KorAP: Find »[drukola/base=pahar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...652 653 654 ...749 >

18,714 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

planuri, degeaba te uiți pe hârtie. Important e să simți că asta e rochia ta. — Mi-am găsit rochia de mireasă! țip veselă spre Suze. Am găsit-o! — În sfârșit! În glasul Cynthiei se simte ușurarea. Haideți să bem un pahar de șampanie, să sărbătorim! Dispare, iar eu mă admir în oglindă. Asta nu face decât să confirme faptul că nu știi niciodată. Cine ar fi crezut că am să aleg o rochie cu mâneci evazate? O asistentă cară altă rochie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
asistentă cară altă rochie și zăresc cu coada ochiului un body brodat de mătase gen corset, legat cu panglici. — Hei, e drăguță e rochia aia! spun. Ce e? — Nu contează ce e, spune Cynthia, întorcându-se și oferindu-mi un pahar de șampanie. Ți-ai găsit rochia! Își ridică paharul, dar eu nu-mi pot lua ochii de la corsetul cu panglici. — Poate ar trebui să o încerc și pe asta. Doar două secunde. — Știi ce mă gândeam? spune Suze, ridicându-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
un body brodat de mătase gen corset, legat cu panglici. — Hei, e drăguță e rochia aia! spun. Ce e? — Nu contează ce e, spune Cynthia, întorcându-se și oferindu-mi un pahar de șampanie. Ți-ai găsit rochia! Își ridică paharul, dar eu nu-mi pot lua ochii de la corsetul cu panglici. — Poate ar trebui să o încerc și pe asta. Doar două secunde. — Știi ce mă gândeam? spune Suze, ridicându-și privirea din Brides. Ce-ar fi să-ți iei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
nevoie să mai cauți! Asta e Rochia! — Mmm... Am o vagă grimasă. Știți ceva... nu sunt chiar așa de sigură. Cynthia mă săgetează cu privirea și preț de o clipă cumplită am sentimentul că are de gând să arunce cu paharul de șampanie în mine. Credeam că asta e rochia visurilor tale! E rochia unora dintre visurile mele! îi explic. Eu am o tonă de visuri. Putem s-o punem pe listă, ca o altă posibilitate? Bine, spune în cele din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
iar ei n-au avut nici o listă. Mă uit la întâmplare prin magazin, întrebându-mă de unde să încep. Locul e frumos luminat, și ici și colo sunt mese colorate aranjate ca pentru nuntă, și sunt tone de vitrine pline cu pahare strălucitoare, cuțite și cratițe din inox. În timp ce mă îndrept spre o piramidă de cratițe lucitoare, observ o fată cu coadă de cal fluturândă, care, în timp ce se plimbă, își tot notează câte ceva pe un formular. Mă dau mai aproape de ea, încercând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Luke îmi dispersează gândurile. Ce-i cu tine? — Nimic, spun, dându-mi seama cu o ușoară tresărire că tocmai sunt pe cale să dau peste măsuța de cafea. Totul e perfect. Mă așez lângă el pe canapea, Elinor îmi întinde un pahar cu vin rece ca gheața și iau o înghițitură, uitându-mă pe fereastră la luminile strălucitoare ale Manhattanului care se întind până în depărtări. Elinor și Luke sunt în mijlocul unei discuții despre Fundație, așa că iau o alună sărată și îmi reiau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
scris. O pune deoparte, dă muzica un pic mai încet și se uită drept în ochii mei. — Rebecca, zice. — Da? — Te-am rugat să treci pe la mine în seara asta fiindcă vreau să vorbesc ceva cu tine. Îmi umple iar paharul și eu îi zâmbesc. — A, da? După cum știi, Luke e un tânăr foarte bogat. — A. Da, știu, spun, ușor jenată. Da..., așa e. — Am vorbit cu avocații mei... și cu avocații lui Luke... și am căzut cu toții de acord. Așa că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
că zâmbește, pare destul de tulburată. — Scuzați-mă, domnișoară Bloomwood, spune Antoine pe un ton de scuză. Davina. Dă-i, te rog, domnișoarei Bloomwood să guste puțin tort. O asistentă zâmbitoare dispare pe niște uși batante - și se întoarce cu un pahar de șampanie, o farfurie de porțelan cu două felii de tort și un crin de zahăr. Îmi dă o furculiță și îmi spune: — Acesta este cu mango, fructul pasiunii, cu căpșuni și mousse de mandarină, iar celălalt este cremă caramel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
