17,300 matches
-
a persoanelor neunite prin căsătorie legitimă, priviri la lucruri necurate, priviri voluptoase, pipăiri necurate... A șaptesprezecea vamă este aceea a adulterului: necredința în căsătorie, căderea în păcat a persoanelor consfințite lui Dumnezeu... A optsprezecea vamă este aceea a păcatului sodomiei: pasiuni contra naturii, incesturi, etc... A nouăsprezecea vamă este aceea a ereziei: false raționamente asupra religiei, lepădarea de Credința unicei Biserici drept credincioasă a lui Dumnezeu, hulirea, blasfemarea... A douăzecea vamă este aceea a nemilostivirii sau cruzimii... A douăzeci și una vamă este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
națiuni poetice; și că la început a apărut aici poezia divină, apoi cea eroică. Și vom cita integral axiomele 186-187, în care este recunoscută evidenta conexiune dintre filologie și filosofie: "ceea ce obține mai sublim poezia este că atribuie simțire și pasiune lucrurilor insensibile; este însă totodată o caracteristică a copiilor aceea de a lua în mînă lucruri neînsuflețite și de a le vorbi, în joacă, întocmai ca și cum ar fi vorba de niște ființe vii. Această axiomă filologico-filozofică ne dovedește că, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al căsătoriei ideale. Literatura caută, în genere, simboluri erotice în afara spațiului conjugal. Nici Barthes nu trece conjugalitatea printre figurile discursului îndrăgostit. Căminul este cu precădere spațiul unui lung război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan însurat. Heliade și-l imaginează, îndrăgostitul său stă nerăbdător la porțile templului familial. Simțul datoriei primează în raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are, pentru Heliade, nici o justificare dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan însurat. Heliade și-l imaginează, îndrăgostitul său stă nerăbdător la porțile templului familial. Simțul datoriei primează în raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are, pentru Heliade, nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată în celula familiei, pasiunea îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un detestabil eșec. Pentru Heliade este o împlinire sacră. El înnobilează, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Rougemont, pe Tristan însurat. Heliade și-l imaginează, îndrăgostitul său stă nerăbdător la porțile templului familial. Simțul datoriei primează în raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are, pentru Heliade, nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată în celula familiei, pasiunea îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un detestabil eșec. Pentru Heliade este o împlinire sacră. El înnobilează, astfel, conjugalitatea și face din ea figura dominantă a vieții afective. Mitul poeziei lui nu este Don Juan, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ar echivala cu un detestabil eșec. Pentru Heliade este o împlinire sacră. El înnobilează, astfel, conjugalitatea și face din ea figura dominantă a vieții afective. Mitul poeziei lui nu este Don Juan, nu este, pînă la capăt, nici Tristan (mitul pasiunii devoratoare). Este mitul cuplului biblic, simbolul unei mîndre singurătăți în doi" (E.S.). Sînt subliniate în Dimineața poeților cîteva priorități la autorul Anatolidei, prima: e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne în fața pruncului bolnav. Erosul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
priveliști montane, este introdus, cum remarcă Eugen Simion, peisajul alpin în poezia română. În lirica erotică este un romantic exaltat și își rezolvă chinul produs de femeia care este un înger, prin apel la prieteșug, bună cale de potolire a pasiunilor. "Cu productivul, inegalul D. Bolintineanu, poezia română se deplasează spre sud, spre zona orientalo-mediteraneană, acolo unde se amestecă miturile. Florile Bosforului, Macedonele, puternicul poem Conrad inventează un spațiu liric în care natura este magică și pasiunile ating forme de delir
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cale de potolire a pasiunilor. "Cu productivul, inegalul D. Bolintineanu, poezia română se deplasează spre sud, spre zona orientalo-mediteraneană, acolo unde se amestecă miturile. Florile Bosforului, Macedonele, puternicul poem Conrad inventează un spațiu liric în care natura este magică și pasiunile ating forme de delir. Eminescu va duce lirica română, prin cultură și imaginație, spre nord, spre miturile borealice. Cu mai puțin talent și cu o spiritualitate redusă, Bolintineanu îl precede în ambiția de a depăși granițele inspirației locale, dar într-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un paradis al voluptăților molatice, al spețelor vegetale suave, al reliefurilor armonioase. Un mic univers, strîns în jurul unui lac enorm, un univers de parfumuri, culori, unde totul invită la lux și voluptate: aer parfumat, ceață azurată, valuri transparente, acrobația delfinilor, pasiuni fatale, desfătări dulci, dulci...". Simțualist în toată fibra sa lirică, Bolintineanu are ca țintă dominantă seducția, indiferent prin ce mijloace retorice. Un poem care prin simbolurile lui îi anticipează pe Eminescu și Ion Barbu (din poema Riga Crypto și lapona
