165,466 matches
-
1983, în cadrul unei ședințe a CAER, au fost semnate Convenția Multilaterală și contractul nr. 63-08/00020/109 privind construcția combinatului. La acea dată, participanții la realizarea obiectivului erau URSS, R.P. Bulgaria, R.D. Germană și R.S. Cehoslovacă. Combinatul urma să fie ridicat la Dolînska, lângă Krivoi Rog, și să fie numit „Combinatul de Îmbogățire a Minereurilor Acide de la Krivoi Rog”, prescurtat C.I.M. Krivoi Rog în română și KGOKOR în rusă. România, care a văzut în realizarea combinatului o oportunitate de a alimenta
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
un atac cauzat de sindromul de stres posttraumatic înainte de a se preda lui Trautman. În final, este Rambo este arestat și Teasle este trimis la spital. Filmările au avut loc iarna în British Columbia, Canada. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 15-18 milioane $. Scenele din oraș au fost filmate în Hope, iar restul filmului a fost turnat în Golden Ears Provincial Park și Pitt Lake din Pitt Meadows.
Rambo I () [Corola-website/Science/336987_a_338316]
-
combinarea flotelor franceză și engleză fuseseră făcute încă de la sfârșitul lunii ianuarie 1672. Ambele flote trebuiau să fie gata să ia marea la 5 mai, englezii la Downs iar francezii la Brest; odată de englezii erau gata, francezii urmau să ridice velele spre Start iar joncțiunea trebuia să aibă loc undeva între acest punct și Downs după cum vor permite condițiile vremii și mișcările inamicului. Francezii trebuiau să formeze Escadra Albă cu 30 de nave de linie, în timp ce Escadrele Roșie și Albastră
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
9 mai, iar dacă zeelandezii sub Banckert i s-ar fi alăturat acolo, conform planului, ar fi putut atinge coasta engleză înainte ca Ducele de York să plece de la Nore. Totuși autoritățile zeelandeze i-au ordonat lui Banckert să nu ridice ancora până nu are confirmarea că De Ruyter se afla pe mare deja, și abia la 12 mai cele 6 nave zeelandeze i s-au alăturat în fața propriilor porturi în loc să o fi făcut mai spre Nord. În aceiași zi flota
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
spre Nord iar D’Estrées cu Escadra Albă câteva mile mai departe spre Sud decât ceilalți, între Dunwich și Aldeburgh. Vântul și-a schimbat direcția spre Est la 5 iunie iar Ducele de York a dat semnalul ca flota să ridice ancora și să iasă în larg (nu se știe dacă a dat semnalul la 26 sau 27, deși cel mai probabil a fost a doua zi). Căpitanul său, John Cox, l-a asigurat că nu exista nici un pericol de atac
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
datorat probabil faptului că valul mareic, asa cum a menționat și Narborough, le-ar fi îndreptat navele cu prova mai mult sau mai puțin spre Nord. Sandwich a luat marea spre Nord pentru că îi convenea, iar Ducele, a cărui navă ridică ancora mai târziu, a acceptat această direcție fără să ia în considerație implicațiile ei. Singura înregistrare a vreunui ordin legat de acest subiect a fost cel dat lui Harman, contra-amiralul său, de a "conduce avangarda escadrei sale și să se
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
încât Spragge a reușit să treacă înainte cu divizia sa și să își reia locul oficial în linie, iar când acest lucru a fost realizat Ducele de York a devis să își părăsească a doua navă amiral și să își ridice steagul pe "London" 100, nava lui Spragge aproape intactă. "Victory" 82, care reușise să stea alături de navele amiral succesive ale Ducelui de York pe tot parcursul luptei până atunci, a fost nevoită să iasă și ea din linie pentru a