fată, sugrumată de nervi. O aud pe Robyn pe un ton foarte împăciuitor, dar nu aud exact ce spune. — Numai ghinioane, unul după altul! Glasul fetei e aproape strident - și, în clipa în care îl aud foarte clar, împietresc, cu paharul în aer. Nu-mi vine să cred. Nu se poate. — Blestemata asta de nuntă mi-a scos peri albi! exclamă ea. Din clipa în care am început pregătirile, totul a luat-o razna! Ușa e dată în lături și acum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
spune Antoine, zâmbindu-mi larg. Va fi un eveniment foarte frumos. — Știu, mă trezesc spunând. Abia aștept! Deci... discutăm despre tort... trebuie să-ți arăt niște poze... între timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
trezesc spunând. Abia aștept! Deci... discutăm despre tort... trebuie să-ți arăt niște poze... între timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut din peisaj, n-are rost să mă mai prefac. Ar trebui să-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut din peisaj, n-are rost să mă mai prefac. Ar trebui să-mi las paharul jos, să o iau pe Robyn deoparte, să-i cer scuze pentru timpul pe care l-a pierdut cu mine - și să o anunț că nunta e anulată și că mă mărit în Oxshott. Simplu și direct. Asta e ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
alt tub merge de la pieptul lui la un aparat cu luminițe. Are chipul palid, tras și pare... extrem de vulnerabil. Nu-mi place chestia asta. Nu l-am văzut niciodată pe Michael altfel decât în costume scumpe, ținând în mână un pahar de băutură scumpă. Ditamai omul, liniștitor și indestructibil. Și nu zăcând într-un pat, în halat de spital. Mă uit la Luke, și el îl fixează pe Michael, alb ca varul. Pare că din clipă în clipă o să-l podidească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
durere în glas. Nu te dau afară! Sunt doar îngrijorată în legătură cu tine. Dar știu că s-au combinat toate cum nu se poate mai bine. Prietenul vostru... și Luke... și apartamentul... Ia o sticlă de apă minerală, toarnă în două pahare și îmi întinde unul. — Și asta nu e tot. Nu-i așa, Becky? — Ce vrei să spui? zic, neliniștită. Cred că mai e o complicație despre care nu vrei să-mi spui. Și care are legătură cu nunta. Îmi întâlnește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
sec. Nu e chiar atât de simplu... — Ba da, e chiar atât de simplu. E exact atât de simplu cum pare. Becky, e nunta ta. E nunta ta. Vocea îi e clară și emfatică, și mă uit la ea, cu paharul în aer, și mă simt ca atunci când un fascicul puternic de lumină străpunge brusc norii groși. E nunta mea. N-am analizat niciodată lucrurile din perspectiva asta. Nu e nunta lui mami. Nici a lui Elinor. E a mea. — E

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
trebuie să ajung cât mai repede la spital. — Dumnezeule mare! face femeia. Vino și stai jos, draga mea, și îți chem imediat un taxi... O așezăm pe Suze pe un scaun de lângă casă și o vânzătoare tânără îi aduce un pahar cu apă. — Așa, zic. Acuma spune-mi de ce ai nevoie. Nu mai știu exact. Suze are o privire hăituită. Ne-au dat o listă... Poate știu cei de la raionul de bebeluși. Crezi că poți să mă aștepți? Da. — Ești sigură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
noimă. Nunta de la New York s-a contramandat. Mă uit dezorientată în jur, la apartamentul în semiîntuneric. Ceasul meu biologic e atât de dat peste cap, că ar putea fi absolut orice oră. Îmi târșâi picioarele în bucătărie să beau un pahar cu apă și mă uit cu ochi încețoșați la pictura murală cu dansatori de pe blocul de vizavi. Am anulat nunta. Am martori. De ce se mai agită Robyn cu ornamentele pentru centrul mesei? Nu înțeleg nimic, am fost destul de clară la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
