167,112 matches
-
fost închis în secret, iar Du Paty l-a interogat zi și noapte pentru a obține mărturisiri, ceea ce nu a reușit. Căpitanul a fost susținut moral de primul dreyfusard: maiorul Forzinetti, administrator al închisorilor militare din Paris. La 29 octombrie, afacerea a fost dezvăluită de ziarul antisemit al lui Édouard Drumont, "", într-un articol ce marchează începutul unei campanii foarte violente de presă de până la proces. Acest eveniment pune afacerea pe terenul antisemitismului, de pe care nu va mai ieși până la încheierea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
maiorul Forzinetti, administrator al închisorilor militare din Paris. La 29 octombrie, afacerea a fost dezvăluită de ziarul antisemit al lui Édouard Drumont, "", într-un articol ce marchează începutul unei campanii foarte violente de presă de până la proces. Acest eveniment pune afacerea pe terenul antisemitismului, de pe care nu va mai ieși până la încheierea sa definitivă. La 1 noiembrie, , fratele lui Alfred, chemat de urgență la Paris, a fost pus la curent cu arestarea. El a devenit artizanul dificilei lupte pentru eliberarea fratelui
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a avut loc înainte de degradare. În trăsura care l-a adus la școala militară, și-ar fi mărturisit trădarea căpitanului . Se pare că în realitate căpitanul Gărzii Republicane doar s-a lăudat și că Dreyfus nu a făcut Din cauza naturii afacerii, cu legături cu siguranța națională, deținutul a fost pus în secret într-o celulă înaintea transferului. La 17 ianuarie, el a fost transferat la ocna din , unde a fost ținut timp de mai mult de o lună. Avea dreptul să
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Mathieu Dreyfus, care a obținut denunțul bancherului Castro, și pe de altă parte de către SR, în urma unei anchete. Cum colonelul Sandherr s-a îmbolnăvit, locotenent-colonelul a fost numit în fruntea SR în iulie 1895. În martie 1896, Picquart, care urmărise afacerea Dreyfus de la început, a cerut acum să primească personal documentele extrase din ambasada Germaniei, fără intermediari. Între ele, el a găsit un document supranumit „micul albastru”: o carte de telegraf, netrimisă, scrisă de von Schwartzkoppen și interceptată la ambasada Germaniei
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a destăinuit prietenului său, avocatul , pe care l-a pus să promită că păstrează secretul. Acesta din urmă a vorbit totuși cu vicepreședintele Senatului, alsacianul , la rândul său atins de îndoieli. Fără a da numele lui Picquart, senatorul a dezvăluit afacerea mai multor personalități de la conducerea țării. Dar statul major bănuia oricum că Picquart este sursa de informații a acestora. Este începutul afacerii Picquart, o nouă conspirație a statului major contra unui ofițer. Maiorul Henry, deși adjunct al lui Picquart, era
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
vicepreședintele Senatului, alsacianul , la rândul său atins de îndoieli. Fără a da numele lui Picquart, senatorul a dezvăluit afacerea mai multor personalități de la conducerea țării. Dar statul major bănuia oricum că Picquart este sursa de informații a acestora. Este începutul afacerii Picquart, o nouă conspirație a statului major contra unui ofițer. Maiorul Henry, deși adjunct al lui Picquart, era invidios, și a lansat din proprie inițiativă o operațiune de intoxicare cu scopul de a-și compromite superiorul. El s-a dedat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a refuzat, a rupt legăturile cu Zola și cu Blum la începutul lui decembrie, și a început să popularizeze termenul de „intelectual”. Această primă ruptură a fost preludiul unei divizări a elitelor culturale, ce a urmat după 13 ianuarie. Deși afacerea Dreyfus ocupa din ce în ce mai mult discuțiile, lumea politică nu recunoștea aceasta, iar declara la deschiderea lucrărilor Adunării Naționale, la 7 decembrie: „nu există nicio afacere Dreyfus. Nu există în acest moment și nici nu poate să existe o afacere Dreyfus.” a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ruptură a fost preludiul unei divizări a elitelor culturale, ce a urmat după 13 ianuarie. Deși afacerea Dreyfus ocupa din ce în ce mai mult discuțiile, lumea politică nu recunoștea aceasta, iar declara la deschiderea lucrărilor Adunării Naționale, la 7 decembrie: „nu există nicio afacere Dreyfus. Nu există în acest moment și nici nu poate să existe o afacere Dreyfus.” a fost însărcinat să întreprindă o anchetă. Aceasta s-a dovedit a fi una scurtă, anchetatorul fiind sistematic manipulat de statul major. I se spunea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ianuarie. Deși afacerea Dreyfus ocupa din ce în ce mai mult discuțiile, lumea politică nu recunoștea aceasta, iar declara la deschiderea lucrărilor Adunării Naționale, la 