167,112 matches
-
este o organizație nonguvernamentală, cu statut special, care reprezintă interesele mediului de afaceri din Moldova, atât în relațiile cu autoritățile publice, cât în sistemul relațiilor economice externe și cel al cercurilor de afaceri de peste hotare. În prezent (anul 2014), (CCI a RM) este condusă de președintele Valeriu Lazăr. CCI a RM oferă asistență și consultanță pentru dezvoltarea diferitelor genuri ale activității de întreprinzător. Pe lângă structura de bază, aflată în Chișinău, CCI a RM
Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/316435_a_317764]
-
rândul lor, au mai multe reprezentanțe în regiunile deservite. Acest fapt le oferă antreprenorilor din localitățile rurale posibilitatea de a beneficia de serviciile Camerei, de a se informa operativ cu noutățile și activitățile CCI. Fiind reprezentant oficial al mediului de afaceri, CCI participă la elaborarea actelor normative care abordează interesele întreprinzătorilor sau care sunt orientate spre înlăturarea barierelor și restricțiilor în funcționarea economiei de piață, ce nu sunt determinate de normele dreptului public. Specialiștii Camerei iau parte activă la ședințele săptămânale
Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/316435_a_317764]
-
în funcționarea economiei de piață, ce nu sunt determinate de normele dreptului public. Specialiștii Camerei iau parte activă la ședințele săptămânale ale Grupului Național de Lucru (comisie cu caracter consultativ de pe lângă Guvernul RM), reprezentând interesele în ansamblu ale comunității de afaceri. Astfel, Camera de Comerț și Industrie contribuie la stabilirea relațiilor dintre subiecții activității de întreprinzător și la organizarea cooperării acestora cu organele de stat. Una dintre funcțiile de bază ale CCI este organizarea învățământului profesional și sporirii calificării de întreprinzător
Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/316435_a_317764]
-
angajații, precum și toate persoanele ce doresc să-și sporească nivelul de calificare profesională. În calitate de experți, la aceste evenimente sunt invitați și traineri de peste hotare. Printre alte servicii ale CCI a RM se numără și organizarea prezentărilor de companii, forumurilor de afaceri și misiunilor economice în țară și peste hotare, căutarea potențialilor parteneri de business. De acest compartiment se ocupă Direcția Relații Externe și Colaborare Internațională, "Centrul de Marketing" al CCI a RM. Menționăm faptul, că CCI a RM își dezvoltă fructuos
Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/316435_a_317764]
-
sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva Imperiului German, în urma în 1871. Afacerea a avut la început un ecou limitat, până când în 1898 adevăratul vinovat a fost achitat și Émile Zola a publicat celebra pledoarie dreyfusardă, "J'accuse...!", provocând o serie de crize politice și sociale unice în Franța. La maximul său în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
avut la început un ecou limitat, până când în 1898 adevăratul vinovat a fost achitat și Émile Zola a publicat celebra pledoarie dreyfusardă, "J'accuse...!", provocând o serie de crize politice și sociale unice în Franța. La maximul său în 1899, afacerea a dezvăluit clivajele Franței celei de a Treia Republici, în care opoziția dintre tabăra dreyfusarzilor și cea a anti-dreyfusarzilor a suscitat polimici foarte violente naționaliste și antisemite, difuzate de o presă scrisă influentă. El s-a încheiat cu adevărat abia
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
anti-dreyfusarzilor a suscitat polimici foarte violente naționaliste și antisemite, difuzate de o presă scrisă influentă. El s-a încheiat cu adevărat abia în 1906, printr-o decizie a care l-a exonerat și l-a reabilitat definitiv pe Dreyfus. Această afacere este adesea considerată simbolul modern și universal al nedreptății în numele interesului Statului, și rămâne unul dintre cele mai marcante exemple de eroare judiciară reparată cu dificultate, cu un rol major jucat de presă și de opinia publică. În 2013, site
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
rămâne unul dintre cele mai marcante exemple de eroare judiciară reparată cu dificultate, cu un rol major jucat de presă și de opinia publică. În 2013, site-ul "L'affaire Dreyfus" a realizat, în colaborare cu , publicarea dosarului secret al afacerii Dreyfus. La sfârșitul anului 1894, căpitanul Alfred Dreyfus din armata franceză, absolvent al École polytechnique, evreu de origine alsaciană, acuzat de transmiterea de documente secrete Germaniei, a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru trădare și deportat în Insula
