16,722 matches
-
1938. A doua zi, grănicerii cehoslovaci au ocupat noile poziții. Au existat unele ciocniri între milițiile poloneze și cele cehoslovace, dar situația s-a calmat odată cu sosirea trupelor poloneze pe 17 iulie 1945. Guvernul polonez nu era încă dispus să cedeze Zaolzie. Pe 16 iunie 1945, mareșalul Michał Rola-Żymierski a dat ordinul 00336 prin care Corpul blindat nr. 1 al forțelor terestre polneze trebuia să se concentreze în regiunea Rybnik, de unde urmau să cucerească orașul Zaolzie. Sovieticii au decis însă să
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Uniunii Sovietice Andrei Vîșinski au semnat pe 15 februarie 1951 un tratat pentru schimbul de teritorii. Prin acest tratat au fost schimbate teritorii de aproximativ 480 km. În 1955, un teritoriu cu o arie redusă, Insula Usedom (Uznam) a fost cedat de R.D. Germană în favoarea Poloniei. Stația de pompare a apei de la Swinemünde era plasată pe această insulă și acesta a fost motivul pentru această modificare a frontierei comune. Pe 13 iunie 1958 a fost semnat la Varșovia „Acordul cu privire la demarcarea
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
mai puțin preocupat de un atac din sud, a trecut în toamna anului 1031 la o ofensivă împotriva Poloniei și a asediat Milsko. Ofensiva s-a încheiat cu un succes total, iar Mieszko al II-lea a fost nevoit să cedeze unele ținuturi. Astfel, regele polonez a pierdut porțiuni din pământurile cucerite de tatăl său, Bolesław I, care a luptat de multe ori împotriva împăratului Henric al II-lea. Istoricii consideră că Mieszko al II-lea a capitulat așa de repede
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
soție Oda). Mieszko a primit probabil Polonia Mică și Mazovia, Otto a obținut Silezia și Dytryk a luat Polonia Mare. Alți cercetători consideră că Mieszko al II-lea ar fi primit Polonia Mare în timp ce unele ținuturi învecinate ar fi fost cedate lui Otto și Dytryk. Deși modul în care s-a făcut împărțirea este necunoscut, aceasta a fost de scurtă durată: în 1033 Otto a fost ucis de către unul din oamenii săi iar Mieszko al II-lea a preluat conducerea asupra
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
din Compania de Aur. Campania lor este încununată de succes: patru castele sunt cucerite, deschizând drumul spre Capătul Furtunii. Epilogul prezintă Debarcaderul Regelui acoperit de ninsoare și Casele Lannister și Tyrell blocate în discuții în care niciuna nu vrea să cedeze și să să încreadă în cealaltă. Kevan îi face o vizită lui Pycelle și-l găsește mort pe Marele Maester, fiind la rândul său rănit mortal. Ucigașul este Varys, care îl susține pe Aegon și vrea ca Cersei să redevină
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
de Capua, petrecută în 1058. Încă din 1057, principele Pandulf al VI-lea de Capua murise, iar Richard, fiul lui Asclettin, trecuse imediat la asedierea orașului Capua. Acesta s-a predat anul următor, însă Richard, deși preluase titlul princiar, a cedat orașul în mâinile principelui de drept, Landulf al VIII-lea, care a condus statul până în anul 1062. De asemenea, Richard și-a impua suzeranitatea asupra Gaetei în 1058 și l-a trimis pe fiul său, Iordan, pentru a prelua posesia
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
este interesată de bogățiile petroliere ale României și colaborează strâns cu proprietara mai multor sonde petroliere din zona Câmpina (Gina Patrichi), căreia îi conferă decorații și îi virează sume mari de bani în conturile bancare din Elveția. Ea acceptă să cedeze acțiuni către o societate germană de exploatare, considerând că "„secolul e vulgar, iar vremurile grele”". Aflat temporar într-o celulă a Siguranței, inginerul petrolist Voinea (George Motoi) îl cunoaște pe tânărul ilegalist comunist Petre Bratu, în vârstă de 19 ani
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
începutul perioadei de stagnare și în cele din urmă, a schimbării definitive a balanței de forțe în regiune. Prin semnarea tratatului de la Karlowitz, prin care s-a pus capăt războiului dintre Imperiul Otoman și Liga Sfântă în 1699, otomanii au cedat cea mai mare parte a teritoriilor Regatului Ungariei cucerite după Bătălia de la Mohács din 1526. După acest semanrea acestui tratat, membrii dinastiei Habsburg au administrat un teritoriu mult mai mare decât Ungaria Regală, aproape egal cu cel al Regatului medieval
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
mod legal ca adult. Henric a participat la prima sa luptă la Balga, în timpul cruciadei împotriva prusienilor din 1237, condusă de Cavalerioi teutoni. În 1245, după mulți ani de conflict cu markgrafii Ascanieni de Brandenburg, Henric a fost nevoit să cedeze fortărețele de la Köpenick, Teltow și Mittenwalde, situate în nordul Luzaciei Inferioare. Totuși, în 1249, ducele de Silezia Boleslav "cel Chel" i-a conferit regiunea răsăriteană din jurul castelului Schiedlo de pe malurile Oderului, unde Henric a întemeiat orașul Fürstenberg. În cadrul luptelor împăratului