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai extins capitol (al X-lea), argumentează interdependența dintre nașterea conștiinței lirice și apariția conștiinței erotice la majoritatea poeților de la începutul veacului al XIX-lea. Trei sînt funcțiile scriiturii erotice, la un prim nivel: "eliberează sufletul de o mare tensiune (pasiune) interioară, comunică pasiunea și, cea mai importantă dintre ele, seduce obiectul erotic. Toate acestea se împlinesc dacă poemul place. Cu alte cuvinte, dacă lîngă funcțiile practice dinainte, există și alta de ordin estetic. Pentru ca mesajul să fie primit, versurile trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al X-lea), argumentează interdependența dintre nașterea conștiinței lirice și apariția conștiinței erotice la majoritatea poeților de la începutul veacului al XIX-lea. Trei sînt funcțiile scriiturii erotice, la un prim nivel: "eliberează sufletul de o mare tensiune (pasiune) interioară, comunică pasiunea și, cea mai importantă dintre ele, seduce obiectul erotic. Toate acestea se împlinesc dacă poemul place. Cu alte cuvinte, dacă lîngă funcțiile practice dinainte, există și alta de ordin estetic. Pentru ca mesajul să fie primit, versurile trebuie să fie frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
include cunoscuta sintagmă eminesciană dulce minune, " Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei". Pe lîngă lirismul corpului, s-ar părea că poetul Jalobei instaurează, în opinia lui Eugen Simion, "tirania ochilor în poezia română". Trei din componentele pasiunii erotice, după cum observă criticul, din sîn izvorăsc și anume: nurii, blîndețea și dulceața. Eugen Simion cercetează la primii noștri poeți figurile erosului bolnav, humusul din care se corporatizează conștiința lirică. Primii noștri stihuitori sînt într-o permanentă ardere, supuși focului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dojana însumate, ultimele de natură morală. Mereu în suferință, se dă jertfăi, rob, sperînd milostivire. Resemnîndu-se, iubirea răscumpără totul; ca-n Scrisoare către Zulnia, poem considerat de Eugen Simion complex și profund și pe care-l rezumă drept istoria unei pasiuni scrise de un Tristan care-a pierdut pe Isolda lui. Pentru Marele Logofăt iubirea este adevărata sa profesiune. Deși, după moartea Zulniei n-a renunțat cum își promitea la cele lumești, la nuri și alte cele, poezia, subliniază autorul Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Marele Logofăt iubirea este adevărata sa profesiune. Deși, după moartea Zulniei n-a renunțat cum își promitea la cele lumești, la nuri și alte cele, poezia, subliniază autorul Scriitorilor români de azi, poezia în vicleana ei indeterminare, rămîne însă fidelă pasiunii unice, dumnezeiești pentru ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan, Conachi are inteligența să moară (în poezie) ca un Tristan. Sînt trecute în revistă și alte numeroase figuri poetice la care apelează poetul în războiul său de cucerire
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
argument final dintr-o cugetare a lui Pascal, pe care o propun după o variantă cred eu tradusă mai aproape de ce ne interesează: "Urîtul - Nimic nu este mai insuportabil pentru om decît să aibă parte de o liniște absolută, fără pasiuni, fără treburi, fără petrecere, fără preocupare. Atunci își simte el neantul, părăsirea, ne-ajutorarea, dependența, neputința, nimicnicia. Din adîncul sufletului vor răsări pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dedica cu totul acelui domeniu strict care îl preocupă e sfătuit să se țină departe de știință: "El nu va putea trăi niciodată ceea ce se numește "experiența" științei. Fără acea stranie beție, ridiculizată de cei rămași în afara științei, fără acea pasiune, fără ideea că "milenii au trebuit să treacă înainte să vezi lumina zilei, și alte milenii așteaptă în tăcere" pentru a vedea dacă o conjectură e reușită - fără toate acestea nu vei avea niciodată vocația științei, și e mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru a vedea dacă o conjectură e reușită - fără toate acestea nu vei avea niciodată vocația științei, și e mai bine să te apuci de altceva. Căci nimic nu are valoare, pentru om ca om, în afară de ceea ce poate face cu pasiune". Dar, indiferent cît sîntem de pasionați, e drept, un element favorizant și extrem de necesar, factorul decisiv în apariția rezultatelor rămîne inspirația. Există tendința de a crede că știința cere doar operațiuni matematice conduse de o rațiune rece - ca într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe a unui om de știință, fără a-l egala ca metodă și capacitate de verificare și apreciere corectă a ideii sale. Se înțelege că inspirația nu elimină munca, cum nici munca nu poate determina apariția inspirației și nici a pasiunii. Cele două, în conlucrare, munca și pasiunea, au șansa de a atrage inspirația. Dar ea, la fel ca în artă sau oricare alt domeniu vine cînd binevoiește, nu la comanda noastră. Cităm in extenso cîteva observații ale lui Max Weber
