19,897 matches
-
atinsese până la sfârșitul primei zile a atacului linia Meppel-Groningen. Înaintarea germanilor a fost încetinită de unele probleme de aprovizionare și transport, dar și de distrugerea de către olandezi a 236 de poduri. În regiunea extrem-sudică, cele șase batalioane de grăniceri din provincia Limburg au opus o rezistență nesemnificativă înaintării Armatei a 6-a germane. Până la prânz, germanii cuceriseră o zonă vastă, iar garnizoana orașului strategic Maastricht a capitulat, deschizând calea ofensivei germane spre Belgia centrală. Germanii au fost încetiniți în deplasarea lor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
râului Grift nu a fost gata la timp. Pe de altă parte, pregătirea intensă de artilerie a olandezilor a avut un efect neașteptat - germanii au abandonat planul unui atac de noapte. În acest timp, "1. Kavalleriedivision" avansa în nord prin provincia Friesland spre ultima linie defensivă olandeză, "Wonsstelling", atingând seara pozițiile de la Sneek. Cea mai mare parte a trupelor olandeze au fost evacuate peste Afsluitdijk. În dimineața zilei de 12 mai, generalul Winkelman păstra încă un optimism moderat. El considera că
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
oprite în acțiune de unitățile mecanizate franceze. Elementele avansate ale Divziei a 9-a Panzer au exploatat slăbiciunile aliaților și, în zorii zilei, au reușit să îi ia prizonieri pe colonelul Schmidt și ofițerii statului său major. Trupele olandeze din provincie și-au pierdut astfel comanda unificată. În jurul prânzului, tancurile germane au înaintat 30 km spre vest și au făcut joncțiunea cu militarii care ocupaseră capul de pod de la Moerdijk, reușind astfel să izoleze Fortăreața Olanda de restul forțelor aliate. La
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
comanda sa capitulează, (cu excepția celor din Zealand, aflate de pe 13 mai sub comanda franceză), nu Olanda ca țară. În ceea ce privește restul punctelor aflate în discuție, s-a ajuns rapid la o înțelegere, iar documentul capitulării a fost semnat la 10:15. Provincia Zealand a continuat să lupte prin implicarea cu ajutorul trupelor franceze. Olandezii aveau în provincie opt batalioane ale trupelor terestre și navale. Olandezii s-au aflat sub comanda contraamiralului Hendrik Jan van der Stad care, în calitatea lui de ofițer de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
nu Olanda ca țară. În ceea ce privește restul punctelor aflate în discuție, s-a ajuns rapid la o înțelegere, iar documentul capitulării a fost semnat la 10:15. Provincia Zealand a continuat să lupte prin implicarea cu ajutorul trupelor franceze. Olandezii aveau în provincie opt batalioane ale trupelor terestre și navale. Olandezii s-au aflat sub comanda contraamiralului Hendrik Jan van der Stad care, în calitatea lui de ofițer de marină, era direct subordonat lui Winkelman. Regiunea se afla sub comanda marinei deoarece importanței
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Jan van der Stad care, în calitatea lui de ofițer de marină, era direct subordonat lui Winkelman. Regiunea se afla sub comanda marinei deoarece importanței portului Flushing de pe insula Walcheren, care controla accesul către Antwerp prin Westerschelde. Insulele nordice ale provinciei erau practic neapărate, aici staționând cel mult un număr redus de plutoane. Apărarea regiunea Zeeuws-Vlaanderen, (Flandra olandeză), a fost lăsată pe seama aliaților occidentali. Principalele forțe olandeze urmau să fie concentrate în Zuid-Beveland, peninsula de la vest de insula Walcheren. Olandezii trebuiau
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
apărau Poziția Bath, deja zdruncinat de poveștile militarilor olandezi care se retrăgeau în grabă spre vest, a fost puternic subminat de veștile despre capitularea lui Winkelman. Mulți soldați olandezi au ajuns la concluzia că nu mai avea niciun rost ca provincia Zealand să mai fie apărată. Un prim bombardament de artilerie german din dimineața zilei de 14 mai i-a făcut kept resisting as the last remaining province. A first preparatory artillery bombardment on the position in the evening of 14
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în Australia. Apa mării de la suprafață este tot timpul anului foarte caldă. este mărginită la vest de Marea Timor, la est se află strâmtoarea Torres, Papua-Noua Guinee, la nord partea de vest a Insulelor Moluce iar la sud Australia cu provinciile din nord Queensland și Northern Territory ca și golful Carpentaria. Marea Arafura oferă o sursă de pește pentru locuitorii din regiune, populația de pește fiind în ultimul timp decimată printr-un pescuit irațional. In adâncime se presupune că există zăcăminte