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
secol după finalizarea ei către Ordinul Dominican. Începând din 1478 călugării dominicani au extins capela mică cu trei travee prin lungirea altarului, lucrările fiind finalizate abia în 1520. Deoarece fosta biserică parohială "Sf. Egidiu" (actualmente Domul din Graz) a fost cedată Ordinului Iezuit și era nevoie de o nouă biserică parohială, dominicanii au trebuit să-și cedeze mănăstirea în 1585 pentru acest scop, la comanda arhiducelui Carol al II-lea, iar Biserica Sângele Domnului a devenit biserică parohială (Biserica Sf. Egidiu
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
cu trei travee prin lungirea altarului, lucrările fiind finalizate abia în 1520. Deoarece fosta biserică parohială "Sf. Egidiu" (actualmente Domul din Graz) a fost cedată Ordinului Iezuit și era nevoie de o nouă biserică parohială, dominicanii au trebuit să-și cedeze mănăstirea în 1585 pentru acest scop, la comanda arhiducelui Carol al II-lea, iar Biserica Sângele Domnului a devenit biserică parohială (Biserica Sf. Egidiu a fost biserică parohială a orașului până în 1573, iar în 1786 a devenit, după mutarea reședinței
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
a devenit locul de reședință al judecătorului. După semnarea celui de-al doilea tratat de pace de la Toruń, în 1468 Ryn a devenit din nou reședința comandantui de provincie. În a doua jumătate a secolului al XV-lea castelul a cedat asediului prusac. Supraviețuitorii au reușit să fugă, însă o parte din aceștia s-au înecat în mlaștinile din apropiere. În proprietatea teutonică castelul a fost returnat în mai puțin de un an. După secularizarea Ordinul teutonic, zona pe care se
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
-i pe cercetași au fost 268 morți și 55 răniți. În 1874 în munții Black Hills, în Montana și Dakota, în teritoriul sioux-ilor lakota s-a găsit aur. Conform Tratatului de la Fort Larmie cu șapte ani în urmă teritoriul era cedat indienilor. Negocierile guvernului american cu sioux de a cumpăra Black Hills au eșuat. Indienii au fost somați de generalul Terry să părăsească zona și să se ducă în rezervație. În primăvara anului următor căutătorii de aur au pornit spre Black
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
consideră că acest punct de vedere ar tinde doar să apere interesele naționale maghiare și nu ar reprezenta exact realitatea istorică. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Karlowitz, care punea capăt Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman în 1699, turcii au cedat cea mai mare parte a Ungariei Otomane. Noile teritorii cedate de otomani au fost alipite Regatului Ungariei și Dieta din Pressburg și-a exercitat autoritatea și asupra acestor teritorii. Regatul era formal parte a Imperiului habsburgic, denumit apoi Imperiul Austriac
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
apere interesele naționale maghiare și nu ar reprezenta exact realitatea istorică. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Karlowitz, care punea capăt Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman în 1699, turcii au cedat cea mai mare parte a Ungariei Otomane. Noile teritorii cedate de otomani au fost alipite Regatului Ungariei și Dieta din Pressburg și-a exercitat autoritatea și asupra acestor teritorii. Regatul era formal parte a Imperiului habsburgic, denumit apoi Imperiul Austriac. Ungariei i s-a recunoscut statutul de „Regnum Independens”, ca
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
a promis Dietei Ungariei Regale de la Pressburg din 1687 să respecte toate legile și privilegiile locale. Succeriunea ereditară a Habsburgilor a fost recuoscută, dar dreptul nobililor la opoziție a fost abrogat. În 1690, Leopold a început redistribuirea moșiilor din teritoriile cedate de otomani. Nobilii protestanți și alți unguri considerați neloiali Habsburgilor și-au pierdut proprietățile funciare, care în schimb au fost date străinilor. Viena a trecut la un control strict al afacerilor externe, apărării, fiscalității și a altor atribuții care în
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
acestui monah este exemplară: pe când toți forțau trimiterea tuturor pieselor de tezaur spre instabila Rusie, și „au început să se strângă, cu înfrigurare, toate bogățiile țării românești, spre a fi trimise la Moscova, un singur om n-a voit să cedeze valorile ce le avea sub privirea sa: starețul mănăstirii Secul, din județul Neamțului Așa au fost scăpate de la pieire odoarele acestei frumoase mănăstiri, între cari și acel vestit aer al lui Nes tor Ureche, mare vornic al țării de jos
