17,784 matches
-
jumate de secundă. Izotopii titanului variază în masă atomică, de la 39,9 u (Ti) la 57,966 u (Ti). Modul primar de dezintegrare înainte de cel mai abundent izotop stabil, Ti, este captura de electroni, iar modul primar de după acesta este radiația beta. Principalele produse de dezintegrare dinainte de Ti sunt izotopii elementului 21, iar de după sunt izotopii elementului 23. Un element chimic metalic, titanul este recunoscut pentru rația sa duritate-greutate mare. Este un metal dur cu densitate mică, care este destul de ductil
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
univers (mai precis din Calea Lactee) au fost descoperite în anul 1932 de către fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 - 1950); acest eveniment a determinat dezvoltarea radioastronomiei.In cinstea lui a fost denumită unitatea de măsură pentru densitatea spectrala a fluxului de radiație folosită în radioastronomie ("Unitatea Jansky"): formulă 1 Deoarece pe atunci această descoperire n-a avut un ecou deosebit în lumea astronomilor, primul radiotelescop a fost construit abia în anul 1937, si anume de către inginerul american Grote Reber (1911 - 2002) din Wheaton
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
ar circula prin gaura de vierme cu o intensitate din ce în ce mai mare, distrugând-o înainte ca orice informație să poată să fie transportată prin ea, în concordanță cu ipoteza protecției cronologice. Acest fapt a fost pus la îndoială de sugestia că radiația s-ar împrăștia după ce călătorește prin gaura de vierme, prevenind astfel acumularea infinită. Dezbaterea asupra acestei chestiuni este descrisă de Kip S. Thorne în cartea "Black Holes and Time Warps", iar o discuție mai tehnică poate fi găsită în The
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
o mie de cocori din hârtie, va primi drept răsplată din partea zeilor împlinirea unei dorințe. Legat de această credință, un episod tragic este cel al fetiței Sadako Sasaki, elevă la Școala Noborimachi din Hiroshima, victimă a bombei atomice, care, datorită radiațiilor provocate de explozie, s-a îmbolnăvit de leucemie. Nădăjduind că se va însănătoși, fetița făcea zilnic, în spital, cocori de hârtie. A murit nereușind să facă decât 643 de cocori. În amintirea ei și a tuturor copiilor uciși de bomba
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
fizice asociate cu prezența și fluxul de sarcină electrică. Energia electrică produce o mare varietate de efecte bine-cunoscute, cum ar fi: fulgerul, electricitatea statică, inducția electromagnetică și fluxul de curent electric. În plus, energia electrică permite crearea și primirea de radiații electromagnetice, cum ar fi undele radio. În domeniul energiei electrice, sarcina produce câmpuri electromagnetice care acționează asupra altor sarcini. Energia electrică apare ca urmare a mai multe tipuri de fizică: În electrotehnică, energia electrică este utilizată pentru: Fenomenele electrice au
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
care descrie fără echivoc relația dintre câmpul electric, câmpul magnetic, sarcina electrică și curentul electric. El a demonstrat și că un astfel de undă s-ar deplasa neapărat cu viteza luminii, și, astfel, lumina în sine este o formă de radiație electromagnetică. Legile lui Maxwell, care unifică lumina, câmpurile și sarcina electrică sunt unul dintre marile repere ale fizicii teoretice. Astfel, activitatea multor cercetători a permis utilizarea electronicelor pentru a converti semnalele în curenți electrici oscilanți de și, prin intermediul unor conductoare
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
a început cariera în domeniul cercetării științifice, care a acoperit mai multe domenii din fizică, având un mod straniu de a progresa: Bragg alegea un subiect pe care îl studia, aducea contribuții importante, apoi renunța la acesta. Studiul efectuat asupra radiațiilor alfa, beta și gamma și descoperirea faptului că, atât radiațiile gamma, cât și radiațiile X se comportă ca niște particule i-au adus titlul de membru al Royal Society. Interesul pentru știință nutrit de William Bragg, împreună cu pasiunea fiului său
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
mai multe domenii din fizică, având un mod straniu de a progresa: Bragg alegea un subiect pe care îl studia, aducea contribuții importante, apoi renunța la acesta. Studiul efectuat asupra radiațiilor alfa, beta și gamma și descoperirea faptului că, atât radiațiile gamma, cât și radiațiile X se comportă ca niște particule i-au adus titlul de membru al Royal Society. Interesul pentru știință nutrit de William Bragg, împreună cu pasiunea fiului său, Lawrence, pentru acest domeniu au dus la punerea bazei unei
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
