165,466 matches
-
la Åbenrå în 1192. Când puternicul episcop a ajuns, tânărul Valdemar a ordonat oamenilor săi să-l aresteze și l-a trimis în lanțuri la Turnul Søborg în Zeelanda de Nord pentru următorii 13 ani. Contele Adolph a încercat să ridice opoziția împotriva lui Valdemar în sudul Danemarcei, astfel încât tânărul Duce a atacat noua cetate a lui Adolph la Rendsburg. Valdemar a învins armata lui Adolph în Bătălia de la Stellau în 1201 și l-a capturat pe Conte, acesta petrecându-și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
care îl excomunicase pe episcopul care la uns pe tânărul Eric ca rege, și Ducele Valdemar de Iutlanda de sud. Profitând de situații, șeful Jarimar al II-lea Rügen a adunat o armată și a invadat Zeelanda. Regina Margareta a ridicat o armată însă a fost învinsă în 1259 în apropiere de Ringsted. Jarimar a mers pentru a ataca și jefui Copenhaga, expediându-și armata în Skåne pentru a-i continua campania. Din nefericire pentru el, acesta a întâlnit mânia soției unui
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Skåne pentru a-i continua campania. Din nefericire pentru el, acesta a întâlnit mânia soției unui fermier care l-a ucis pe loc. Crezând că incursiunea a arătat slăbiciunea reginei, Ducele Valdemar s-a răzvrătit. Regina a fost nevoită să ridice o altă armată și a mărșăluit în Iutlanda. Ea l-a învins pe duce și, în timp ce el a negociat un armistițiu cu ea, acesta a adunat aliații din nordul Germaniei pentru a-l ajuta să atace. Forțele combinate au învins
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
este un muzeu județean din Constanța, amplasat în Piața Ovidiu nr. 12. Edificiul, ridicat probabil spre sfârșitul secolului al II-lea p.Chr, a fost mărit și amplificat în secolele următoare. Pavimentul s-a realizat prin secolul al IV-lea și întregul ansamblu, cu reparații succesive, a funcționat până la începutul secolului al VII-lea
Edificiul Roman cu Mozaic () [Corola-website/Science/331332_a_332661]
-
casei părintești din satul Prislop (în prezent Liviu Rebreanu, Bistrița-Năsăud) și organizată ca muzeu memorial prin efortul profesorului Sever Ursa, cu sprijinul localnicilor și contribuția soției și fiicei scriitorului. Casa, identică cu aceea care a aparținut familiei Rebreanu, s-a ridicat la marginea dinspre Năsăud a satului Prislop și a fost inaugurată la 2 iunie 1957. Cu ocazia inaugurării muzeului a avut loc și dezvelirea bustului dedicat romancierului, operă a profesorului Ioan Nichifor Someșan. Pe fațada nordică a casei este montată
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
materialitatea, durabilitatea și expresivitatea creației umane, nelipsită în cazul peisajelor sale urbane și a interioarelor din atelierul de la Târgoviște, pe care le-a înfățișat privitorului cu o neîntrecută măiestrie artistică. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea a fost ridicată în 1924, după planurile arhitectului Maior Ion Răducănescu, respectând și indicațiile artistului.
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
drum ce pornește de la km 49 al autostrăzii. În trecut Potlogiul era traversat de drumul principal de circulație ce lega Bucureștiul de Târgoviște și Craiova. Acest lucru l-a determinat pe domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu în anul 1698 să ridice în centrul localității un frumos palat spre a fi lăsat moștenire fiului său Constantin, după cum grăiește pisania așezată pe fațada de sud a palatului: "„Aceste case din temelia lor sunt înălțate de luminatul domn, Io Constantin Basarab Voievod fiului său
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
colțul de sud-est), ale slomului (vest), precum și ruinele casei vechi care mai păstrează beciurile și o parte din zidurile parterului (est). Tot în partea de est, dar având curte separată, se găsește biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitorie a Brâncoveanului ridicată în anul 1683. Curtea brâncoveneasca de la Potlogi reprezintă un nucleu de referință pentru înțelegerea arhitecturii brâncovenești, prin structura arhitectonică și plastica decorativă prezentă aici. În anul 2011 a început restaurarea ansamblului, prin implementare atât al proiectului european „Restaurarea și valorificarea
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
și prezintă opt tumuli (movile funerare). Trei dintre acestea au fost cercetate sistematic de către arheologi, cea mai mare dintre ele (movila nr. 2, cu înălțimea de 3,30 m și diametrul de 35 m) fiind protejată de o construcție specială ridicată în 1984, cu prilejul centenarului descoperirii culturii Cucuteni. Movila adăpostește un fel de incintă de piatră, în formă rotunjită, prevăzută în partea de SE cu o cale de acces. În cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incinerație, unul
Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni () [Corola-website/Science/331350_a_332679]
-
descoperirii culturii Cucuteni. Movila adăpostește un fel de incintă de piatră, în formă rotunjită, prevăzută în partea de SE cu o cale de acces. În cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incinerație, unul principal pentru care s-a ridicat movila și trei secundare. Modul de construcție al edificiului (fără stâlpi de susținere) ce adăpostește movila permite o vedere generală asupra tumulului secționat.
Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni () [Corola-website/Science/331350_a_332679]
-
fiind printre puținele în care viața artistică s-a desfășurat neîntrerupt timp de mai bine de un secol, aici lucrând peste 3.500 de artiști plastici din țară și din spațiul central și est-european. Clădirea în care funcționează a fost ridicată în 1748, fiind modernizată în decursul vremii. De la 195 de piese înregistrate în anul 1960, când a fost înființată Colecția de artă românească modernă și contemporană în cadrul Muzeului Regional Maramureș, în prezent s-a ajuns ca, prin achiziții, transferuri și
Muzeul de Artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/331354_a_332683]
-
începutul secolului al XV-lea Târgșorul este menționat în documente sub numele de Novum Forum. Curtea Domnească ridicată în cadrul Târgului medieval de la Târgșor, din care se păstrează curtina, fundațiile caselor domnești și a celorlalte construcții din interiorul acesteia, precum și biserica ridicată în timpul domnitorului Antonie Vodă din Popești (1669-1672). este posesorul unei valoroase colecții de piese din piatră (de elemente de lapidarium), în mare parte datorată strădaniilor lui Alexandru Zagoritz și Nicolae Simache. Această colecție este structurată pe două paliere: piese aparținând
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
după cum l-a numit profesorul Alexandru Leca Morariu), cât și pentru biblioteca orașului. Primul edificiu adecvat găzduirii unor instituții culturale este Casa Națională. Aceasta era construită în stil clasic după proiectul arhitectului Konrad Bittner, fiind formată din două corpuri, primul ridicat la începutul secolului al XX-lea, cel de-al doilea ridicat între anii 1926-1932. Casa Națională este inaugurată la data de 8 mai 1932. Tot acum, aici se mută Muzeul orașului și Muzeul „Ciprian Porumbescu”, alături de alte instituții culturale locale
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
biblioteca orașului. Primul edificiu adecvat găzduirii unor instituții culturale este Casa Națională. Aceasta era construită în stil clasic după proiectul arhitectului Konrad Bittner, fiind formată din două corpuri, primul ridicat la începutul secolului al XX-lea, cel de-al doilea ridicat între anii 1926-1932. Casa Națională este inaugurată la data de 8 mai 1932. Tot acum, aici se mută Muzeul orașului și Muzeul „Ciprian Porumbescu”, alături de alte instituții culturale locale precum Biblioteca Centrală (astăzi Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”), Școala Română și
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
la Parkland Memorial Spital în Dallas la puțin timp după ce ajunge. După ce ofițerul Hawkins a murit, s-a pus la bătaie o sumă de 100.000$ pentru orice indiciu care putea conduce la grupul de criminali. Ulterior, suma a fost ridicată la 500.000$ înainte că grupul să fie prins. După ce cei 7 texani au apărut la televizor, pe postul America's Most Wanted, pe 20 Ianuarie 2001, câțiva oameni au sunat confirmând faptul că i-au văzut pe criminali la
Cei șapte texani () [Corola-website/Science/331394_a_332723]
-
1899, precum și a "ineficienței și nepriceperii guvernului de a remedia criza financiară care bântuia în țară și care amenința să ia proporții dezastroase." Statul a fost surprins de criză cu o datorie flotantă neobișnuit de mare până atunci, ce se ridica la 65 milioane lei, pentru lucrări deja angajate, și alte 65 milioane lei pentru lucrări publice în curs de angajare. Pentru consolidarea acestei datorii flotante guvernul recurge în noiembrie 1899 la un împrumut extern de 175.000.000 lei de pe
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
-i succeadă, în timp ce al doilea fiu al său, Robert, urma să devină conte de Hiémois. În august 1026 tatăl lor, Richard al II-lea, a murit și Richard al III-lea a devenit duce, însă foarte curând Robert s-a ridicat împotriva fratelui său; ulterior a fost învins și obligat să jure fidelitate fratelui său mai mare, Richard. Când Richard al III-lea a murit un an mai târziu au existat suspiciuni că Robert a avut de-a face cu moartea
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