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în acest sens pe , fost deputat și acum simplu jurnalist. În aceeași lună, Mathieu Dreyfus a depus plângere la Ministerul de Război împotriva lui Walsin Esterházy. Pe măsură ce se lărgea cercul dreyfusardzilor, în ianuarie 1898 două evenimente aproape simultane au dat afacerii o dimensiune națională: Esterházy a fost achitat, în aclamațiile conservatorilor și naționaliștilor; și Émile Zola a publicat „J'accuse...!”, pledoarie dreyfusardă care a antrenat ralierea a numeroși intelectuali la cauza lui. S-a declanșat un proces de sciziune a societății
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
până la sfârșitul secolului. Au izbucnit revolte antisemite în peste douăzeci de orașe franceze. La Alger ele s-au soldat cu mai mulți morți. Republica a intrat în agitație, unii au văzut-o chiar în pericol, ceea ce a incitat către încheierea afacerii Dreyfus pentru a restabili calmul. În ciuda intrigilor țesute de armată în scopul mușamalizării afacerii, hotărârea inițială de condamnare a lui Dreyfus a fost casată de Curtea de Casație în urma unei anchete minuțioase, și a avut loc o nouă curte marțială
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Alger ele s-au soldat cu mai mulți morți. Republica a intrat în agitație, unii au văzut-o chiar în pericol, ceea ce a incitat către încheierea afacerii Dreyfus pentru a restabili calmul. În ciuda intrigilor țesute de armată în scopul mușamalizării afacerii, hotărârea inițială de condamnare a lui Dreyfus a fost casată de Curtea de Casație în urma unei anchete minuțioase, și a avut loc o nouă curte marțială la Rennes în 1899. Dreyfus a fost din nou condamnat, la zece ani de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
1906, a fost oficial stabilită nevinovăția sa în urma unei hotărâri definitive a Curții de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a fost reintegrat în armată cu grad de maior și a participat la Primul Război Mondial. A murit în 1935. Consecințele acestei afacere sunt nenumărate și ating toate aspectele vieții publice franceze: cel politic (a consacrat triumful celei de a Treia Republici, al cărei mit fondator a devenit dar și reînnoind naționalismul), militar, religios (a încetinit reforma catolicismului francez, ca și integrarea republicană
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Treia Republici, al cărei mit fondator a devenit dar și reînnoind naționalismul), militar, religios (a încetinit reforma catolicismului francez, ca și integrarea republicană a catolicilor), social, juridic, mediatic, diplomatic și cultural (cu această ocazie, s-a format noțiunea de intelectual). Afacerea a avut și un impact internațional asupra mișcării sioniste în raport cu unul din părinții săi fondatori: Theodor Herzl, și prin sentimentele create de manifestațiile antisemite în sânul comunităților evreiești din Europa centrală și occidentală. În 1894, a Treia Republică Franceză avea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
sprijinul dreptei. Foarte stabil, el a încercat să reducă tensiunile religioase (reducând lupta anticlericală), sociale (votând legea privind responsabilitatea asupra accidentelor de muncă) și economice (menținerea protecționismului) ducând o politică destul de conservatoare. Sub acest guvern stabil a izbucnit cu adevărat afacerea Dreyfus. s-a plasat în contextul anexării Alsaciei și Lorenei, rapt (furt) teritorial ce a alimentat naționalismul francez extremist. Traumatizanta înfrângere din 1870 părea îndepărtată, dar spiritul revanșard era încă prezent. Numeroși actori ai afacerii Dreyfus au fost, de altfel
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
stabil a izbucnit cu adevărat afacerea Dreyfus. s-a plasat în contextul anexării Alsaciei și Lorenei, rapt (furt) teritorial ce a alimentat naționalismul francez extremist. Traumatizanta înfrângere din 1870 părea îndepărtată, dar spiritul revanșard era încă prezent. Numeroși actori ai afacerii Dreyfus au fost, de altfel, alsacieni. Militarii au avut nevoie de mijloace considerabile pentru a pregăti următorul conflict, și în acest sens a fost semnată, pe baza unei convenții militare, la 27 august 1892, alianță pe care unii o considerau
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și civili. În 1894, șeful ei era locotenent-colonelul Jean Sandherr, saint-cyrian, alsacian din Mulhouse, antisemit convins. Misiunea sa militară era clară: obținerea de informații despre potențialii dușmani ai Franței, și intoxicarea cu informații false. Secțiunea de Statistici era susținută de „Afacerile rezervate” de la Quai d'Orsay, Ministerul Afacerilor Externe, animat de un tânăr diplomat, . Cursa înarmărilor a adus o atmosfieră de „spionită acută” în rândul contraspionajului francez începând cu 1890. Una dintre misiunile Secțiunii consta în spionarea ambasadei Germaniei din rue
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