fizică, având un mod straniu de a progresa: Bragg alegea un subiect pe care îl studia, aducea contribuții importante, apoi renunța la acesta. Studiul efectuat asupra radiațiilor alfa, beta și gamma și descoperirea faptului că, atât radiațiile gamma, cât și radiațiile X se comportă ca niște particule i-au adus titlul de membru al Royal Society. Interesul pentru știință nutrit de William Bragg, împreună cu pasiunea fiului său, Lawrence, pentru acest domeniu au dus la punerea bazei unei noi ramuri științifice: analiza
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
se comportă ca niște particule i-au adus titlul de membru al Royal Society. Interesul pentru știință nutrit de William Bragg, împreună cu pasiunea fiului său, Lawrence, pentru acest domeniu au dus la punerea bazei unei noi ramuri științifice: analiza difracției radiațiilor X pe rețele cristaline, urmând observația lui Max von Laue, care arăta că lungimea de undă a radiațiilor X este de același ordin de mărime cu distanța dintre atomii vecini dintr-o rețea cristalină. Ei au evidențiat și faptul că
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
de William Bragg, împreună cu pasiunea fiului său, Lawrence, pentru acest domeniu au dus la punerea bazei unei noi ramuri științifice: analiza difracției radiațiilor X pe rețele cristaline, urmând observația lui Max von Laue, care arăta că lungimea de undă a radiațiilor X este de același ordin de mărime cu distanța dintre atomii vecini dintr-o rețea cristalină. Ei au evidențiat și faptul că acestea sunt un instrument bun pentru a studia structura cristalelor. Metoda difracției radiațiilor X pe cristale a permis
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
că lungimea de undă a radiațiilor X este de același ordin de mărime cu distanța dintre atomii vecini dintr-o rețea cristalină. Ei au evidențiat și faptul că acestea sunt un instrument bun pentru a studia structura cristalelor. Metoda difracției radiațiilor X pe cristale a permis determinarea experimentală a lungimii lor de undă și a spectrului acestora, aceste cercetări aducându-le Premiul Nobel pentru fizică în anul 1915. William Bragg a conceput un dispozitiv pentru observarea difracției de raze X, numit
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
fost cu greu acceptate de comunitatea științifică. Experimentele ulterioare au demonstrat, însă, corectitudinea acestor ipoteze. Efectul fotoelectric este un fenomen fizic în care se manifestă natura corpusculară a luminii. El constă în emisia electronilor de către un corp aflat sub acțiunea radiațiilor electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a presupus că fotonii din care este alcătuită lumina ciocnesc atomii din substanța respectivă, fiecare foton incident eliberând câte un electron. Scriind legea de conservare a energiei, se pot justifica legile empirice obținute în studiul
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
respectivă, fiecare foton incident eliberând câte un electron. Scriind legea de conservare a energiei, se pot justifica legile empirice obținute în studiul acestui efect. Relația este cunoscută sub numele de legea lui Einstein: unde Efectul Compton se referă la împrăștierea radiațiilor Röntgen pe atomi ușori. Numele său este dat de fizicianul Arthur Holly Compton care a studiat fenomenul în anul 1922. El a utilizat un fascicul îngust de radiație X monocromatică ce interacționa cu o țintă din grafit. Studiind spectrul radiației
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
numele de legea lui Einstein: unde Efectul Compton se referă la împrăștierea radiațiilor Röntgen pe atomi ușori. Numele său este dat de fizicianul Arthur Holly Compton care a studiat fenomenul în anul 1922. El a utilizat un fascicul îngust de radiație X monocromatică ce interacționa cu o țintă din grafit. Studiind spectrul radiației difuzate cu un spectrometru Röntgen, a constat că, pe lângă linia formula 16 a fasciculului incident, apare și o componentă cu lungimea de undă mai mare (un "satelit roșu"). Experimental
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
radiațiilor Röntgen pe atomi ușori. Numele său este dat de fizicianul Arthur Holly Compton care a studiat fenomenul în anul 1922. El a utilizat un fascicul îngust de radiație X monocromatică ce interacționa cu o țintă din grafit. Studiind spectrul radiației difuzate cu un spectrometru Röntgen, a constat că, pe lângă linia formula 16 a fasciculului incident, apare și o componentă cu lungimea de undă mai mare (un "satelit roșu"). Experimental, rezultă că aceasta nu depinde de lungimea de undă a radiației incidente
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