o armată împotriva unchiului său, Robert, arhiepiscop de Rouen și conte de Évreux. Un armistițiu temporar i-a permis unchiul său să plece în exil, dar aceasta a dus la un edict de excomunicare pentru toată Normandia, care a fost ridicat numai atunci când arhiepiscopul Robert a fost lăsat să se întoarcă și comitatul său a fost restaurat. Robert a atacat și un alt cleric puternic, vărul său Hugo III d'Ivry, episcop de Bayeux, pe cate l-a alungat din Normandia
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
la datorie în 1939-1940, iar alți 58.000 în perioada 1940-1945. De asemenea, au murit 40.000 de foști cetățeni francezi din Alsacia și Lorena, care au fost înrolați în Wehrmacht. Pierderile de vieți omenești din rândurile civililor s-a ridicat la aproximativ 150.000 (dintre care 60.000 au murit în timpul bombardamentelor aeriene, 60.000 în Rezistența, iar 30.000 au fost executați de forțele de ocupație germane). Au fost deportați sau internați în lagăre de prizonieri de război aproximativ
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Choisy" și în Paris a podului Pont Royal (1685-1689). Tatăl său Jacques V Gabriel (1667-1742), o rudă și elev de-a lui Jules Hardouin Mansart și soțul Elizabethei Besnier , a devenit prim arhitect a curții (1734 sau 1735). El a ridicat în Paris, Hôtel de Varengeville (1704), precum și Hôtel de Peyrenc de Moras (1728, mai târziu Hôtel Biron), realiza în Lyon primăria, în Rennes "Palais des Etats" și Place du Palais, înainte a început, 1728 în Bordeaux cu construcția "Place Royale
Ange-Jacques Gabriel () [Corola-website/Science/334081_a_335410]
-
epoleți două țevi de tun încrucișate. Ofițerul a și deținut un înalt rang la curte. În secolul al XIX-lea, ei au și fost denumiți câteodată generali de artilerie. Pe acele timpuri, prinții casei regale prusești au fost adesea oara ridicați la acest grad, fiindcă, după o regulă nescrisă, nu au fost numiți feldmareșali până în anul 1870, când prințul moștenitor Friedrich Wilhelm și Prințul Friedrich Karl al Prusiei au fost numiți ca primii din casa regală prusească feldmareșali în timpul Războiului franco-german
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
1578. În timpul următoarei etape a carierei sale a fost activ mult timp în lungul război otomano-persan din 1578-1590. A fost "beglerbeg" (guvernator general) de Van în 1583, și și-a asumat comanda, în același an, al marii fortărețe Erevan, fiind ridicat la rangul de vizir, în același timp. A jucat, de asemenea, un rol proeminent, încă o dată ca beglerbeg de Van, în campania din 1585 împotriva Tabrizului. În calitate de beglerbeg de Bayazıt, o numire pe care a primit-o în 1586, a
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme nu și-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuț Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic și introspectiv pus pe două voci se ridică și e nevoie de o sublimare a lui. Într-un final, criticul conchide că de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv și exemplar al poeziei, un drum pe care merge
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
SFFWorld" recomandă cartea, printre calitățile enumerate figurând „personajele credibile și plăcute, intriga și acțiunea, tensiunea și conflictul dintre personaje”. În aceeași notă se înscrie și "Night Watch Reviews", care apreciază că romanul are „un cadru credibil, personaje bine creionate și ridică probleme morale care pun cititorul pe gânduri”.
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
salveze orașele subacvatice. Deoarece vulcanul oferă tot mai puțină energie și nu se găsește o tehnică de economisire rămâne doar soluția de a înainta cât mai departe în interiorul pământului sau de a coloniza o nouă planetă cu o rachetă. Aderca ridică problema durabilității unei lumi artificiale, creată de om, în cazul în care noile tehnologii nu mai funcționează din cauza defecțiunilor tehnice. În roman, soluția rămâne înaintarea în continuare a oamenilor în interiorul Pământului. Cu ultimele rezerve de energie sunt alimentate două sfredeluri
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]