7 decembrie: „nu există nicio afacere Dreyfus. Nu există în acest moment și nici nu poate să existe o afacere Dreyfus.” a fost însărcinat să întreprindă o anchetă. Aceasta s-a dovedit a fi una scurtă, anchetatorul fiind sistematic manipulat de statul major. I se spunea că adevăratul vinovat este locotenent-colonelul Picquart. Ancheta s-a îndreptat într-o direcție falsă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și au concluzionat că este contrafăcut. Acuzatul însuși a fost aplaudat, martorii acuzării huiduiți și batjocoriți, Pellieux a intervenit în apărarea statului major fără a avea vreo calitate legală. Adevăratul acuzat era colonelul Picquart, lovit de toți protagoniștii militari ai afacerii. Esterházy a fost achitat în unanimitate în a doua zi de proces, după trei minute de deliberări. În uralele publicului, cu multă greutate și-a croit drum prin mulțime către ieșire, unde era așteptat de . Nevinovatul fusese condamnat din greșeală
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a arestat pe locotenent-colonelul Picquart sub acuzația de încălcare a secretului profesional, în urma divulgării anchetei sale către avocatul său, care a transmis-o apoi senatorului Scheurer-Kestner. Colonelul, deși arestat în , nu a renunțat și s-a angajat din ce în ce mai mult în afacere. Când Mathieu Dreyfus i-a mulțumit pentru faptele lui, el i-a răspuns scurt: „mi-am făcut doar datoria”. Maiorul Esterházy a fost însă rapid concediat din armată și, pentru a evita orice riscuri la adresa persoanei sale, s-a exilat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
doar datoria”. Maiorul Esterházy a fost însă rapid concediat din armată și, pentru a evita orice riscuri la adresa persoanei sale, s-a exilat în Anglia unde a trăit liniștit tot restul vieții până în anii 1920. Esterházy a beneficiat, în momentul afacerii, de un tratament favorabil din partea sferelor înalte ale armatei, favoritism ce nu poate fi explicat decât prin dorința statului major de a sufoca orice tentativă de punere în discuție a verdictului curții marțiale care îl condamnase pe căpitanul Dreyfus în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
nu poate fi explicat decât prin dorința statului major de a sufoca orice tentativă de punere în discuție a verdictului curții marțiale care îl condamnase pe căpitanul Dreyfus în 1894. La 13 ianuarie 1898, Zola a dat o nouă dimensiune afacerii Dreyfus, care a devenit subiectul de prim plan al societății. Primul mare intelectual dreyfusard, era atunci în culmea gloriei: cele douăzeci de volume ale ciclului "Les Rougon-Macquart" fuseseră publicate în zeci de țări. Era o somitate a lumii literare, și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ministrul de război și statul major. Articolul conține numeroase erori, maximizând sau minimizând rolurile unora dintre actori, dar Zola nu pretindea că scrie o cronică istorică. „J'Accuse...!” a adus pentru prima oară la un loc toate datele existente despre afacere. Scopul lui Zola era acela de a se expune intenționat la rigorile legii și să oblige autoritățile să-l aducă în fața justiției. Procesul său urma să servească drept ocazie pentru o nouă analiză publică a cazurilor Dreyfus și Esterházy. Aici
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
publică a cazurilor Dreyfus și Esterházy. Aici, el a mers împotriva strategiei lui Scheurer-Kestner și Lazare, care susțineau răbdarea și reflectarea. În fața succesului național și internațional al acestui tur de forță, procesul a devenit inevitabil. Începând din acest moment critic, afacerea a urmat două căi paralele. Pe de o parte, statul a utilizat aparatul său pentru a impune limitarea procesului la un simplu caz de defăimare, cu scopul de a-l separa de cazurile Dreyfus și Esterházy, deja judecate. Pe de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
deschis într-o atmosferă extrem de violentă: Zola a făcut obiectul insultelor (adresându-i-se termeni ofensatori ce erau aplicați imigranților apatrizi italieni), dar și mai multor susțineri și felicitări importante. , avocatul lui Zola, a citat aproape 200 de martori. Realitatea afacerii Dreyfus, necunoscută publicului larg, a fost difuzată în presă. Mai multe ziare, între care "Le Siècle" și "L'Aurore", au publicat note stenografice "in extenso" ale dezbaterilor zilnice, ceea ce a informat bine populația. Acestea au constituit pentru dreyfusarzi o unealtă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de violente că existau cele mai mari îngrijorări pentru ce s-ar putea întâmpla dacă juriul l-ar fi achitat pe dl. Zola.” Cu toate acestea, procesul Zola a fost mai degrabă o victorie a dreyfusarzilor. Ca urmare a lui, afacerea și contradicțiile ei au putut fi evocate pe larg de-a lungul procesului, mai ales de către militari. Mai mult, violența atacurilor contra lui Zola și nedreptatea condamnării sale au întărit hotărârea dreyfusarzilor: Stéphane Mallarmé s-a declarat „pătruns de sublimul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și o sensibilitate pe care nu le știam înainte. Declar că cuvântul «dreptate» este cel mai frumos din limba omului, și că este de plâns dacă oamenii nu-l cunosc”. Senatorul și juristul catolic au înființat . Și mai mult ca afacerea Dreyfus până atunci, cazul Zola a dus la o regrupare a forțelor intelectuale în două tabere opuse. La 2 aprilie, o cerere de apel în casație a fost acceptată. A fost prima intervenție a Curții de Casație în această afacere
