21,512 matches
-
pe toți acei oameni politici pe care îi considera incapabili să ducă la îndeplinire programul pașoptist, B.P. Hasdeu a recurs adesea, în luările sale de poziție, la ironie și sarcasm, într-o manieră de mare efect, care l-a făcut temut de întrega clasă politică românească. Ingenios construită și bine direcționată, uneori subtil camuflată, alteori directă și usturătoare, ironia lui Hasdeu nu a cruțat nici un palier al puterii, așa cum se poate constata și din cele câteva mostre de umor hasdeean pe
Umor hasdeean by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83581_a_84906]
-
distinctivă, în raport cu pronumele personal neutru cu care are în comun categoria gramaticală a persoanei și realizarea concretă a unor forme, dar desfășoară un registru amplu de variante; variabilitatea semantică merge de la absolutizarea subiectivității, prin anularea ipostazei de obiect gramatical (mă tem), până la o distanțare maximă, echivalând, de fapt, cu păstrarea doar a unei pseudoidentități ( Lecțiile se țin/de profesorul italian.). Această variabilitate semantică se concretizează în varietatea funcțiilor lingvistice ale pronumelui reflexiv. MORFOLOGIA PRONUMELUI REFLEXIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI REFLEXIV" Sub aspect morfologic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceea ce, cu sens neutru, când se întrebuințează anaforic, conține în el însuși planul semantic global al unei (unor) propoziții pe care o (le) reia, în interiorul unei relații sintactice de apoziție: „Să reclame, în caz că ar fi fost evacuat cu forța, se temea, fiindcă ar fi trebuit să mărturisească a fi tatăl unor copii dezavuați de noul regim, ceea ce, credea el, i-ar fi dăunat.” (G. Călinescu) șceea ce = să mărturisească a fi tatăl unor copii dezavuați de noul regimț. Preia conținutul semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunii, odată cu constituirea subiectului într-o sursă, un punct de plecare pentru acțiune: a citi, a merge, a omorî etc. • Verbe de stare; procesul se desfășoară în interiorul subiectului, chiar dacă își are în mod frecvent (specific) cauza în afară: a se teme, a boli, a-i fi dor, a urî, a dori, a dormi etc. • Verbe existențiale; procesul se desfășoară în interiorul subiectului; se disting de verbele de stare, cu care sunt în mod curent grupate de lingviști, prin aceea că „procesul” interpretat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume reflexiv, cu valoare de impersonal): „Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate” (M. Eminescu) Ca semiauxiliar exprimă: • eventualitatea (posibilitatea independentă de voința vorbitorului sau a subiectului acțiunii): „Ascultă, omule,... eu pot pieri, dar de temut nu mă tem.” (M. Sadoveanu) • irealul: „Puteam să mă-nec dacă nu era el...”, • aproximația: „... Feciorul putea să aibă peste patruzeci de ani, fata cel mult douăzeci.” (L. Rebreanu) • concesia: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
protagoniștilor comunicării lingvistice -, verbele din sintagmă impun dezvoltarea unei relații sintactice care să însoțească „relația” subiect-predicat dintre verbul a fi și termenul nominal, inclusă în structura însăși a expresiei: mi-e dor/ți-e dor, mi-e frică, mi-e teamă etc. Prin dativul pronumelui se distinge între expresiile verbale denumind lumea exterioară și expresiile verbale denumind lumea interioară a ființei umane: e cald față de mi-e cald e frig - mi-e frig e târziu, e noapte, e luni, e zăpușeală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezintă doar două forme de manifestare a rădăcinii: mănânc-/mânc-, la tema de singular a prezentului (mănânc, mănânc-i, mănânc-ă, să mănânc etc.) și mâncla structura celorlalte teme: mâncăm, mânc-am, mânc-ai, mânc-at, mânc-a, mânc-înd etc. Teme flexionaretc "Teme flexionare" Din structura flectivului, sufixele gramaticale au rolul principal în constituirea unor clase morfologice de verbe întrucât ele determină, prin temele flexionare pe care la construiesc, variațiile tipice ale structurii morfematice a verbelor în desfășurarea opozițiilor categoriale. În relație sintagmatică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În relație sintagmatică cu rădăcina, sufixele gramaticale formează diferite teme verbale, mai mult sau mai puțin variabile în timpul flexiunii. În funcție de rolul pe care îl au în exprimarea unui sens gramatical, în constituirea structurii corespunzătoare unui anumit sens gramatical, se dezvoltă: • teme libere și teme legate • teme primare și teme secundare (derivate) • teme distincte (monovalente) și teme omonime (polivalente) Sunt teme libere temele verbale constituite din rădăcina verbului și unul sau mai multe sufixe gramaticale, în afara unor relații cu dezinențe (dezvoltate doar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixele gramaticale formează diferite teme verbale, mai mult sau mai puțin variabile în timpul flexiunii. În funcție de rolul pe care îl au în