16,876 matches
-
pleacă la studii suplimentare la universitățile din Zurich și Munchen. Nevoit să-și câștige existența lucrează ca tehnician la construcția de căi ferate. A studiat până în anul 1880, el pictând în această perioadă mai mult peisaje, scene de gen și portrete. În anul 1881, vizitează Roma și pictează în acel an „"Rugăciunea unui om în vârstă"” (). Lucrează în următorii ani, 1882 - 1886, la Varșovia. Următorii patru ani a lucrat la curtea împăratului Wilhelm al II la Berlin. În această perioadă deschide
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
Academia liberă de Pictură", unde țineau cursuri Jean Alexandru Steriadi, Gheorghe Petrașcu și Arthur Verona. În 1934 a reprezentat România la Expoziția Internațională de Pictură de la Paris, unde a primit un premiu meritoriu: medalia de argint pentru lucrarea „Elvira”- un portret al soției sale. În 1937, pictorii Nicu Enea și Ion Diaconescu au pus bazele "Pinacotecii Municipale" din Bacău. În anii ’40 a primit comandă de a pictă palatele regale. În 1942 a fost desemnat să renoveze catedrală ortodoxă din Chișinău
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
exemplare și tradusă în mai multe limbi. Marele critic literar german Marcel Reich-Ranicki, în rubrica sa săptămânală din "Frankfurter Allgemeine Zeitung", laudă mai ales stilul literar, dar găsește că operei îi lipsește substanța profundă: "„întotdeauna nuvelele lui Zweig oferă un portret al figurii centrale. Analiza psihologică este scopul și cauza acestor povestiri. Multe dezamăgesc totuși la sfârșit. Chiar și după lectura nuvelei strălucit scrise "", se impune întrebarea: «Ei și»?”"
Jucătorul de șah () [Corola-website/Science/328617_a_329946]
-
atac la adresa „meditației transcendentale”) scrisă de Titus Popovici. Realizatorul insistă pe aspectele exterioare spectaculos oferite de intrigă (o partidă de pocker pe care o lălăie peste zece minute, insolitul plenarei sectanților, pitorescul tipurilor) neremarcând cea mai interesantă ofertă a scenariului, portretul unui ins cu nostalgia puterii de care a dispus în exces și a abuzat, devenind, după ce a fost „dat la o parte”, un zeu al răzbunării. Preocuparea pentru clișeele verbale ale epocii, rezervate nu numai lui N.M.S., ci și mai
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
David Friedrich Strauss (sau Strauß) (27 ianuarie 1808 - 8 februarie 1874) a fost un teolog și scriitor german. El a scandalizat Europa creștină cu zugrăvirea unui portret științific al lui Isus cel istoric, căruia i-a negat natura divină. Opera sa a fost legată de Școala de la Tübingen, care a revoluționat studiul Noului Testament, al creștinătății timpurii și al religiilor antice. Strauss a fost un pionier al
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
pe artistul francez ""Maillol"". În timpul primului război mondial execută o serie de desene inspirate de război. Devine corespondent de război pe frontul sârbesc, unde lucrează împreună cu pictorul austriac Kokoschka. Urmează o perioadă în care realizează mai ales pasteluri care înfățișează portrete feminine, modelul prferat fiind Elza Bányai, pe care o cunoscuse în 1915. În 1923 se hotărăște să realizeze o galerie a contemporanilor săi în portrete-pastel. József Rippl-Ronai a murit în vila "Romă" din Kaposvár pe 25 noiembrie 1927.