Marea Arafura () [Corola-website/Science/314183_a_315512]
-
azi este necesară pentru a menține securitatea și stabilitatea în Kosovo iar ONU urmărește statisticile către viitor. După ce Kosovo și-a declarația independența, comandantul forțelor NATO a declarat pe 20 februarie 2008 că nu intenționează să întărească securitatea în nordul provinciei, în ciuda violențelor cauzate de sârbii kosovari. Din ianuarie 2010, numărul trupelor KFOR a fost diminuat la mai puțin de 10.000. Mandatul inițial emis de NATO: În prezent, obiectivul KFOR este 'construirea' unei împrejurări sigure, unde toți cetățenii, de toate
KFOR () [Corola-website/Science/314184_a_315513]
-
indică un număr de 15,000 soldați în 2008 care provin din 34 de țări participante în KFOR. Țările care au contribuit cu personal mare pentru KFOR inițial erau: Alte state NATO: Alte state non-NATO: De când KFOR a pătruns în provincia Kosovo pe 11 iunie 1999, 165 de soldați au murit, o mare parte accidental. Pe 19 octombrie 2004 s-a confirmat 115 soldați din partea NATO au murit în timpul operațiunii. Alți 50 de soldați din partea NATO au fost declarați decedați, printre
KFOR () [Corola-website/Science/314184_a_315513]
-
Kosovoska Mitrovica sau Mitrovica (se citește "Mitrovița") în (în sau "Mitrovicë"; în , "") este un oraș și municipiu în nordul provinciei Kosovo. Este de asemenea și reședința districtului Kosovoska Mitrovica. După sfârșitul războiului din Kosovo din 1999, orașul a fost divizat între etniile majoritare albaneze în sud și majoritare sârbe în nord (majoritatea populației orașului este albaneză).Nordul municipiului, este 'capitala
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
și reședința districtului Kosovoska Mitrovica. După sfârșitul războiului din Kosovo din 1999, orașul a fost divizat între etniile majoritare albaneze în sud și majoritare sârbe în nord (majoritatea populației orașului este albaneză).Nordul municipiului, este 'capitala' enclavelor sârbe din nordul provinciei Kosovo. Orașul este cunoscut sub de numele "" (Косовска Митровица) în limba sârbă, , și "Mitrovica", sau "Mitrovicë" în limba albaneză. După decesul lui Iosip Broz Tito, fiecare oraș din Iugoslavia a primit un așa zis sufix 'lui Tito', astfel orașul Kosovska
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
presupus fond primar comun al întregului spațiu românesc, potrivit căruia oriunde pe cuprinsul acestui spațiu ar fi putut să ia naștere Miorița, un fond suficient de puternic și motivat pentru a-și pune amprenta asupra spiritualității românilor din cele trei provincii istorice.
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
propun să acordăm o atenție sporită secolului al XV-lea, dar de pe poziții diametral opuse. Alexandru Odobescu (1861) e de părere că, după o milenară gestare a cântecului în folclorul fabulos al Greciei, Miorița pelegrinează prin Balcani și pătrunde în provinciile românești, trecând fluviul danubian undeva prin secolul al XV-lea: „Nu mai târziu de al XV-lea secol, acest cântec păstoresc a trecut peste Dunăre, unde s-a împlântat în memoria poporului sub forma baladei Miorița. Timpii și împrejurările au
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
poet și propovăduitor, devenit celebru, în special, pentru aparenta sa auto-identificare cu Dumnezeu, pentru poezia sa mistică și pentru execuția sa spectaculoasă de către autoritățile abbaside în urma acuzației de erezie. Mansur al-Hallaj s-a născut în localitatea Bayda, Shushtar, aflată în provincia Khuzestan din Persia, în jurul anului 858 d.Hr., în familia unui dărăcitor (ar.: "hallăj"). La vârsta de șaisprezece ani devine discipolul lui Sahl at-Tustari; în anul 875 pleacă la Bagdad unde va deveni discipolul lui 'Amr bin 'Uthman Al-Makki care
Al-Hallaj () [Corola-website/Science/314226_a_315555]
-
dezastruos, fiind exilat în urma unei lovituri de stat. Se reîntoarce în Argentina în 1973, fiind reales ca președinte, însă mandatul său a durat mai puțin de 9 luni, murind în 1974. Juan Peron s-a născut în 1895, în Lobos, provincia Buenos Aires, Argentina, ca fiu al fermierului Tomas Peron, a cărui familie era originară din Sardinia. și a Juana Sosa, a cărei familie era originară din Castilia. În 1911 este admis la Colegiul Militar din Buenos Aires, iar după 2 ani îl
Juan Perón () [Corola-website/Science/314255_a_315584]
-
185 km, ce trece în cursul sau superior prin teritoriul canadian Yukon, de unde și numele omonim, iar în cursul sau inferior străbate de la est la vest statul american Alaska, apoi se varsă în Marea Bering. Yukon își are izvorul în provincia canadiană British Columbia. În limba indienilor "gwich'in", "Yukon" înseamnă „Fluviul cel Mare”. Împreună cu Nisutlin și Teslin are o lungime de 3185 km iar fără ei 2554 km. propriu-zis are lungimea de 3.120 km, care este măsurată de la lacul