exprimarea unui sens gramatical, în constituirea structurii corespunzătoare unui anumit sens gramatical, se dezvoltă: • teme libere și teme legate • teme primare și teme secundare (derivate) • teme distincte (monovalente) și teme omonime (polivalente) Sunt teme libere temele verbale constituite din rădăcina verbului și unul sau mai multe sufixe gramaticale, în afara unor relații cu dezinențe (dezvoltate doar în cazuri excepționale și când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puțin variabile în timpul flexiunii. În funcție de rolul pe care îl au în exprimarea unui sens gramatical, în constituirea structurii corespunzătoare unui anumit sens gramatical, se dezvoltă: • teme libere și teme legate • teme primare și teme secundare (derivate) • teme distincte (monovalente) și teme omonime (polivalente) Sunt teme libere temele verbale constituite din rădăcina verbului și unul sau mai multe sufixe gramaticale, în afara unor relații cu dezinențe (dezvoltate doar în cazuri excepționale și când formele nu mai aparțin integral sferei lexico-gramaticale a verbului). Sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În funcție de rolul pe care îl au în exprimarea unui sens gramatical, în constituirea structurii corespunzătoare unui anumit sens gramatical, se dezvoltă: • teme libere și teme legate • teme primare și teme secundare (derivate) • teme distincte (monovalente) și teme omonime (polivalente) Sunt teme libere temele verbale constituite din rădăcina verbului și unul sau mai multe sufixe gramaticale, în afara unor relații cu dezinențe (dezvoltate doar în cazuri excepționale și când formele nu mai aparțin integral sferei lexico-gramaticale a verbului). Sunt teme libere temele infinitivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonime (polivalente) Sunt teme libere temele verbale constituite din rădăcina verbului și unul sau mai multe sufixe gramaticale, în afara unor relații cu dezinențe (dezvoltate doar în cazuri excepționale și când formele nu mai aparțin integral sferei lexico-gramaticale a verbului). Sunt teme libere temele infinitivului, participiului și gerunziului. Dintre acestea, tema gerunziului este, în același timp, și o temă autonomă, purtând, adică, în ea însăși un sens gramatical împlinit: cântând. Celelalte două teme, pentru a exprima un sens gramatical încheiat trebuie să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a.m.d. Aceeași este situația temei de participiu. Exprimă sensul de perfect absolut, la perfectul compus al indicativului, de exemplu, după ce a intrat în același tip de relații morfologice cu prezentul auxiliarului a avea: am cântat, ai cântat etc. Sunt teme legate temele care intră în relații de interdependență cu dezinențe de număr și persoană, ca și cu alte sufixe tematice. Așa sunt temele imperfectului: venea-m, venea-i etc. sau mai mult ca perfectului: venise-m, venise-și etc. Sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
legate temele care intră în relații de interdependență cu dezinențe de număr și persoană, ca și cu alte sufixe tematice. Așa sunt temele imperfectului: venea-m, venea-i etc. sau mai mult ca perfectului: venise-m, venise-și etc. Sunt teme primare temele verbale formate din rădăcina verbului și un sufix gramatical, teme care prezintă puncte de plecare pentru constituirea altor teme, secundare, atunci când complexității sensului gramatical îi corespunde, în planul expresiei, o structură morfologică complexă. Sunt teme secundare, temele constituite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și persoană, ca și cu alte sufixe tematice. Așa sunt temele imperfectului: venea-m, venea-i etc. sau mai mult ca perfectului: venise-m, venise-și etc. Sunt teme primare temele verbale formate din rădăcina verbului și un sufix gramatical, teme care prezintă puncte de plecare pentru constituirea altor teme, secundare, atunci când complexității sensului gramatical îi corespunde, în planul expresiei, o structură morfologică complexă. Sunt teme secundare, temele constituite cu ajutorul unui sufix gramatical, de la o temă primară. Așa, de exemplu, tema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-și etc. Sunt teme primare temele verbale formate din rădăcina verbului și un sufix gramatical, teme care prezintă puncte de plecare pentru constituirea altor teme, secundare, atunci când complexității sensului gramatical îi corespunde, în planul expresiei, o structură morfologică complexă. Sunt teme secundare, temele constituite cu ajutorul unui sufix gramatical, de la o temă primară. Așa, de exemplu, tema perfectului este o temă primară. Dar, la indicativ, perfectul este un sens gramatical foarte general. Pentru exprimarea unui sens gramatical precis, relativ delimitat, intervin alte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura temei perfectului: cânt-a-(-i, și, -sem, -seși etc., -t), a infinitivului (temă liberă): cânt-a, în structura temei de plural a prezentului: cânt-a-(-ți etc.) Prin