dansatori de pe blocul de vizavi. Am anulat nunta. Am martori. De ce se mai agită Robyn cu ornamentele pentru centrul mesei? Nu înțeleg nimic, am fost destul de clară la telefon. Ce s-a întâmplat? Îmi beau apa, îmi mai pun un pahar și mă duc în sufragerie. E ora patru după masă, conform ceasului de la video, așa că încă mai am timp s-o sun. Și să aflu ce se întâmplă. — Alo! Wedding Events Inc., spune o fată a cărei voce nu-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Foarte. Sediul firmei lui Robyn se află într-o clădire somptuoasă, chiar la capătul 96th Street. În clipa în care bat la ușă îi aud râsul în cascadă dinăuntru; deschid ușa încet și o văd așezată la birou, cu un pahar de șampanie în mână, telefonul în cealaltă și o cutie de bomboane desfăcută, în fața ei. În colțul încăperii, bătând la computer, e o fată cu mii de agrafe colorate, care trebuie să fie Kirsten. — Becky! spune Robyn. Intră! Termin imediat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
sapă de lemn! Râde amuzată la culme. Vrei niște șampanie? Mă holbez la ea, nefiind în stare de nici o reacție. — Ce vrei să spui, nu pot din cauza contractului prenupțial? — Contractul pe care l-ai semnat, scumpete mică. Îmi întinde un pahar de șampanie, și degetele mi se încolăcesc automat în jurul lui. — Dar... Luke nu l-a semnat. A zis că nu e valabil fără semnătura lui... — Nu dintre tine și Luke! Dintre mine și tine! Sau, mă rog, dintre tine și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
stai așa. Să nu-mi spui că n-a auzit nici măcar un cuvânt din tot discursul meu. — Îhm... sigur că da! spun. Și, că veni vorba de mame, aici voiam și eu să ajung... Am fost un idiot. Luke duce paharul la buze și ia o înghițitură din băutura din pahar, după toate aparențele, whisky. N-a făcut decât să se folosească de mine, așa-i? Mă holbez la el, descumpănită - apoi observ sticla pe jumătate goală, de pe masă. Oare de când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
nici măcar un cuvânt din tot discursul meu. — Îhm... sigur că da! spun. Și, că veni vorba de mame, aici voiam și eu să ajung... Am fost un idiot. Luke duce paharul la buze și ia o înghițitură din băutura din pahar, după toate aparențele, whisky. N-a făcut decât să se folosească de mine, așa-i? Mă holbez la el, descumpănită - apoi observ sticla pe jumătate goală, de pe masă. Oare de când e aici? Îi privesc iar chipul încordat și vulnerabil și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
până la urmă au cedat. Mi-au spus că mama e plecată, dar că, firește, dacă n-ar fi fost plecată, i-ar fi făcut mare plăcere să mă vadă. Luke ia sticla de whisky și își toarnă din nou în pahar. N-am avut ce face, trebuia neapărat să încerc s-o văd. Poate că se înșelau. Rămâne privind în gol undeva în fața lui, plimbându-și degetul pe marginea paharului. — Și... în ultimele zile ale excursiei, ni s-a dat o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Luke ia sticla de whisky și își toarnă din nou în pahar. N-am avut ce face, trebuia neapărat să încerc s-o văd. Poate că se înșelau. Rămâne privind în gol undeva în fața lui, plimbându-și degetul pe marginea paharului. — Și... în ultimele zile ale excursiei, ni s-a dat o zi liberă. Toți ceilalți s-au dus la Empire State Building. Eu, însă, am șters-o frumușel din grup. Aveam adresa ei, așa că am venit și m-am așezat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
machiaj vorbesc însuflețit, în timp ce se ocupă de Erin. Între timp, fotograful care face un reportaj despre nuntă schimbă filmul din aparat, asistentul lui se uită la Madonna pe MTV și un chelner de la room-service strânge alt rând de cești și pahare. Totul e atât de luxos și de costisitor. Însă, în același timp, atmosfera îmi amintește de copilărie, de momentul când ne pregăteam să intrăm pe scenă, la serbarea de sfârșit de an. Ferestrele erau acoperite cu material negru și ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]