164,731 matches
-
siguranțe automate, cofete de distribuție sau accesorii pentru cofete de distribuție. Aceasta este cea mai mare fabrică Eaton din zona Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA). De asemenea, în jur de 200 de persoane erau angajate la Arad, unde grupul american deține fabrică Cooper în care se produc corpuri de iluminat. Fabrica Cooper a fost deschisă în 2008, iar în 2012 a intrat în portofoliul Eaton ca urmare a unei tranzacții la nivel mondial în valoare de circa 13 miliarde de dolari
Eaton Corporation () [Corola-website/Science/331385_a_332714]
-
Pictura originală împodobește unul din pereții Bisericii "Santa Maria delle Grazie" din Milano. În data de 18 aprilie 2013, Muzeul Național al Bucovinei din Suceava și Muzeul Național Brukenthal din Sibiu au încheiat un protocol de colaborare instituțională. Muzeul Brukenthal deține aproximativ 1.580.000 de bunuri de patrimoniu inventariat, opere care pot fi aduse și la Suceava în acest context. Muzeul de Istorie din Suceava reprezintă cea mai veche secție a Muzeului Bucovinei, constituind practic nucleul în jurul căruia a luat
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
X-lea, Galicia a fost integrată cu alte regate creștine din Peninsula Iberică (Regatul Austriei și Regatul Leonului) În 1386, Ioan de Gaut a pretins coroana pentru soția sa, la tronul Castiliei. El a invadat cu succes Galicia și a deținut marea majoritate a tării până când a fost învins în 1387.
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
fiind un transfer liber. a debutat la echipa națională de fotbal a Italiei în 2007 și a reprezentat naționala la Euro 2012 și la Campionatul Mondial de Fotbal 2010, unde a jucat în toate meciurile. Întrucât mama este germană, el deține și pașaport german.
Riccardo Montolivo () [Corola-website/Science/331399_a_332728]
-
ArmdoBrăila a fost un centru comercial din Brăila, România, inaugurat în toamna anului 2008. Este deținut de firma "RED Project Three", o companie fondată de omul de afaceri "Andrew Stear" și fondurile de investiții Warburg Pincus și GED, a implicat o investiție de 45 milioane euro și are o suprafață închiriabilă de 29.000 metri pătrați
Armonia Brăila () [Corola-website/Science/331403_a_332732]
-
-lea al Franței, care încheie regența lui Blanche. Filip și-a asumat tronul Franței un an mai târziu ca "rege al Franței și Navarei". După moartea lui Ludovic și a fiului său, Infantul Ioan, frații lui Filip și Carol au deținut coroanele Franței și Navarei până la moartea lor. La acea vreme, coroana Franței a trecut la Filip de Valois, un văr îndepărtat, care nu era descendent al Ioanei I și coroana Navarei a trecut la fiica lui Ludovic, Ioana a II
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
din creditele anterioare, ele "impunând statului român să-și retragă legile votate și promulgate în suveranitatea sa." La 11/23 aprilie 1899 s-a constituit guvernul conservator condus de Gheorghe Grigore Cantacuzino, în care funcția de ministru al Finanțelor era deținută de generalul Gheorghe Manu. În aceeași zi (30 martie/11 aprilie) cu demisia guvernului anterior (Sturdza II), s-a produs moartea liderului conservator Lascăr Catargiu, căruia îi fusese încredințat de către rege mandatul, astfel că Partidul Conservator a fost nevoit să
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
Domnitorul i-a dăruit pârcălabului Nicoară Hâra la 30 aprilie 1542, „pentru dreaptă și credincioasă slujbă”, satele Cârstești, Protopopeni cu mori pe Siret și Hărești „cu coturile și cu mori pe Moldova”, ultimele două fiind dăruite ulterior mănăstirii Probota. A deținut dregătoria de pârcălab până la 4 aprilie 1545, când a fost înlocuit de Borcea și Sturza. Nicoară Hâra a murit înainte de 17 septembrie 1545, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Sf. Nicolae” a Mănăstirii Probota. Ca urmare a faptului că a murit
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
la Universitatea Central Europeană din Budapesta (o universitate internațională cu predare în limba engleză, acreditată în SUA). În 2008, Gheorghe Moroșanu primește titlul de „egyetemi tanár” (cel mai înalt titlu academic în învățămîntul superior din Ungaria) de la președintele Ungariei. A deținut mai multe poziții administrative între care aceea de șef de catedră la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1992-1996) și șef al Departamentului de Matematici al Universității Central Europene din Budapesta (2004-2012). Gheorghe Moroșanu începe, din proprie inițiativă, colaborarea cu