Fluviul Yukon () [Corola-website/Science/314269_a_315598]
-
până sub Amenhotep al III-lea, dacă nu și sub Seti I, membru al celei de-a XIX-a Dinastii; orașul în schimb rămâne practic părăsit. Odată cu decizia lui Ramses al II-lea de a-și muta capitala mai aproape de provinciile vasale filistine, arie disputată cu Imperiul hittit, Avaris cunoaște o nouă (și ultimă) perioadă de înflorire, ca parte sudică a capitalei Pi - Ramses ( "„Pi Ramesses Aa-nakhtu”" - echivalentă cu „Domeniul lui Ramses al II-lea, mare în victorie” ). Urmează o sută
Avaris () [Corola-website/Science/314276_a_315605]
-
Banat și Bucovina, erau deja concentrate la arhivele statale de la Budapesta ("Országos Lévéltár") și Viena ("Haus-, Hof- und Staatsarchiv"). După primul război mondial, statul român și-a extins substanțial teritoriul și Arhive ale Statului au luat ființă în 3 dintre provinciile noi ale României: la Cluj în 1920 pentru Transilvania, la Cernăuți în 1924 pentru Bucovina și la Chișinău în 1925 pentru Basarabia. În 1925, o nouă lege referitoare la Arhivele Statului a intrat în vigoare; instituția intra în subordinea Ministerului
Arhivele Naționale ale României () [Corola-website/Science/314304_a_315633]
-
se referă la acele literaturi scrise în limba portugheză. Termenul de "lusofon" se trage de la vechiul nume, Lusitania, dat provinciei romane care se întindea cu aproximație pe teritoriul Portugaliei de azi. Odată cu marile descoperire geografice din secolul XV-lea, Portugalia și-a clădit un vast imperiu colonial, unde își va impune limba națională și cultura. După prăbușirea imperiului, în multe
Literaturile lusofone () [Corola-website/Science/314313_a_315642]
-
o populație de agricultori. Pe coasta Atlanticului, în jur de 4000 î.en., o cultură avansată a început să ridice movile și construcții circulare din piatră și lemn.Cele mai vechi monumente se găsesc în Irlanda, Anglia, Scoția și în provincia franceză de azi, Bretagne. Mai târziu, spre 500 î.en., Europa a fost dominată de celți, deși cele mai avansate civilizații care au construit orașe au fost cea din Creta, Micene, în Grecia și cea etruscă, în Italia. Agricultura era
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
apoi exportate peste tot, încurajând comerțul. Analiza izotopică a cositorului din unele obiecte din bronz din zona mediteraneeană a arătat că acesta provenea din surse îndepărtate precum Marea Britanie. Arta prelucrării lutului este foarte veche. De exemplu, într-o peșteră din provincia Hunan, China, au fost descoperite mai multe piese de ceramică cu o vechime estimată la 17.500 - 18.300 de ani. Ceramica a fost folosită prima dată acum 26.000 de ani, de vânătorii-culegători din Moravia.Obiectele erau modelate din
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
din Iranul de azi, au cucerit Babilonul, Palestina, Siria, Lidia și Asia Mică . Fiul său Cambyses, a invadat Egiptul. Succesorul său, Darius I, a extins imperiul până în India și Grecia și l-a reorganizat, numind satrapi care să guverneze fiecare provincie. A construit drumuri și orașe comerciale, palate mărețe ca cel de la Persepolis, a încurajat comerțul prin introducerea unei monede unice. El și cu Xerxes I au încercat să cucereasca Grecia, dar armatele lor de "nemuritori" n-au răzbit în fața armatelor
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Filip V al Macedoniei în cele două războaie macedonene. Îi alungă pe macedoneni din Grecia și anexează Macedonia după cel de-al treilea război macedonean. În 146 î.en., Roma asediază și distruge Corintul și Cartagina. Primește Pergamul și înființează provincia Asia. În 133 î.en., Tribunul Tiberius Gracchus pune presiune asupra Senatului prin solicitările sale făcute cu sprijinul plebeilor, amenințând monopolul politic al oligarhilor din Senat. Moartea sa împarte Senatul în două facțiuni: Optimates și Populares. În 81 î.en
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și Marcus Licinius Crassus își împart puterea printr-un prim Triumvirat, iar constituția republicii este anulată, marcând declinul republicii. Pompei cucerește Siria, Palestina și Iudeea și ocupă Imperiul Seleucid, iar Cezar conduce o campanie în Galia și o transformă în provincie romană. Traversează Rubiconul, fără să predea trupele și pornește o luptă cu Pompei (sprijinit de Senat) pentru putere. Îl învinge pe Pompei la Bătălia de la Pharsalus. Cezar este ales consul pe viață, ulterior dictator în anul 44 î.en, dar
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]