21,363 matches
-
lite raturii române, din care nu a realizat decât volu mul consacrat literaturii vechi și începutului literaturii mo derne, este o lucrare solidă, cum spuneam, valabilă în latura ei in formativă, în sistematizările pe care le propune, fără totuși un accent puternic de viziune personală, stilistică sau de interpretare. Cât privește paternitatea lucrării, până la furnizarea probelor indubitabile că nu G. Ivașcu a scris o, rămâne în bibliografia lui. Dar marea vocație a lui George Ivașcu, pe care nimeni până azi nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din timpul vieții, Nichita Stănescu a devenit, îndată după moarte, eroul (sau victima?) unei abundente publicistici hagiografice, adevărată industrie. Numeroșii idolatri nichitieni au compus febril vrafuri de „mărturii“ închinate zeului lor, sumedenie de amintiri și portrete marcate mai toate de accente emoționale și cultice. Destulă lume privește cu neîncredere producția de această factură, considerând-o lipsită de relevanță pentru că nu are spirit critic, cum și este prea adesea, cu toate că din molozul sentimental au putut fi degajate, câteodată, și aspecte interesante, mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
semnase. Știu că sunteți neliniștiți, mi-a spus, dar să știți că e un bun poet și un om minu nat, un om rar. Eu tăceam, cu o mină probabil neîncrezătoare. E un om minunat, a reluat Utan, cu un accent de însuflețire pe care nu i-l mai sesizasem niciodată, și dă-mi voie, a continuat el, să fac o profeție: voi îl veți îndrăgi cel mai mult, va fi prietenul vostru. S-a împlinit întocmai profeția bunului Utan, a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ton la subiecte și la factura argumentării, învederează implicarea, permanenta percepere dinăuntru a stării de lucruri din țară, a realităților noastre „fierbinți“ - culturale, sociale sau politice. Chiar criticismul său, atât de caracteristic, este, ca perspectivă, pornit din interior, marcat de accente participative, un criticism aplicat nu o dată și asupra celui care-l promovează. Se examinează critic Țepeneag, lucid-necruțător, un caz rarisim între scriitorii noștri, s-o recunoaștem. El admite, ca puțini alții, că a putut proceda greșit în cutare împrejurare, că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
era de văzut, în cultivarea insistentă a acestei viziuni, și o reacție la idilismul de panouri trandafirii, impus literaturii care răsfrângea - vorba vine! - realitățile prezentului. Despre război, cu vastul său repertoriu de suferințe, se putea măcar scrie cu gravitate, cu accente dramatice. Oricum ar fi fost, reflectând mai târziu la această vogă din anii ’60 a literaturii despre copilăria furată de război, am ajuns la concluzia că ea se constituia pe un fals psihologic. Falsul constă în aceea că i se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în ierarhizări sau exclusivisme fatale. De pe o platformă spiritualistă, gândirismul a încercat să stăvilească o sumă de compromisuri cu ideologia burgheză. Numai că încercând să opună civilizației cultura a făcut eroarea de a denunța democrația și raționalismul , N. Crainic punând accentul pe „mit și mister” a împins uneori spre clișeu impulsul nu odată nutrit de viziuni extatice al lui Ion Pillat, V.Voiculescu, Adrian Maniu (p.526-527). Dumitru Micu. Gândirea și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a accentuat un anumit "context" machiavellian în dezvoltarea interpretărilor proprii. Așa se face că autori că Meinecke, Chabod și alții au preferat să-l studieze pe Machiavelli din perspectiva diplomației internaționale a începutului de secol XVI. Acești istorici au pus accentul pe politică puterii, pe realismul politic prezent în scrierile lui Machiavelli și pe ideea transformării monarhiilor naționale ale Europei în state moderne. Textele privilegiate de autorii de mai sus au fost Principele și depeșele din Franța, Germania și Curtea Papala
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a fost un comentariu extins asupra unui text farmacologic grec al lui Dioscoride Pedanius, secol I, publicat de un coleg de cancelarie al lui Machiavelli care avea și un post la Universitatea florentina din Pisa17. În acest tip de lucrare accentul era pus pe sortarea detaliilor misterioase. Acest aspect era departe de ceea ce îl interesa pe Machiavelli care, după cum afirmă în repetate rânduri, speră într-o reforma a politicii, organizării sociale și militare, care ar fi fost ghidate, cel putin parțial
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a-l privi pe Machiavelli și pe Principe, nu doar în Italia ci și pretutindeni în lumea occidentală, a fost și creșterea influenței modurilor științifice de gândire, îndeosebi în domeniul economiei politice, care au fost încurajate de revoluția industrială. Un accent pe rezolvarea problemelor reale, mai curând decât pe construirea unor scopuri ideale pentru societate, i-a condus pe cititori să admire empirismul lui Machiavelli și studiul sau asupra "adevărului real" [le verità effetuale] (capitolul 15) și să îl trateze nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