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a-l egala ca metodă și capacitate de verificare și apreciere corectă a ideii sale. Se înțelege că inspirația nu elimină munca, cum nici munca nu poate determina apariția inspirației și nici a pasiunii. Cele două, în conlucrare, munca și pasiunea, au șansa de a atrage inspirația. Dar ea, la fel ca în artă sau oricare alt domeniu vine cînd binevoiește, nu la comanda noastră. Cităm in extenso cîteva observații ale lui Max Weber, pe cît de cunoscute pe atît de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
îndeplinească funcțiile sine ira et studio, "fără ură și părtinire". El nu trebuie, așadar, să facă tocmai ceea ce sînt nevoiți să facă încontinuu și inevitabil politicienii, conducătorii politici și adepții lor: el nu trebuie să lupte Căci spiritul partinic, lupta, pasiunile - ira et studium - reprezintă elementul politicienilor. Și mai ales al conducătorului politic. Activitatea acestuia stă sub semnul unui principiu al responsabilității complet diferit, ba chiar contrar celui din cazul funcționarului. Mîndria funcționarului este să poată duce la bun sfîrșit - chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Intrăm aici în domeniul problemelor etice, căci tot aici se pune și întrebarea: ce fel de om trebuie să fii ca să-ți poți permite să vîri mîna între spițele roții istoriei" (M.W.). Trei sînt calitățile determinante pentru un politician: pasiunea, simțul răspunderii și intuiția. "Pasiunea, în sensul devotamentului pentru o cauză, al supunerii față de zeul sau demonul care o patronează" (M.W.). Se înțelege, nu pasiunea sterilă, una de entuziasme abstracte, ci una bine direcționată și sub semnul responsabilității. "Căci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
etice, căci tot aici se pune și întrebarea: ce fel de om trebuie să fii ca să-ți poți permite să vîri mîna între spițele roții istoriei" (M.W.). Trei sînt calitățile determinante pentru un politician: pasiunea, simțul răspunderii și intuiția. "Pasiunea, în sensul devotamentului pentru o cauză, al supunerii față de zeul sau demonul care o patronează" (M.W.). Se înțelege, nu pasiunea sterilă, una de entuziasme abstracte, ci una bine direcționată și sub semnul responsabilității. "Căci numai pasiune, oricît de sincer
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mîna între spițele roții istoriei" (M.W.). Trei sînt calitățile determinante pentru un politician: pasiunea, simțul răspunderii și intuiția. "Pasiunea, în sensul devotamentului pentru o cauză, al supunerii față de zeul sau demonul care o patronează" (M.W.). Se înțelege, nu pasiunea sterilă, una de entuziasme abstracte, ci una bine direcționată și sub semnul responsabilității. "Căci numai pasiune, oricît de sincer ar fi ea resimțită, nu e, desigur, de ajuns. Ea nu te face să devii politician dacă, punîndu-te în slujba unei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
răspunderii și intuiția. "Pasiunea, în sensul devotamentului pentru o cauză, al supunerii față de zeul sau demonul care o patronează" (M.W.). Se înțelege, nu pasiunea sterilă, una de entuziasme abstracte, ci una bine direcționată și sub semnul responsabilității. "Căci numai pasiune, oricît de sincer ar fi ea resimțită, nu e, desigur, de ajuns. Ea nu te face să devii politician dacă, punîndu-te în slujba unei "cauze", nu transformi responsabilitatea pentru acea cauză în steaua călăuzitoare a activității tale. Iar pentru asta
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să lucreze asupra ta, păstrîndu-ți liniștea interioară și concentrarea, așadar păstrînd distanța față de lucruri și oameni". Politicianul de vocație trebuie să aibă capacitatea de a se detașa, dar detașarea să fie una arzătoare, de totală implicare, să reunească, să împletească pasiunea cea mai fierbinte cu intuiția cea mai rece. "Politica se face cu capul, nu cu alte părți ale trupului sau ale sufletului. Și totuși, devotamentul față de ea - atunci cînd reprezintă o adevărată preocupare umană, și nu un simplu joc intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]