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
afacerea Dreyfus până atunci, cazul Zola a dus la o regrupare a forțelor intelectuale în două tabere opuse. La 2 aprilie, o cerere de apel în casație a fost acceptată. A fost prima intervenție a Curții de Casație în această afacere judiciară. Plângerea a venit de această dată din partea curții marțiale, și nu din partea ministrului. Procurorul general Manau era favorabil revizuirii procesului Dreyfus și se opunea ferm antisemiților. Judecătorii curții marțiale, atacați de Zola, au depus plângere pentru defăimare. Cazul a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
răsunet național și internațional. Franța a dat dovada unui stat arbitrar, în contradicție flagrantă cu principiile republicane fondatoare. Antisemitismul a făcut progrese considerabile, iar răscoalele deveniseră ceva curent de-a lungul întregului an 1898. Totuși, oamenii politici încă negau importanța afacerii. În aprilie și în mai 1898, ei erau preocupați mai ales de alegerile legislative, în urma cărora Jaurès și-a pierdut locul de deputat de Carmaux. Majoritatea a rămas moderată, și a apărut și un grup parlamentar antisemit în Cameră. Cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lui Dreyfus, convingere ce i-a fost întărită de legenda mărturisirii, în care credea după ce s-a întâlnit cu principanul martor în acest sens, căpitanul . Cavaignac avea însă și onestitatea unui doctrinar intransigent, dar nu știa absolut nimic din dedesubturile afacerii, informații pe care statul major s-a ferit să i le încredințeze. El a aflat cu mare suprindere că ansamblul dovezilor pe care se bazase acuzarea nu fuseseră deloc expertizate, Boisdeffre având „absolută încredere” în Henry. El a hotărât să
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
parlamentul i-a retras votul de încredere lui Brisson, care și el a demisionat. Instabilitatea ministerială a antrenat o instabilitate guvernamentală. La 1 noiembrie, progresistul a fost nominalizat în locul lui Brisson. În 1894, el acoperise acțiunile generalului Mercier la începuturile afacerii; după patru ani, el anunța că va respecta deciziile Curții de Casație, blocând calea celor care doreau să înăbușe revizuirea și să retragă dosarul de la Curte. La 5 decembrie, cu ocazia unei dezbateri din Cameră pe tema transmiterii „dosarului secret
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în presă parchetul penal de dreyfusism. El a demisionat la 8 ianuarie 1899 și a devenit erou al cauzei naționaliste. Această criză a reușit să ducă la desesizarea parchetului penal, în favoarea unei anchete mixte. Revizuirea a fost blocată. În 1899, afacerea ocupa din ce în ce mai mult atenția scenei politice. La 16 februarie 1899, președintele Félix Faure a murit. A fost ales în locul lui Émile Loubet, un progres pentru cauza revizuirii, întrucât fostul președinte îi fusese un feroce adversar. La 23 februarie, cu ocazia
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
cu adevărat în pericol Republica, au creat totuși un val de simpatie pro-republicană care a dus la formarea unui „guvern de apărare republicană” în jurul lui la 22 iunie. Republicanii progresiști antidreyfusarzi, cum erau Méline, au fost împinși spre dreapta politică. Afacerea Dreyfus a dus la o recompunere clară a peisajului politic francez. Curtea de Casație a analizat cazul în contextul unor campanii de presă împotriva parchetului penal, magistrații fiind constant împroșcați cu noroi în ziarele naționaliste încă de la . La 26 septembrie
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
foarte violente de injurii antisemite, deși era un protestant alsacian, el fiind acuzat că ar fi dezertor, vândut prusacilor. În ciuda tăcerii complice a lui Mercier, , Zurlinden și Roget care se ascundeau după autoritatea faptului judecat și după secretul de stat, afacerea a început să iasă ce în ce mai mult la iveală. Cavaignac a dat o depoziție de două zile, dar nu a reușit să demonstreze vinovăția lui Dreyfus. Dimpotrivă, el l-a disculpat fără să vrea prin datarea exactă a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]