Ilarion Bălăiță () [Corola-website/Science/327023_a_328352]
-
Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 254, având codul de clasificare . Clădirea muzeului a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea de boierul Alecu Botez-Forăscu și a avut destinații diverse, până în 1974 când a fost cedată muzeului de artă. În acel an, din inițiativa și donațiile sculptorului Ion Irimescu (1903-2005), a fost înființat muzeul, la început ca secție a muzeului orășenesc din Fălticeni. Ulterior, valoarea colecției a crescut, în prezent fiind cea mai bogată colecție de
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
a concentrat toate forțele naționale în jurul noului guvern de la Ankara, care a încetat să mai recunoască autoritatea administrației otomane din Constantinopol, care avea să fie silit pe 10 august 1920 să semneze Tratatul de la Sèvres. Prin acest act, Imperiul Otoman ceda în mod oficial către Grecia teritoriile pe care elenii le ocupaseră deja. Italia a fost profund nemulțumită de pierderea teritoriilor care îi fuseseră promise și și-a schimbat poziția politică, manifestând o tot mai mare simpatie față de cauza naționaliștilor turci
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
de ambele părți) nu a reușit. Armistițiul dintre Gheorghe Ștefan, aliații lui și apărătorii cetății, a avut mai multe condiții. Comandantul cetății a jurat că nici el, nici cazacii nu vor lupta împotriva domnitorilor, Moldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, vor ceda trezoreria lui Lupu, iar pământurile boierilor loiali și ale lui Timuș Hmelnițki, vor fi cedate mercenarilor germani și tătari, care au luptat în Suceava. Comandamentul moldo-căzăcesc, nu fost deacord cu condițiile negocierii, însă de curînd au sosit și întăririle din
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
a avut mai multe condiții. Comandantul cetății a jurat că nici el, nici cazacii nu vor lupta împotriva domnitorilor, Moldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, vor ceda trezoreria lui Lupu, iar pământurile boierilor loiali și ale lui Timuș Hmelnițki, vor fi cedate mercenarilor germani și tătari, care au luptat în Suceava. Comandamentul moldo-căzăcesc, nu fost deacord cu condițiile negocierii, însă de curînd au sosit și întăririle din parte transilvanienilor conduși de Ioan Kemény, care a sosit la începutul lunii octombrie și a
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
s Land, teritoriu britanic deținut de Hudson's Bay Company. Restul teritoriului "Rupert's Land" a fost cumpărat de Canada de la Marea Britanie, fiind cea mai mare achiziție canadiană de terenuri, comparabilă cu cumpărarea Louisianei de către SUA). În schimb SUA a cedat Mării Britanii teritoriul său de dincolo de paralelă 49, fiind printre puținele cedări de teritoriu pe care le-a făcut SUA pe continentul nord-american. Tratatul Adams-Onís din 1819 cu Spania prevedea cedarea a East Florida și a statului liber Sabine de către
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
în perioada 1846-1872 de SUA și Marea Britanie din cauza unor ambiguități ale tratatului. Arbitrajul a dus la posesia unică a SUA a Insulelor Sân Juan din anul 1872. Terenurile mexicane de cesiune au fost capturate în timpul războiului mexicano-american din 1846-48 și cedate de Mexic prin Tratatul de la Guadalupe Hidalgo. Prin acest tratat, Mexicul era de acord cu actuala granița cu SUA, cu excepția teritoriului cumpărat de James Gadsden în 1853. Statele Unite ale Americii au plătit 15 milioane dolari (echivalentul astăzi a 374 milioane
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
a fost anexat de către SUA în 1859, dar mai târziu a fost abandonat. Mai târziu a fost revendicat de către Hawaii. Puerto Rico, Guam și Filipine (pentru care Statele Unite au plătit Spaniei 20 milioane $, echivalentul din prezent a 559 milioane $) au fost cedate de Spania după Războiul Hispano-American în 1898 după semnarea Tratatului de la Paris. Spania a renunțat la pretențiile sale de suveranitate asupra Cubei, dar nu a cedat-o Statelor Unite, astfel încât Cuba a devenit un protectorat. Toate aceste patru domenii au fost
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
Statele Unite au plătit Spaniei 20 milioane $, echivalentul din prezent a 559 milioane $) au fost cedate de Spania după Războiul Hispano-American în 1898 după semnarea Tratatului de la Paris. Spania a renunțat la pretențiile sale de suveranitate asupra Cubei, dar nu a cedat-o Statelor Unite, astfel încât Cuba a devenit un protectorat. Toate aceste patru domenii au fost sub conducerea guvernului militar al Statelor Unite ("United States Military Government", "USMG") pentru perioade de timp extinse. Cuba a devenit o națiune independentă în 1902, iar Filipine
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]