel construcția ideologică a termenului, demonstrând contigența sa istorică. Evoluția gândirii asupra intereselor de la stadiul de păcate la statutul de asceză și apoi re-problematizarea acestora demonstrează limitele paradigmelor care consideră interesele ca date reale, stabile și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
date reale, stabile și puncte de plecare ale construcției teoretice. Această Întreprindere epistemică echivalează, dacă este să folosim concepția lui M. Douglas, cu producerea unui sistem taxonomic ce naturalizează În științele sociale o analogie a clasificărilor de tipul: natură - cultură pasiuni - interese irațional - rațional artă - știință femeie - bărbat. Firește, elementele de pe aceeași latură a sistemului ajung să fie clasificate Împreună. O astfel de analogie Însă nu se ridică mai presus de contingențele sociale și istorice ale timpului În care se impune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Sidney, W.G., (eds.), The Nature of the firm: origins, evolution and development, Oxford, Oxford University Press, 1993. Hirschmann, A.O., Abandon, contestare și loialitate. Reacții față de declinul firmelor, organizațiilor și statelor, București, Editura Nemira, 1970, 1999. Hirschmann, A.O., Pasiunile și interesele, București, Humanitas, 2004. Holm, P., The Dynamics of Institutionalization: Transformation Processes in Norwegian Fisheries, Administrative Science Quarterly, Vol. 40, 1995: 398-422. Homans, G., Social behaviour as exchange, American Journal of Sociology, 62, 1958: 597-606. Jensen, M.C., Value Maximization
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
deși este o perioadă tulbure și plină de frământări, reprezintă vârsta inteligenței nonconformiste, a marii sincerități. Imaginația, puterea de creație și perspicacitatea ating forme maxime. Idealurile de viața și pregătirea profesională încep să capete contur și dispar în mod evident pasiunile vechi din copilărie și, de ce nu, chiar interesul pentru școală. Problema orientării profesionale se pune diferit în funcție de capacitățile intelectuale ale tânărului și de dorința profilării pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri, viitorul profesional este un subiect central
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
incidental frazarea cu ștaif literar, grațiozitățile metaforei, mizând în schimb pe exactitate, măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie și pertinentă în intențiile atent centrate, practică o investigație densă, impulsionată și de pasiunea documentării. O preocupă ecourile, „modelele”, efectele înrâuririlor, cu un cuvânt filiațiile scriitoricești (de pildă, între Al. Hâjdeu și B. P. Hasdeu), ca și relațiile fluide dintre „structura sufletească” a unui autor și opera lui, dintre „viața trăită” și „viața ficțiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
și își propune să aplice integral concluziile cercetărilor acestuia în opera sa literară. Sub numele de romancier, va face operă de medic. Convins că pretutindeni în existență funcționează un strict determinism, Zola găsește că se poate „opera asupra caracterelor, asupra pasiunilor, asupra faptelor umane și sociale” întocmai cum chimistul și fizicianul operează pe corpurile brute și fiziologul pe cele vii. Personajul este „produsul aerului și al solului, ca planta” și de aceea scriitorului nu îi rămâne decât să întreprindă, fără preocupări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
splendorile și crizele unei țări europene însemnate. Autorul domnul profesor doctor Gheorghe Bichicean își dovedește aici incursiunea în cele mai profunde adâncimi ale spiritului uman: cele istorice, respectiv considerațiile care sunt apriorice fiecărui timp. Că este așa o demonstrează însăși pasiunea sa pentru istorie. Căci istoria, "glasul mormântului spune Lamartine -, este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc". Atunci când alege să scrie despre destinul Germaniei, autorul prezintă o Germanie devorată ca tot ceea ce există de nemilosul Cronos. Alegere prin
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lui Faulkner: Trecutul nu este mort; el nu este nici măcar trecut. O temă gravă cum este istoria reclamă sinceritate supremă și din partea celui care scrie Postfața. Mi-o asum, așadar, atunci când scriu: Ca autodidact, domnul profesor Bichicean se identifică cu pasiunea de intelectual autentic. Mediul academic se (prea) poate să-l fi motivat să scrie această carte cum apreciază însuși autorul în "Argumentul" său -, dar titlul științific de profesor universitar nu exprimă decât parțial multitudinea lumilor spirituale în care trăiește. Aceste
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Iată știința, de pe acum sublimată în artă, a autorului: el insuflă viață secolelor duse, demonstrând că însemnătatea lor este însemnătatea istoriei înseși. Sinceritatea pe care am mai spus-o o cere o astfel de temă mă motivează să conchid că pasiunea de intelectual autentic face din domnul profesor Bichicean un intelectual "pe cale de dispariție". Metaforic sau nu, dar cu absolută semnificație valorică, gândul meu este scris într-un timp de mare criză. Un timp, și acesta, istoric, se înțelege, supus, adică
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]