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
nici nu bănuiești câte legături ai în pămîntul acesta pe care-l calci. Noi avem sub brazdă, în țărâna neagră, mai mulți Șoimărești decît cei care trăiesc astăzi. Bunii și străbunii noștri toți sunt dedesubt (...)”". Evocând trecutul țării, Sadoveanu realizează portrete ce se imprimă puternic în conștiința cititorilor: oșteanul viteaz și iubitor de dreptate Tudor Șoimaru, oșteanul cărturar Simion Bârnovă, înclinat spre meditație, hanul tătar Cantemir bei, cu o fire aprigă și neîmblânzită de nomad, boierul Stroe Orheianu, vanitos și lacom
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
timp, Radu Darânga pictează neobosit și-și face debutul expozițional în anul 1979 și devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici cu ajutorul sculptorului Adrian Popovici în anii ‘80. Așa cum însuși pictorul mărturisește, în anii ’80 i s-a propus să realizeze portretul rabinului Franței, după care Radu Darânga a deschis mai multe expoziții personale în Hexagon începând din anul 1988 și apoi în 1991 - 1993 Taverny -Franța, 1995 - Versailles și 1997 Wurzburg - Germania. Radu Darânga a câștigat în perioada 1971 - 1974, Bursa
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
la Centrul de Cultură și Arta al Județului Timiș și la Inspectoratul pentru Cultura Timiș vreme de aproape 40 de ani. În același timp este profesor de sculptură la Școala de Arte Timișoara. În calitate de sculptor, realizează în cadrul unui amplu proiect: Portretul, o lume o serie de busturi, monumente și statui ale unor personalități bănățene expuse în spații publice (peste 50) din Estoril- Portugalia, Vârșeț-Serbia, București.Timișoara, Lugoj, Arad, Caransebeș, Făget, Margina...(dintre acestea: Sorin Titel, Virgil Birou, V. Cristea, Gh. Leahu
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
sume de 30—50.000 lei și primeau în schimb pașapoarte și bilete de vapor până la Cherbourg, unde erau abandonați și lăsați să se descurce singuri. Generalul Alexandru Văitoianu a fost arestat, dar eliberat ulterior. Filipovici s-a recunoscut în portretul Diplomatului, mărturisindu-i lui Zaharia Stancu, care-i trimisese un volum cu dedicație, că „în realitate am fost mult mai netrebnic decât în romanul tău”. Criticul Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
culoarea ei”, deși mai slabă din punct de vedere estetic decât alte scrieri ale lui Zaharia Stancu, deoarece conține multe platitudini și absurdități. În opinia criticului, romanul are un aspect documentar insuficient, iar autenticitatea întâmplărilor și a personajelor este discutabilă. Portretul Diplomatului ar avea nevoie de o complexitate morală mai mare, cu un accent pus pe inteligența și ipocrizia sa, în timp ce cinismul personajului pare unul demonstrativ în lipsa ironiei. Meritul cărții îl reprezintă imaginarea unei asocieri de nevoie a două personaje cu
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
în 313 la Salonic din ordinul lui Maximinus Daia). Această din urmă identificare a fost pusă la îndoială, deoarece Prisca nu a primit niciodată demnitatea de "Augusta", și nici nu a fost recunoscută oficial ca împărăteasă. Pe de altă parte, portretul feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
identificare a fost pusă la îndoială, deoarece Prisca nu a primit niciodată demnitatea de "Augusta", și nici nu a fost recunoscută oficial ca împărăteasă. Pe de altă parte, portretul feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian îi conferă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Prisca nu a primit niciodată demnitatea de "Augusta", și nici nu a fost recunoscută oficial ca împărăteasă. Pe de altă parte, portretul feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian îi conferă acestuia din urmă rolul de fondator al
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian îi conferă acestuia din urmă rolul de fondator al orașului. Această a doua ipoteză se sprijină în mare parte pe împăcarea acestor reliefuri cu o pereche aparent similară cu "imagines clipeatae" ce figurează pe ecoansonurile din «micul arc
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
orașului. Această a doua ipoteză se sprijină în mare parte pe împăcarea acestor reliefuri cu o pereche aparent similară cu "imagines clipeatae" ce figurează pe ecoansonurile din «micul arc al lui Galerius» din palatul acestui împărat de la Salonic: unul dintre portrete este cel al lui Galerius, iar cel de-al doilea este al unei "Tyche", foarte probabil simbolizând orașul Salonic. Un studiu recent a condus însă la reconsiderarea acestei comparații, întrucât urmele clar vizibile de restaurare de pe arc arată că acea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cel de-al doilea este al unei "Tyche", foarte probabil simbolizând orașul Salonic. Un studiu recent a condus însă la reconsiderarea acestei comparații, întrucât urmele clar vizibile de restaurare de pe arc arată că acea "Tyche" este o adăugire ulterioară la portretul feminin inițial realizat în timpul lui Galerius și care ar fi putut fi foarte bine al soției sale, Galeria Valeria, fiica lui Dioclețian și a Priscăi, executată împreună cu mama sa la Salonic în 313. Reprezentarea lui Tyche de la Salonic nu aparține