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
ocazii la manifestări științifice sau instituții din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Republica Moldova, România, SUA etc. În 1983 Gheorghe Moroșanu primește premiul "Gheorghe Lazăr" al Academiei Române pentru contribuții deosebite la teoria ecuațiilor hiperbolice cu derivate parțiale. De asemenea, deține titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității "Ovidius" din Constanța, România. Școala din Darabani pe care a frecventat-o Gheorghe Moroșanu între anii 1957-1965 îi poartă numele începând cu anul 2007, când i s-a conferit și titlul de cetățean
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
a fost din timpul regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei comandant suprem al tuturor trupe de artilerie la același nivel cu General-Feldmareșalul. El a purtat ca insignă la guler și pe epoleți două țevi de tun încrucișate. Ofițerul a și deținut un înalt rang la curte. În secolul al XIX-lea, ei au și fost denumiți câteodată generali de artilerie. Pe acele timpuri, prinții casei regale prusești au fost adesea oara ridicați la acest grad, fiindcă, după o regulă nescrisă, nu
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
lucru pentru artilerie, turnătoriilor de tun, fabricilor de pulbere și muniții și birourilor de construcție. Acest ofițer a avut însă numai rangul de general de divizie. După unirea statelor germane în 1871, ofițerii au fost numiți definitiv generali de artilerie, deținând locul trei în ierarhie după feldmareșal și general-colonel. În Regatul Bavariei și al Saxoniei a existat de asemenea un titlu corespunzător. La începutul anului 1906, în Bavaria a fost redenumită inspecția institutelor tehnice în „Feldzeugmeisterei” după exemplul prusac. Funcționarul șef
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
(în ; 1545-1605), porecla sa însemnând „fiul lui Cicala”, a fost un om de stat italian otoman care a deținut funcția de Mare Vizir timp de patruzeci de zile între 27 octombrie și 5 decembrie 1596, în timpul domniei lui Mehmed al III-lea. El a fost, de asemenea, un pașă kapudan (Mare Amiral al Marinei Otomane), precum și general. El este
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
vestul Persia în ultimii ani ai războiului, aducând Nihavand și Hamadan sub control otoman. După pacea din 1590, el a fost numit guvernator de Erzurum, iar în 1591 a devenit pașă kapudan sau Mare Amiral al flotei otomane. El a deținut această funcție până în 1595. În cel de-al treilea vizirat (1593-1595) al lui Koca Sinan Pasha a fost promovat ca al patrulea vizir. La acea vreme, otomanii se aflau în război cu Austria începând din 1593. Cağaloğlu Yusuf Sinan Pașa
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
multe ori împotriva ducelui Bernhard de Saxonia-Weimar și baronul Lothar Dietrich von Bönninghausen (1598-1657), la 1 septembrie 1639. ca subșef al feldmareșalul Octavio Piccolomini (1599-1656). Din anul 1757 (confirmat 1767, 1784), acest grad de general în armata austriacă a fost deținut de șeful Statului Major, responsabil pentru spionaj și anti-spionaj, cartografiere, unități speciale (artileria de rezervă, trupele de pionieri și vânători), ordinul de marș, justiția militară, aprovizionare, depozite și spitale precum distribuirea de comenzi. Începând cu Războaiele Napoleoniene în 1792, multe
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
Stărostescu, strănepotul de fiu al lui Mihu al lui Staroste sau Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
(n. 2 februarie 1868 - d. 17 aprilie 1935) a fost un om politic basarabean și vinificator, ultimul guvernator al Basarabiei - funcție deținută până în 1918. Și-a dedicat întreaga viață dezvoltării viticulturii dezvoltând una din cele mai vestite podgorii din Basarabia care îi poartă și astăzi numele. face parte din pleiada personalităților basarabene care au marcat, prin activitatea lor, destinul Basarabiei la începutul
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
Școala Agricolă Superioară din Montpellier (Franța) unde timp de doi ani studiază metodologia cultivării viței-de-vie. Cunoștințele acumulate în timpul studiilor din Franța le implementeză atât la moșia de la Bulboaca cât și în toată Basarabia prin pozițiile social-politice pe care le-a deținut. Activitatea social-politică a lui Constantin Mimi s-a desfășurat în trei perioade distincte: a) perioada țaristă în care și-a făcut studiile, a activitat pe tărâm social dar și în calitate de Guvernator al Basarabiei; b) perioada autonomiei Basarabiei și Unirii cu