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Pe la orele 16:00 aliații se aflau înt-o poziție de a porni atacul, dar chiar atunci când s-a dat semnalul de atac a fost făcut s-a lăsat o ceață groasă, care a durat 2 ore. Când ceața s-a ridicat, semnalul de atac a fost repetat, dar de această dată vântul era atât de puternic încât era imposibil să fie folosite tunurile de pe puntea inferioară pe partea de sub vânt și ideea de a lupta a trebuit să fie abandonată. Aliații
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Porțile de Fier I. Amplasată la kilometrul fluvial 863+358, acest obiectiv hidroenergetic, în componența căruia, actualmente, există o centrală de bază echipată cu opt hidroagregate cu turbine tip bulb, cu puterea inițială instalată de 27 MW fiecare, aceasta fiind ridicată cu 4,4 MW după modernizare. Cele opt hidroagregate ce echipează centrala românească a SHEN Porțile de Fier II au fost puse în funcțiune în perioada 1985-1986; din cele opt hidroagregate, două sunt de fabricație rusească (L.M.Z. și Electrosila
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
Suciu împreună căpitanul Medrea și 2 secretari civili s-au instalat la Brad în pavilionul minelor de aur „Ruda 12 Apostoli”. Ca urmare a unei consfătuiri în aceeași seară, acest mic Stat Major a decis abandonarea planului inițial de a ridica populația la luptă și a decis formarea unei unități de voluntari organizată după principiile armatei regulate. Pe 11 februarie recrutările au fost astfel temporar sistate și concetrarea voluntarilor - programată pentru data de 12 februarie revocată, la ordinul căpitanului Medrea. Acesta
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
peisajul Muntelui Negru, limita superioară a pădurii atinge cele mai înalte culmi (acoperă complet dealurile de pe partea sudică, pe la altitudinea de 1680 m, pe — 1680 m, curent, — 1660 m, — 1625 m, — 1600 m). Linia trece de la un vârf la altul, ridicându-se pe pante abrupte (Brescul, Danțer, Șpîți) și scăzând pe cele mai domoale (, Hovârla), are un pronunțat caracter antropogenic. O mică fluctuație de înălțime contribuie la aspectul masiv al crestei Muntelui Negru. La nord-est, pe abruptul Zapalovîci înălțimea medie a
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
Aphelenchoidea"). Aceste subordine se deosebesc prin poziția orificiului canalului glandei esofagiene dorsale, si anume în partea anterioară a esofagului și în apropierea bazei stiletului la Tylenchina, în timp ce la Aphelenchina se află în interiorul bulbului median. În unele clasificări subordinul Aphelenchina este ridicat în rang de ordin, "Aphelenchida".
Tilenchide () [Corola-website/Science/337450_a_338779]
-
(engleză "Yogi's Ark Lark") este un film de televiziune animat din 1972, produs de studioul Hanna-Barbera și făcut cu intenția de a ridica conștientizarea ecologică. A fost difuzat prima dată pe 16 septembrie 1972 ca parte a programului "The ABC Saturday Superstar Movie" și de asemenea servește ca un episod pilot pentru serialul "Gașca lui Yogi" (en. "Yogi's Gang"). În afară de mesajul în legătură cu
Arca lui Yogi () [Corola-website/Science/337496_a_338825]
-
Fondului, DN Capital, General Catalyst Partners, si Bessemer Venture Partners. În 2010, o mare parte a societății a fost achiziționat de grupul Sud-African de media a grupului Naspers, care a cumpărat investitorii existenți. Înainte de a Naspers pentru investiții, OLX-au ridicat 30 de milioane de dolari.