salută pe nimeni, comportându-se că într-o mică monarhie imaginara. Mi se păreau patetici văzându-i hrănindu-se cu această farsă și, totuși, Marele Duce a mărit cu o zecime impozitul impus celor mai în vârstă". Deși Montaigne punea accentul pe faptul că puterea executivă se află în mână Marelui Duce, iar autonomia orașului Pistoia părea a fi mai mult o "farsă" decât o signorie, complicitatea exponenților patriciatului local în cele ce păreau a fi ritualuri lipsite de substanță reală
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
replică în practică socială la organizarea Consiliului celor Șaptezeci mai curând decît dezvoltarea în continuare a practicilor patronale (așa cum se va susține aici) care erau deja stabilite în primii ani ai perioadei lui Lorenzo de' Medici. Mai mult decât atât, accentul pus în lucrările recente asupra explorării metodelor prin care patronii și clienții interacționau în secolul al XV-lea a adus prea puțină lumină asupra a ceea ce a constituit cu adevarat noutatea în patronajul familiei de Medici din secolul al XV
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
adus prea puțină lumină asupra a ceea ce a constituit cu adevarat noutatea în patronajul familiei de Medici din secolul al XV-lea, si anume schimbarea dramatică în frecvență anumitor tipuri de interacțiuni. Dată fiind bogăția extraordinară a arhivelor florentine, un accent firesc pe oferirea de "descrieri stufoase" ale unor cazuri și situații particulare a coincis cu reticența de a consemna în decursul timpului schimbări cu privire la practicile patronale ale familiei de' Medici. Ca urmare a acestor dezvoltări, începem să întâlnim relatări erudite
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
două state suverane și astfel dreptul florentin nu prevală, atunci nici propunerea lor nu era ilegitima. Poate că nu a fost circumstanțial faptul că în actul de mulțumire adresat lui Manetti pentru primirea Istoriei sale, Consiliul din Pistoia a pus accentul pe cercetările vizând "originile și începuturile vechilor locuitori ai orașului"65. iv. Giannozzo Manetti a fost deseori considerat un moștenitor al tradiției intelectuale florentine pe care Hans Baron a numit-o "umanism civic". Potrivit importanței lucrări a lui Baron, Criza
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
moștenitor al tradiției intelectuale florentine pe care Hans Baron a numit-o "umanism civic". Potrivit importanței lucrări a lui Baron, Criza Renașterii Italiene Timpurii, în Florența secolului al XV-lea s-a dezvoltat o școală de studii clasice, care punea accentul pe viață activă, participarea la guvernare și datoria civică 66. În avangardă acestei noi abordări a procesului de învățare se aflau Coluccio Salutați și Leonardo Bruni, doi cancelari umaniști din Florența, care și-au pus priceperea lor științifică în slujba
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și, mai recent, de Jean Boutier. În plus, este destul de ușor de prevăzut că viziunea curentă, oarecum idealizata, care vede în libri di famiglia o reprezentare colectivă a familiei peste timp, va primi în viitor un corectiv nominalist, plasând un accent reînnoit pe rolul unui singur individ care așterne pe hârtie în mod regulat ricordi, experiențele dintr-o anumită perioadă de timp. Merită să ne aducem aminte că în afara câtorva rare excepții, aceste texte ar putea fi ușor clasificate că "libri
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Lumii"22. În concluzie, s-a scris mult despre creaționismul platoniștilor renascentiști, totuși asupra eternalismului renascentist, atât în secolul al XV-lea, care nu a prea fost studiat, cât și în secolul al XVI-lea, în care s-a pus accent pe atenția asupra figurilor neortodoxe, sincretice cum ar fi Giordano Bruno, mai este mult de lucru 23. Dar ce se întâmplă cu impactul eternalismului asupra gândirii istorice, în opoziție cu rolul său filosofic? Istoricii greci și Eternalismul Marea figură în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și modelele culturale, respectiv spațiul și timpul în care ele s-au concretizat ori lecturile diferite care au fost făcute realității sau reprezentărilor acesteia. În consecință, are în vedere articulațiile dintre istoria intelectuală și cea a ideilor, fără să ignore accentele noilor demersuri din istoria politică, respectiv socială, care privilegiază astăzi, printre altele, studiul reconfigurărilor succesive ale memoriei culturale și ale patrimoniului simbolic, așa cum le-a asamblat în studiile sale Roger Chartier, cel de la care împrumutăm formula "istorie culturală". Pe de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