spectrul radiației difuzate cu un spectrometru Röntgen, a constat că, pe lângă linia formula 16 a fasciculului incident, apare și o componentă cu lungimea de undă mai mare (un "satelit roșu"). Experimental, rezultă că aceasta nu depinde de lungimea de undă a radiației incidente, ci doar de unghiul de împrăștiere formula 17 Compton a obținut următoarea lege empirică ce exprimă dependența lungimii de undă a satelitului în raport cu unghiul formula 17 Acest rezultat nu era în concordanță cu teoria clasică asupra undelor electromagnetice, potrivit căreia radiația
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
radiației incidente, ci doar de unghiul de împrăștiere formula 17 Compton a obținut următoarea lege empirică ce exprimă dependența lungimii de undă a satelitului în raport cu unghiul formula 17 Acest rezultat nu era în concordanță cu teoria clasică asupra undelor electromagnetice, potrivit căreia radiația împrăștiată ar fi trebuit să aibă aceeași lungime de undă cu cea incidentă. Efectul Compton a fost explicat considerând natura corpusculară a energiei electromagnetice. Noutatea a constat în introducerea impulsului pentru cuanta de energie. Pentru justificarea fenomenului se consideră că
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
două teoreme de conservare se obține expresia unde formula 44 reprezintă lungimea de undă Compton. Se observă că rezultatul teoriei elaborate de Compton este identic cu legea obținută experimental. În concluzie, efectul descoperit de acesta confirmă încă o dată natura corpusculară a radiațiilor electromagnetice. În 1927, Clinton Joseph Davisson și Lester Halbert Germer au evidențiat comportamentul ondulatoriu al electronilor. Experimentul lor a fost una dintre cele mai importante confirmări a ipotezei lui de Broglie. Ei au utilizat un tun electronic ce trimitea un
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
martie 1845, Lennep, azi parte componentă a orașului Remscheid, Renania de Nord-Westfalia — d. 10 februarie 1923, München) a fost un fizician german. Ca profesor al universității Würzburg, studiind descărcările electrice în tuburi vidate, a descoperit în anul 1895 emisia unor radiații penetrante, pe care le-a numit radiații X care, după moartea sa și în pofida testamentului său, au fost denumite "raze Röntgen". În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică. "„ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea
Wilhelm Conrad Röntgen () [Corola-website/Science/299501_a_300830]
-
orașului Remscheid, Renania de Nord-Westfalia — d. 10 februarie 1923, München) a fost un fizician german. Ca profesor al universității Würzburg, studiind descărcările electrice în tuburi vidate, a descoperit în anul 1895 emisia unor radiații penetrante, pe care le-a numit radiații X care, după moartea sa și în pofida testamentului său, au fost denumite "raze Röntgen". În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică. "„ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea remarcabilelor raze (raze X)”." Röntgen s-a
Wilhelm Conrad Röntgen () [Corola-website/Science/299501_a_300830]
-
studiind acest fenomen. Moartea lui, din 1923, drept urmare a unui carcinom intestinal, nu este o consecință directă a experimentelor sale cu razele X, pentru că el a fost unul dintre primii savanți care au folosit ecrane de plumb pentru protecția la radiații.
Wilhelm Conrad Röntgen () [Corola-website/Science/299501_a_300830]
-
urmă termică mare. Chiar dacă tancul este ascuns după o colină, este posibil să fie detectat de un operator expert care descoperă coloana de aer cald pe care o emană acesta. Riscul poate să fie redus utilizând materiale termice care reduc radiația termică. Unele plase de camuflaj sunt fabricate cu materiale care dispersează căldura în formă neregulată, ceea ce reduce urma termică a tancului. Puterile motoarelor tancurilor moderne sunt în general de peste 750 kW (1000 CP) ca urmare produc o urmă termică mare
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
spectrofotometrelor cu raze infraroșii, în cataliza unor reacții organice și în generatorul magnetohidrodinamic. Încă din 1967, Sistemul internațional de unități a utilizat cesiul pentru a crea etalonul secundă, definind secunda ca o perioadă de 9.192.631.770 cicluri ale radiației, ce corespund dezintegrării radioactive a atomului de cesiu-133. În urma celei de a 13-a ediție a General Conference on Weights and Measures din 1967, secunda a fost denumită (definită) ca „durata a 9.192.631.770 cicluri a luminii cu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
radioactiv Cs are un timp de înjumătățire de aproximativ 2,3 milioane de ani, în timp ce izotopii Cs și Cs au un timp de înjumătățire de 30 și respectiv 2 ani. Cs se descompune în izotopul cu viață scurtă Ba prin radiații beta, iar cel din urmă ajunge la forma non-radioactivă cunoscută de bariu. În acest timp, Cs se transformă în Ba în mod direct. Izotopii de cesiu cu numerele de masă 129, 131, 132 și 136 au un timp de înjumătățire
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]