17,784 matches
-
apropiere în 1990 și 2000, colectând date despre interiorul și suprafața satelitului. Aceste nave de asemenea au descoperit legătura dintre satelit și magnetosfera lui Jupiter și existența unei centuri de radiații centrată pe orbita lui Io. Acesta primește zilnic o radiație de 3600 rem. Mai târziu, observații asupra satelitului au efectuat sonda spațială Cassini-Huygens în 2000 și Noi Orizonturi în 2007, precum și telescoapele de pe Pământ și telescopul spațial Hubble. Primă observație raportată a lui Io a fost făcută de către Galileo Galilei
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
dimensiunile lui Io, sugerează că acesta era cel mai dens dintre cei 4 sateliti galileeni și că este format din piatră silicată în loc de gheață. Cele două nave Pioneer au înregistrat de asemenea o atmosfer| subțire și o intensă centură de radiații în apropierea orbitei lui Io. Camera foto de pe bordul lui Pioneer 11 a făcut o singură poză, destul de bună a satelitului, pe care este reprezentată zona nordică a satelitului. S-a plănuit să se facă poze mai apropiate cu Pioneer
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Pioneer 11 a făcut o singură poză, destul de bună a satelitului, pe care este reprezentată zona nordică a satelitului. S-a plănuit să se facă poze mai apropiate cu Pioneer 10, dar acestea au fost pierdute din cauza nivelului mare de radiații. Când navele spațiale "Voyager 1" și "Voyager 2" au trecut pe lângă Io în 1979, sistemul lor de fotografiat mai avansat a permis captarea unor imagini mult mai detaliate. Voyager 1 a zburat pe lângă satelit pe data de 5 martie 1979
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
a petrecut în numai 4 luni. "Galileo" a ajuns în apropierea lui Jupiter în 1995, după o călătorie de 6 luni, pentru a continua descoperirile celor două nave "Voyager". Io se află într-una din cele mai mari centuri de radiații ale lui Jupiter și nu a permis apropierea sondei. Deși nu s-au făcut poze, s-au extras niște informații prețioase în timp ce pe 7 decembrie 1995 Galileo se afla în apropierea satelitului, cum ar fi descoperirea unui centru de fier
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este puțin mai mare decât Luna. Are o rază de 1.821,3 km (cu 5% mai mare decât a Lunii) și o masa de 8.9319 × 1022
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
între 1 și 2 km și o lățime între 40 și 60 km. Io are o atmosferă extrem de subțire, conținând în principal dioxid de sulf (), și în cantități mici monoxid de sulf (), clorură de sodiu () și sulf și oxigen atomic. Radiațiile golesc atmosfera în mod constant. Sursa cea mai importantă de este vulcanismul, care pompează în mediu 10 kg de dioxid de sulf în atmosfera lui Io pe secundă, deși o mare parte din acesta se condensează înapoi la suprafață. O
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
mai bine subliniată la ecuator, unde suprafața este caldă și cea mai activă vulcanic. În timp ce Io trecea printr-un fenomen de eclipsă, imaginile de înaltă rezoluție dezvăluie o luminescență asemănătoare aurorei. Ca și pe Pământ, acest fenomen se întâmplă datorită radiațiilor ce lovesc atmosfera. Aurorele de obicei au loc la polii magnetici ai planetelor, dar pe Io acestea au loc la ecuator. Io nu are un câmp magnetic, drept urmare, electronii săi călătoresc de-a lungul câmpului magnetic al lui Jupiter, lovind
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
burtă e albicioasă; pe crupă e albă cu picățele, și mai neagră pe spate. Koala are cea mai bună blană izolatoare pe spate al oricărui marsupial și e foarte eficientă împotriva vântului și ploii, pe când blana de pe purtă poate reflecta radiațiile solare. Ghearele curbate și ascuțite ale koalei sunt bine adaptate pentru cățăratul în copaci. Lăbuțele membrelor anterioare au două degete opozabile (primul și al doilea, care sunt opozabile celorlalte trei) care le permit să se prindă de ramurile mici. Pe
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
restul de 8% din teritoriu este ocupat de soluri aluviale, puțin profunde specifice zonei de luncă și soluri superficiale crude de pe terenurile degradate. Textura solului este lutoasă la suprafață și argiloasă în întregime. Factorii genetici ai climei (suprafața activă subiacentă, radiația solară, circulația atmosferică) impun un climat temperat continental , uneori cu nuanțe excesive datorită influențelor ce vin din est. Acestea determină o răcire excesivă iarna cu vânturi puternice și uscăciune prelungită vara. La factorii cu caracter general se adaugă și factori
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