locotenent-colonelul Jean Sandherr, saint-cyrian, alsacian din Mulhouse, antisemit convins. Misiunea sa militară era clară: obținerea de informații despre potențialii dușmani ai Franței, și intoxicarea cu informații false. Secțiunea de Statistici era susținută de „Afacerile rezervate” de la Quai d'Orsay, Ministerul Afacerilor Externe, animat de un tânăr diplomat, . Cursa înarmărilor a adus o atmosfieră de „spionită acută” în rândul contraspionajului francez începând cu 1890. Una dintre misiunile Secțiunii consta în spionarea ambasadei Germaniei din rue de Lille, Paris, în scopul de a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de „spionită acută” în rândul contraspionajului francez începând cu 1890. Una dintre misiunile Secțiunii consta în spionarea ambasadei Germaniei din rue de Lille, Paris, în scopul de a dejuca orice tentativă de transmitere de informații importante acestui adversar. Mai multe afaceri de spionaj ajunseseră deja în ochii unei prese avide de scandal care a relatat povești în care se combina misterul cu sordidul. În 1890, arhivistul Boutonnet a fost condamnat pentru vinderea planurilor obuzului cu melinită. Atașatul militar german la Paris
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
să-și fi dovedit eficacitatea. De la începutul lui 1894, Secțiunea de Statistici ancheta un trafic de planuri directoare ce priveau Nisa și Meuse, trimise de un agent pe care germanii și italienii îl porecliseră Dubois. Aceasta a stat la originea afacerii Dreyfus. Contextul social era marcat de creșterea naționalismului și antisemitismului. Această creștere a antisemitismului, foarte virulent de la publicarea lucrării "La France juive" a lui în 1886 (vândută în în primul an), mergea mână în mână cu o creștere a . Tensiunile
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
unor cititori mai de rând, deja tentați în trecut de aventura boulangistă. Antisemitismul difuzat de "La Libre Parole", dar și de "L'Éclair", ', "La Patrie", "L'Intransigeant", ' care a dezvoltat un antisemitism prezent în anumite medii catolice, atingea culmile. Originea afacerii Dreyfus, deși cu totul lămurită începând cu anii 1960, a suscitat numeroase controverse timp de aproape un secol. Este vorba de o afacere de spionaj ale cărei intenții au rămas obscure până în ziua de astăzi. Numeroși istorici de marcă au
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
La Patrie", "L'Intransigeant", ' care a dezvoltat un antisemitism prezent în anumite medii catolice, atingea culmile. Originea afacerii Dreyfus, deși cu totul lămurită începând cu anii 1960, a suscitat numeroase controverse timp de aproape un secol. Este vorba de o afacere de spionaj ale cărei intenții au rămas obscure până în ziua de astăzi. Numeroși istorici de marcă au exprimat diverse ipoteze distincte în ce privește chestiunea, dar toate ajung la o singură concluzie: Dreyfus era nevinovat. Personalul Serviciului de Informații militare (în SR
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pe ministrul de război, generalul . SR bănuia de altfel că există scurgeri de date încă de la începutul lui 1894, și le căuta autorul. Ministrul, atacat violent în presa care-l considera incompetent, se pare că dorea să profite de această afacere pentru a-și reface imaginea publică. El a comandat imediat două anchete secrete, una administrativă și alta judiciară. Pentru a-l găsi pe vinovat, raționamentul era unul simplist: cercul de suspecți a fost restrâns arbitrar la un singur suspect sau
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
altul pentru a-și definitiva formarea. Acest raționament al avea să se dovedească a fi fals. A fost identificat vinovatul ideal: căpitanul Alfred Dreyfus, politehnist și artilerist, de confesiune israelită și de origine alsaciană, provenit din meritocrația republicană. La începutul afacerii, s-a insistat mai mult pe originile alsaciene ale lui Dreyfus decât pe apartenența sa religioasă. Acestea nu erau însă deloc excepționale, întrucât ofițerii originari din estul Franței erau avantajați în carieră de cunoașterea limbii germane și a culturii germanice
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
mai obișnuite acțiuni ale sale în contextul vieții cotidiene din minister, în fapte de spionaj. Acest început al anchetei a dus la o propagare a erorilor, care la rândul lor au condus la minciuna de stat. Aceasta în cursul unei afaceri în care iraționalul a depășit pozitivismul totuși în vogă la acea vreme: Pentru a-l confrunta pe Dreyfus, s-a comparat scrisul de pe borderou cu cel al căpitanului. Nimeni nu era competent în materie de analiză grafologică la statul major
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
muncă, el dă asigurări într-un raport că, în ciuda unor deosebiri, asemănările sunt suficiente pentru a justifica o anchetă. Dreyfus devine astfel pentru statul major „autor probabil” al borderoului. Văzându-se cu un vinovat în mână, generalul Mercier exagerează importanța afacerii, care capătă statut de chestiune de stat în săptămâna dinaintea arestării lui Dreyfus. Într-adevăr, ministrul consultă și informează toate autoritățile statului. În ciuda recomandărilor de a fi prudent și a obiecțiilor exprimate cu curaj de către în cadrul unui mic sfat între
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]