OLX () [Corola-website/Science/337474_a_338803]
-
privind economia de combustibil, care a stabilit consumul maxim al flotei de automobile în funcție de cota lor de piață. În conformitate cu Muzeul Mercedes-Benz, Daimler-Benz AG a fost afectată sensibil de această reglementare, deoarece vânduse în Statele Unite, multe S-Klasse cu un consum relativ ridicat de combustibil. 300 SD a redus consumul de flotă și a depășit toate previziunile de vânzări. Pe baza experienței acumulate în timpul dezvoltării vehiculelor blindate 280 SEL 3.5, tehnologia de protecție a fost îmbunătățită în continuare. Dintre modelele cu opt
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
a fost fixat la 103.000 de bărbați, din care 60.389 trebuiau să provină din "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Spre comparație, contingentul de recruți pentru k.k. Landwehr a cărui misiune era apărarea teritoriilor austriece se ridica la 10.000 de bărbați. Contingentele k. u. k. erau adaptate necesităților la fiecare zece ani prin acorduri politice (și prin legi corespunzătoare) între Cisleithania și Transleithania. Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare nu erau subordonate
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună", Marina Imperială și Regală, Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare au ajuns în 1912 la aproximativ 670 de milioane de
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare au ajuns în 1912 la aproximativ 670 de milioane de coroane. Această sumă era mai puțin de 3,5 % din venitul național net ("Volkseinkommens") comun, iar în 1906 aceste cheltuieli s-au ridicat la doar 2,5 %. În Imperiul Rus, Regatul Italiei și Imperiul German, cheltuielile militare se ridicau în 1912 la aproximativ 5 % din venitul național net. Între marile puteri, Austro-Ungaria a rămas aceea cu cele mai mici cheltuieli pentru forțele sale
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
milioane de coroane. Această sumă era mai puțin de 3,5 % din venitul național net ("Volkseinkommens") comun, iar în 1906 aceste cheltuieli s-au ridicat la doar 2,5 %. În Imperiul Rus, Regatul Italiei și Imperiul German, cheltuielile militare se ridicau în 1912 la aproximativ 5 % din venitul național net. Între marile puteri, Austro-Ungaria a rămas aceea cu cele mai mici cheltuieli pentru forțele sale armate. În lunga perioadă de pace de la sfârșitul secolului 19, armata și marina au fost neglijate
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
determinate prin consens social), sinele intră în societate conformându-se la standardele sociale. Indivizii sunt receptivi la aprobare sau dezaprobare din partea altora, deoarece acestea reflectă vederile societății. Ei încearcă să fie un „băiat bun” sau „fată bună” și să se ridice la aceste așteptări, întrucât au aflat că există beneficii dacă sunt considerați buni. Raționamentul de stadiul al treilea poate judeca moralitatea unei prin evaluarea consecințelor sale în termeni de relații personale, care acum începe să cuprindă idei cum ar fi
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
care prezintă moralitate post-convențională consideră că regulile sunt mecanisme utile, dar schimbătoare—în mod ideal, regulile pot menține ordinea socială de ansamblu și protejează drepturile omului. Regulile nu sunt dictate absolute care trebuie ascultate fără îndoială. Pentru că indivizii post-convenționali își ridică propria lor evaluare morală a unei situații deasupra convențiilor sociale, comportamentul lor, mai ales la stadiul al șaselea, poate fi confundat cu cel al celor de la nivelul pre-convențional. Unii teoreticieni au speculat că mulți oameni nu pot ajunge la acest
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
co-produs de Ada Solomon (alături de regizorul filmului, Maren Ade, și de Jonas Dornbach) și a fost filmat la București. Filmările au avut loc în perioada iunie-septembrie 2014 în Aachen și cel mai mult în București. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 3,2 milioane $. A fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, 2017. Este singurul film din 2016 inclusă în Top 100 cele mai bune filme ale secolului 21, clasament realizat de către BBC Culture.
Toni Erdmann () [Corola-website/Science/337512_a_338841]
-
local Emiel Van Averbeke. Tunelul perfect orizontal a fost săpat prin argilă de Boom cu un scut de forat manual. Căptușeala tunelului este alcătuită din elemente prefabricate din fonta îmbinate cu nituri din plumb. Costul total al construcției s-a ridicat la 40 de milioane de franci (circa 1 milion de euro). Pentru a reda aspectul inițial al tunelului au fost păstrate elemente originale precum cele două clădiri de acces, scările rulante sau vechile indicatoare și semne de avertizare. Dimensiunile galeriei
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau de obicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint.
Saline din România () [Corola-website/Science/337530_a_338859]
-
au tras de pe deal asupra orașului. Într-adevăr, urme de proiectile încă se mai zăresc pe unele clădiri din Budapesta. Pe teritoriul fortăreței se află un mic muzeu militar. La capătul Citadellei se află "Statuia Libertății" (în ), un monument înalt ridicat de Armată Roșie sovietică pentru a rememora victoria lor în al doilea război mondial. Pe străzile care urcă dealul se află în prezent ambasade și reședințe diplomatice, transformând zona într-o importantă zonă rezidențială. Din 1987, zona este înscrisă în
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]