provoca schimbări spectaculoase ale fenotipului: cimpanzeii și oamenii diferă cu numai 5% din genom. Variațiile genetice provin din mutații întâmplătoare care survin la nivelul genomului organismului. Mutațiile reprezintă schimbări în secvența ADN-ului genomului unei celule și sunt provocate de radiații, viruși, elemente transpozabile ("transpozoni"), substanțe chimice mutagene sau de erori care apar în timpul meiozei sau a replicării ADN-ului.<ref name="doi:10.1126/science.1112699">Aminetzach YT, Macpherson JM, Petrov DA (2005). "Pesticide resistance via transposition-mediated adaptive gene truncation
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
în zonele limitrofe ale parcului, și cu 12-14 grade Celsius mai scăzută decât temperatura construcțiilor și suprafețelor betonate și asfaltate. În parcelele cu umbră deasă, diferențele pot fi de până la 5 grade Celsius, în comparație cu porțiunile umbrite doar de clădiri. Noaptea, radiațiile termice infraroșii emise de suprafețele artificial insolate în timpul zilei sunt absorbite de arbori, rezultând într-o răcorire nocturnă mai accentuată. Notabilă este și valoarea ecoprotectivă a sutelor de exemplare de "Tilia tomentosa" (tei argintii) din parc: "„la 50 de ani
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui. Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelați, inclusiv pe pețiol, pot reține cantități importante de praf, care apoi este spălat de ploi și ajunge pe sol. În privința acestei însușiri
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
pe care o posedă, tahionii trebuie să primească o energie infinită care să îi decelereze până la pragul luminic. Presupunând că ar exista astfel de particule încărcate electric, deplasându-se mai repede decât lumina în orice mediu, ar trebui să producă radiație Cerenkov, pierzând energie, și deci dobândind impuls suplimentar. Consecința ar fi o reacție în lanț, care ar elibera cantități uriașe de energie sensibilă, ceea ce, în mod evident, nu se întâmplă. Având în vedere acest ultim argument, și faptul ca acea
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
Cerenkov, pierzând energie, și deci dobândind impuls suplimentar. Consecința ar fi o reacție în lanț, care ar elibera cantități uriașe de energie sensibilă, ceea ce, în mod evident, nu se întâmplă. Având în vedere acest ultim argument, și faptul ca acea radiație Cerenkov nu a fost observată, concluzia logică este fie lipsa sarcinii electrice în cazul tahionilor, fie lipsa interacțiunii dintre ei. Dacă aceasta ar avea într-adevăr loc, crearea de perechi tahion-antitahion ar instabiliza vidul - din nou o concluzie neconcordantă cu
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
spitalul evanghelic din Plettenberg, cu puțin înainte de a împlini 97 de ani. Suferea de scleroză cerebrală, ceea ce îi producea crize de demență de durată din ce în ce mai mare. În tot timpul vieții sale, Schmitt a suferit de o teamă de unde și de radiații. El nu a acceptat niciodată instalarea unor receptoare de radio sau de televiziune în casa sa pentru ca undele și radiațiile să nu-i invadeze spațiul. Ulterior a avut simptome paranoice și avea impresia că este urmărit de unde sonore sau de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de demență de durată din ce în ce mai mare. În tot timpul vieții sale, Schmitt a suferit de o teamă de unde și de radiații. El nu a acceptat niciodată instalarea unor receptoare de radio sau de televiziune în casa sa pentru ca undele și radiațiile să nu-i invadeze spațiul. Ulterior a avut simptome paranoice și avea impresia că este urmărit de unde sonore sau de voci. Undele sonore au fost ultima sa obsesie. Schmitt i-ar fi spus unei cunoștințe: ""După primul război mondial am
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
apei) fac ca beriliul să fie un material foarte căutat în cadrul componentelor aviatice, torpilelor, navetelor spațiale și a sateliților. Datorită densității sale joase și a masei atomice, beriliul este relativ transparent în contact cu razele X și alte forme de radiație ionizantă; așadar, este materialul cel mai comun ca și ecran de protecție pentru echipamente pentru raze X și componente ale experimentelor cu particule fizice. Conductivitatea sa înaltă, precum și cea a oxidului de beriliu, au condus la utilizarea sa în managementul
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
întrunite și permit absorbția sporită de apă, creșterea permeabilității învelișurilor, eliminarea de substanțe sporulare (în special Că) și activarea enzimatica. Spori reprezintă forme de conservare a bacteriilor timp de zeci chiar sute și mii de ani datorită rezistenței sporite la radiații, uscăciune, căldura și substanțe dezinfectante. Prin revenirea la forma vegetativa, capabilă de multiplicare se asigura perpetuarea speciei.