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
împreună cu mama sa la Salonic în 313. Reprezentarea lui Tyche de la Salonic nu aparține deci motivului inițial, ci este rezultatul unui "damnatio memoriae". Nu este exclus ca și la Split să se fi întâmplat același lucru, dar un studiu al portretului feminin în această optică nu a fost efectuat. Un al treilea portret din mausoleul de la Split corespunde lui Hermes Psychopompos, conform unei tematici funerare de așteptat în acest context. Mausoleul este înconjurat cu un portic de 24 de coloane, din
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
nu aparține deci motivului inițial, ci este rezultatul unui "damnatio memoriae". Nu este exclus ca și la Split să se fi întâmplat același lucru, dar un studiu al portretului feminin în această optică nu a fost efectuat. Un al treilea portret din mausoleul de la Split corespunde lui Hermes Psychopompos, conform unei tematici funerare de așteptat în acest context. Mausoleul este înconjurat cu un portic de 24 de coloane, din materiale diverse, susținând capiteluri corintiene, și acoperite de o plăci așezate pe
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cu o figură îngrijorată, în puternic contrast cu căciula hazoasă cu ciucurei de bufon. Viziunea lui Matejko despre cum ar trebui să arate Stańczyk, a influențat mulți artiști, cum a fost Leon Wyczółkowski. Matejko a folosit propriile trăsături în pictarea portretului lui Stańczyk și o dată cu realizată această operă a început să facă o serie întreagă de picturi prin care analizează și interpretează istoria Poloniei. Pictura este considerată ca fiind foarte importantă pentru cultura Poloniei, în general. Aceasta a fost descrisă ca
Stańczyk (pictură) () [Corola-website/Science/329365_a_330694]
-
Printre aceste picturi se regăsesc și „"Bătălia din Slivnița"”, „"Asaltul de la Zaribrod"” și „"Invazia bulgară din Pirot"”. Prin corespondența de război, toate lucrările de pe front au fost publicate în mai multe ziare și reviste europene. Printre operele sale au fost portretele prinților bulgari ( kneji ): Alexander de Battenberg și Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha, acesta din urmă decorându-l pe Piotrowski cu Ordinul de Merit pentru civili. Piotrowski s-a întors în Bulgaria în 1888, revenind în orașul Batak pentru a-l vizita. În
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
pentru care, Piotrowski, a apelat la scenariști și fotografii cu actori amatori. Lucrarea a fost prezentată la Târgul Internațional de la Plovdiv în anul 1892 și a avut un succes imens. Piotrowski a pictat mai ales scene istorice, de luptă și portrete. Cele mai importante din lucrările sale sunt „Marșul recruților”, seria picturilor din războiul sârbo - bulgar, picturi cu nimfe și satiri și portretele celor doi domnitori bulgari. Antoni Piotrowski a fost membru fondator, în anul 1897, a Societății artiștilor polonezi „Sztuka
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
anul 1892 și a avut un succes imens. Piotrowski a pictat mai ales scene istorice, de luptă și portrete. Cele mai importante din lucrările sale sunt „Marșul recruților”, seria picturilor din războiul sârbo - bulgar, picturi cu nimfe și satiri și portretele celor doi domnitori bulgari. Antoni Piotrowski a fost membru fondator, în anul 1897, a Societății artiștilor polonezi „Sztuka”. Artistul a avut discuții premergătoare încă din anul 1891 cu Jacek Malczewski pentru a crea o „Uniune” a artiștilor moderni (contemporani) polonezi
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
și este New York Times Bestseller în 2007. Românul, împărțit în 14 capitole, este organizat inițial dintr-un rezumat al constatărilor ofițerului Securității, însărcinat cu anchetarea strămoșilor lui Hitler, apoi este dezvoltat într-un grafic al vieții sale timpurii. Începe cu portretul tatălui și al mamei, urmat de povestiri ale naratorului apoi continua cu viața lui Hitler, înainte de a încheia cu un epilog numit „”, unde naratorul este interogat de un pshihiatrist al armatei UȘ la sfârșitul războiului. Cele 14 capitole sunt: "Castelul
Castelul din pădure () [Corola-website/Science/329478_a_330807]
-
de la arta miniaturala tradițională la operele pe pânza. Doua picturi ce se afla într-un album din biblioteca palatului Topkapı , ce întruchipează fiecare cate un tânăr si o tânără , sunt considerate a fi primele sale opere. Mai apoi a realizat portretul lui Selim al III-lea, care a fost incantat la vederea tabloului de mari dimensiuni pictat in ulei. In tablou, Selim al III-lea era așezat pe o canapea, ținând in mana niște mărgele de rugăciune. Acest tablou ce purta
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]