literatura de specialitate au apărut studii ce puneau la îndoială natură "clasică" a republicanismului din Discursuri, Gilbert a făcut un pas înapoi scriind, de exemplu în anul 1984, în ediția revăzuta a lucrării Machiavelli and Guicciardini, p. 321, ca "desigur, accentul pe care Pocock l-a pus pe moștenirea umanista lui Machiavelli merge prea departe...". E posibil ca Fubini, Renaissance historian cît., p. 543, să fi dorit să semnaleze aceste schimbari de direcție la momentul în care a notat că Gilbert
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Eminescu istovit și o eminescologie blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică? Cultivăm, "protejându-i" imaginea, caravana unui Eminescu ritualizat și verbalizat la zile fixe, supus jetului festivist? Considerăm valabilă "retrogradarea" sa, părăsind galeria marilor clasici, noile lecturi impunând, prin deplasarea unor accente, un Eminescu relativist, demitizat? Sau sperăm că, prin asaltul interpreților, un "nou Eminescu" se va ivi?" Din toate aceste motive "o istorie a eminescologiei, mereu ademenitoare, obligă la chestionarea acestui pachet problematic /problematizat, fără a ne slei curiozitatea". Adrian Dinu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări ale zeloșilor idolatri, oprindu-se și la Ruxandra Cesereanu, agresiv pornită împotriva gazetarului Eminescu, pe care îl consideră drept un "pamfletar pătimaș și naționalist furibund", cu "accente colerice", evident nepotrivite azi, sau la Ioana Bot care, în eseul Eminescu explicat fratelui meu, propune o "tentativă ipocrită" de a descoperi opera fără însă "explicarea" ei. Ș.a.m.d. Disputa dintre cele două tabere, care își aruncă reciproc săgeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion Derșidan. În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea reia chestiunea Monologului eminescian, pe care o dezbătuse într-un studiu precedent. Comentariul său este acum de orientare stilistică și pune accent pe modul de constituire a monologului dramatic, subliniind faptul că "prospețimea și ineditul monologului" rezultă din "combinarea rafinată a registrelor imaginarului, afectivității și cugetării". Pentru a concluziona că "monologul romantic eminescian este dramatic, iar ființa care-l exprimă are conștiința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
recentă, are "un aer de comedie mondenă, frivolă, sentimentală și destul de excentrică", fiind construită ca "o farsă cu urmări incalculabile", narațiunea alunecând spre o "comedie ludică" întrucât "drama jucată de eroi se revarsă în viața lor reală și aceasta capătă accente tragice" [...] "comedia erotică vine și din prezența constantă a dialogului, a "intrigii" și travestiului, a aparté-urilor, a importanței pe care o capătă, în ansamblu, tensiunea întreținută de jocul replicilor". În Cezara, în "descrierile pitorești", se strecoară "lejer o notă comică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
chestiunii evreiești, el arătând că Eminescu, "pentru aprofundarea cunoașterii, studiază modul de emancipare a evreilor din Franța, Germania, Austro-Ungaria, Rusia și SUA. Urmărește condiția juridică a acestora, evoluția și stadiul asigurării drepturilor și libertăților pentru comunități, gradul de integrare, cu accent pe participarea la viața social-politică, raporturile instituționale, atitudinea populației majoritate ș.a.", opinând și susținând constant faptul că "idiosincrazia populației (a românilor, n.n., Ct.C.) față de aceștia nu avea la bază motive rasiale ori religioase, ci teama că puteau induce situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Neamțu, Andrei Mureșanu, Povestea magului călător în stele, Icoană și privaz etc., pentru a ajunge la ideea că "scrisul ca o activitate oarecare, reprezentând un nivel inferior al creativității, se află înscris și în perspectiva unei ironii mai blânde, implicând accente autoironice ("În caietul cronologic scriam stihuri..." Criticilor mei). Privit în contextul operei eminesciene, "desemnând actul lecturii, termenul a citi participă la "construirea" (sugerarea) atmosferei în care se desfășoară lectura, precum și a atitudinii/perspectivei din care este evocată [...]. Verbul a citi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
le utilizează cu firescul mânuirii lor de către un deplin cunoscător al capacităților acestora de exprimare. Nu mai puțin supuse regulilor retoricii sunt articolele doctrinare aici analiza se face pe Icoane vechi și icoane nouă, în care "polemica împotriva liberalilor capătă accente dionisiace, ținând de hybris". Sunt urmărite, deci, strategiile satirice ironia, caricatura, șarja, agresiunea verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]