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
cu cele mai bune proprietăți magnetice. Deși acești oxizi formează straturi protectoare la suprafața pieselor, porozitatea acestor straturi este atât de mare încât obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc continuu până la distrugerea lor completă. Oxidul feric este opac la radiații ultraviolete și infraroșii, proprietate ce își gasește aplicații la fabricarea geamurilor termoabsorbante. În combinație cu carbonul, fierul poate forma soluții solide sau carbura de fier Fe (numită și cementită). În funcție de temperatură și de conținutul de carbon, soluțiile solide sunt ferita
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
formula 25. De asemenea, începând cu izotopul formula 18, toți izotopii dezintegrează, pe lângă dezintegrarea formula 8, și prin emisie de neutroni. Prezența în natură, în proporție extrem de scăzută, a radioizotopilor bromului și timpii de înjumătățire de valori mici ai acestora, face nesemnificativă contribuția radiațiilor emise de aceștia la fondul natural de radiații nucleare. Bromul este prezent în natură sub forma sa moleculară, anume sub forma moleculei diatomice formula 28. La temperatura și presiunea camerei, bromul se află în stare lichidă, fiind astfel singurul nemetal aflat
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
izotopii dezintegrează, pe lângă dezintegrarea formula 8, și prin emisie de neutroni. Prezența în natură, în proporție extrem de scăzută, a radioizotopilor bromului și timpii de înjumătățire de valori mici ai acestora, face nesemnificativă contribuția radiațiilor emise de aceștia la fondul natural de radiații nucleare. Bromul este prezent în natură sub forma sa moleculară, anume sub forma moleculei diatomice formula 28. La temperatura și presiunea camerei, bromul se află în stare lichidă, fiind astfel singurul nemetal aflat în fază lichidă la temperatura camerei. Culoarea bromului
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
efectuată pe baza selecției dată de această metodă. Această procedură se numește testul lui Schiller. Fiind un element greu, iodul este radioopac. Compușii organici de un anume tip (derivați benzenici ce substituie iodul) sunt utilizați în medicină ca radiocontrastant al radiațiilor X pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Schiller. Fiind un element greu, iodul este radioopac. Compușii organici de un anume tip (derivați benzenici ce substituie iodul) sunt utilizați în medicină ca radiocontrastant al radiațiilor X pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
sub forma tincturilor în etanol. Iodoformul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu și potasiu de asemenea exercită efecte bactericide prin eliberarea iodului. Soluția Lugol (5% iod și 10% iodură de potasiu) este utilizată în tratamentul împotriva hipertiroidismului și pentru profilaxia absorbțiilor radiațiilor iodice după accidente nucleare. Medicamentul antiaritmic amiodaron eliberează iod și poate cauza tirotoxicoză după o folosire îndelungată. Iodul este o substanță corozivă datorită proprietăților sale oxidante. Când este înghițit, iodul nu este absorbit, dar poate cauza gastroenterite severe. În organism
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
pitică albă. În prezent, de 10.000 de ori mai puțin luminoasă în spectrul vizual, Sirius B a fost o dată mai masivă decât Sirius A. Vârsta sistemului a fost estimată la 230 milioane de ani. Sistemul emite un nivelul de radiații infraroșii mai mare decât s-ar fi așteptat, măsurată prin Observatorul IRAS. Acest lucru poate fi un indiciu de praf în sistem, și este considerat oarecum neobișnuit pentru o stea binară. Imaginile obținute de pe Observatorul de raze X Chandra îl
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]