aceasta, temele înseși devin omonime, iar omonimia temelor creează impresia existenței unei aceleiași teme în structura morfologică a mai multor sensuri verbale. Această realitate impune distingerea unor teme polivalente (comune mai multor forme verbale, temporale și modale) și a unor teme monovalente / specifice unei singure forme temporale sau modale). Omonimia este anulată, de obicei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezentului prezumtiv: 1. Auxiliarul va fi + tema de gerunziu (voi fi, vei fi) va fi cântând/știind/fiind bolnav 2. Auxiliarul (morfem...) + Rădăcină + (... Morfem) (voi, vei) va fi + cânt/ști + înd/ind ș.a.m.d. Alegerea între verbe auxiliare și teme în dezvoltarea sensurilor gramaticale verbale este dependentă în limba română numai de timpul (modul) exprimat prin sintagma analitică, nu de apartenența verbului la diferite clase semantice (tranzitive/intranzitive) ca în celelalte limbi romanice. Verbe auxiliaretc "Verbe auxiliare" Verbele auxiliare fac
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diateza pasivă cu a fi, el aparține diatezei pasive.” 3. „Din punctul de vedere al sensului (...), diateza reflexivă nu este o categorie omogenă” și identifică două valori ale reflexivului: • reflexiv dinamic (subiectul participă cu intensitate/intens la acțiune): a se teme, a se rupe, a-și bate joc, a se gândi, a-și uita etc. • reflexiv impersonal (subiectul nu prezintă interes): se pare, se vorbește. În noua ediție a Gramaticii Academiei se recunosc trei termeni în interiorul opoziției de diateza: activ, pasiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
totdeauna în aproximativ același tip de construcții sintactice: un raport de coordonare disjunctivă, în care se află în opoziție două conjunctive, în antiteză din punct de vedere lexical sau sintactic (afirmativ-negativ): „Să-l ieu, ori să-i dau drumul; mă tem că m-oi face de râs.” (I.L. Caragiale); „Însă cel mare se dă după ușă, și - să tragă, să nu tragă?” (I. Creangă); „Oare ce să fi fost la mijloc?” (D. Zamfirescu) d. aproximația; în strânsă legătură cu alte componente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în stilul conversației, propoziții independente: „Că repede ai mai venit”, „Că bine zici!” • Când nu a fost simțită ca element intermediar, adică în enunțuri în care subiectul vorbitor și-a exprimat prin locuțiunea adverbială pe semne sau prin verbul mă tem, (se) zice, (se) pare atitudinea față de conținutul comunicării, conjuncția a putut fi atrasă de aceste elemente lingvistice și aglutinată solidar cu ele în formele pisănică (pe semne că), mătincă (mă tem că), cică ((se) zice că), parcă ((se) pare că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin locuțiunea adverbială pe semne sau prin verbul mă tem, (se) zice, (se) pare atitudinea față de conținutul comunicării, conjuncția a putut fi atrasă de aceste elemente lingvistice și aglutinată solidar cu ele în formele pisănică (pe semne că), mătincă (mă tem că), cică ((se) zice că), parcă ((se) pare că a plecat definitiv.); în relații de subordonare sau de interdependență, conjuncția ‘aparține’ subordonatei sau celuilalt termen al relației de interdependență. Că adverbele acestea sunt mijloace de exprimare a modalității o dovedește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă se actualizează în mod negativ nucleul predicațional central și, prin el, planul semantic al întregului enunț: „Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu.” (M. Eminescu) „Cei care se tem n-au stele-n amintiri.” (A.E. Baconsky) „Cine nu mai poate să râdă nu mai poate nici să plângă.” (M. Codreanu) • enunțuri negative parțiale, dacă se actualizează în mod negativ numai planul semantic al unui constituent, purtător sau nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintetică, predicatul descriptiv descrie starea subiectului în înțeles larg, pe diferite coordonate, în funcție de conținutul lexical al verbelor prin care se realizează, de apartenența lor la diferite clase semantice: • verbe (expresii) de stare (a boli, a iubi, a urî, a se teme etc.): „Să te simți neliber, mic, Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic, Că domnesc în lume rele, căror nu te poți opune.” (M. Eminescu) • verbe existențiale (a fi, a se afla, a trăi etc.): „Dar mi-aduc aminte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lor lexical (a începe, a continua etc.), complementul direct descrie obiectul, acțiunea sau însușirea, situate, prin regent, în interiorul categoriei aspectului: „Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman.” (O. Paler), „Deocamdată mă tem că eu încep să devin opera îmblânzitorilor.” (O. Paler) Există un număr, restrâns, de verbe cu dublă tranzitivitate (directă). Pentru întregirea câmpului lor semantico-sintactic, acestea cer două complemente directe. Fiecare fixează câte o limită desfășurării relației dintre verbul regent și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]