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
ca funcționar în cadrul administrației românești centrale, activând în calitate de director în cadrul Băncii Naționale Române. La 26 de ani își începe activitatea profesională în cadrul Zemstvei județului Bender (Zemstva era o reprezentanță a populației locale care activa ca organ al administrației locale). A deținut funcția de consilier al Zemstvei de Bender șase mandate consecutiv (1894-1913). Paralel a fost președinte al organului executiv al Zemstvei. Din 1913 este numit președinte al Upravei Zemstvei Basarabiei. Promovează mai multe idei, dar începe cu agricultura. Militează, în special
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
se alipi Ucrainei. După 1918 se retrage la moșia sa de la Bulboaca. În 1926 se stabilește cu traiul la București unde se consacră activității financiare, devenind Director în cadrul Băncii Naționale Române, această fiind și ultima funcție politică pe care a deținut-o. În 1914 Basarabia ocupa primul loc între guberniile ruse după suprafața plantațiilor de viță-de-vie și livra mai bine de jumătate din tot vinul produs în Imperiul Rus. Constantin Mimi și-a adus aportul în modernizarea viticulturii basarabene prin plantarea
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
pe prințul Golițin în Basarabia. Ultimul acceptă invitația dar într-un final nu mai vizitează Basarabia. Cunoștințele în domeniul vinificației acumulate la Școala Agricolă Superioadă din Montpellier le-a implementat în întregime la moșiile sale din Bulboaca și Ursoaia unde deținea 992 desetine de pământ. În Bulboaca pune bazele unei vinării de succes, în 1893 fiind efectuate primele plantări de viță-de-vie. La doar 200 metri se afla stația de cale ferată, iar la 2 km șoseaua ce lega Chișinăul cu Benderul
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
în care tradiția sufi era la început și existau mai multe abordări în regiune. Una din temele disputate a fost cea a ”prietenilor lui Dumnezeu”, ”protectorilor” (""). Conceptul de "wali" este complex. El semnifică în același timp și pe cel care deține " ("atribuția de protecție"," calitatea "de" rudă apropiată, tutore, aliat, prieten, ajutător, gardian, oblăduitor, implicând și o anumită realizare spirituală - ”cel investit cu autoritatea divină” - "walīyu l-Lăh, prietenul lui Dumnezeu"). Alți mistici contemporani susțineau că protectorul ("wali") își ascunde starea spirituală
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
XVI-lea castelul a inclus o închisoare regală, care a găzduit deținuții obișnuiți, dar mai ales prizonieri de stat. Aceștia au fost mai întâi mari aristocrați acuzați de sedițiune. Henric de Navarria, viitorul rege Henric al IV-lea, a fost deținut în Vincennes în anul 1574 în cursul al Războaielor religioase. Ducele de Vendôme, liderul unei conspirație împotriva cardinalului Mazarin, a fost întemnițat în 1643, dar a evadat în 1648 prin drumul de straja. Cardinalul de Retz (1652-1664) și prințul de
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
în 1643, dar a evadat în 1648 prin drumul de straja. Cardinalul de Retz (1652-1664) și prințul de Condé au fost și închiși pentru rolul lor de lideri în Fronda. În 1661, supraveghetorul deposedat de finanțe, Nicolas Fouquet, a fost deținut în donjonul în timpul procesului său pentru însușirea ilegală de fonduri ale statului și lezmajestate, înainte de a fi transferat la donjonul de la Moret-sur-Loing. În perioada respectivă, fiecare etaj se afla o cameră centrală, la care conduceau patru celule în cele patru
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
a avut trei copii în cursul detenției sale. Închisoarea adăpostea numai câteva prizonieri la un moment dat. În Epoca Luminilor au fost închiși oameni de litere, cum ar fi Denis Diderot (1749). La fel ca și la Bastille, prizonieri erau deținuți la o "lettre de cachet" din cadrul a justiției așa-zisă „reținută” regelui, adică exercitată direct de regele. Activitatea de închisoare s-a dezvoltat în cea de-a doua parte a secolului. Marchizul de Sade a fost întemnițat în perioada 1777-1784
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]