21,363 matches
-
în care "polemica împotriva liberalilor capătă accente dionisiace, ținând de hybris". Sunt urmărite, deci, strategiile satirice ironia, caricatura, șarja, agresiunea verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană a țării amintește de ingenuitatea și de schematismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în universalitatea lui. Când eram adolescent spune Eugen Simion citeam Luceafărul și poeziile erotice; mai târziu am descoperit Scrisorile și marile poeme filosofice, am trecut apoi, la Odă (în metru antic), Rugăciunea unui dac și la micile poeme onirice cu accente baudelairiene și nervaliene, cum ar fi Iar fața ta e străvezie. Sub influența lui Cioran m-am întors, într-un timp, la Rugăciunea unui dac și la alte poeme la care negația lumii atinge dimensiuni metafizice. Blestemele argheziene m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Simion punctează câteva teme majore abordate de gazetarul Eminescu, cum ar fi aceea a formelor fără fond ("pune în ostilitatea lui față de formele fără fond un radicalism moral și intelectual împins până la misticism"), a clasei superpuse ("în atacurile sale apar accente naționaliste intolerante /despre greci și evrei în deosebi /.../ pe care trebuie să le judecăm în raport cu turbulențele politice și ideologice ale epocii"), a statului natural ("Ideile lui politice plac sau nu plac, sunt sau nu datate, dar fantezia lui creatoare, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sfârșitul tragediei, cu toată dificultatea determinării finalității pozitive sau negative sub care se oferă interpretării această natură sângerie [...]. Dacă prin substanța arhetipală Gruie Sânger este atașat miturilor arhaice și tipurilor de eroi tragici exemplari, prin caracterul liric al textelor și accentelor biografice conținute, proiectul dramei se înscrie în dimensiunea tragicului interiorizat; nu fabula, ci eroul central, prin înlănțuirea situațiilor limită, destinale, constituind axul meditațiilor-estetice eminesciene". Etc. Cartea Aureliei Rusu are pe de-o parte o anume valență confesivă, autoarea vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Științei ne-a spus câteva cuvinte despre cele două jocuri: “Au fost primele două jocuri de pregătire înaintea europenelor și nu s-a jucat la potențialul maxim, în condițiile în care am fost după cantonamentul în care s-a pus accent pe pregătirea fizică. Dar, în mare, eu zic că a fost OK”. 21 IULIE Semne bune: Știința Bacău - Dinamo București 31-24 (14-12) Știința Municipal Dedeman Bacău a disputat miercuri după-amiază, pe teren propriu, prima partidă amicală după cantonamentul montan de la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
legitimare: , a declarat managerul Dorel Sanie. Surprinzător, cea mai nouă achiziție a echipei Știința Municipal Dedeman Bacău, maghiarul Adrian Sipos, are legături strânse cu orașul de pe Bistrița. Astfel, mama lui Adrian este chiar din Bacău, fapt care se regăsește în accentul său moldovenesc, în timp ce tatăl lui este originar din Cristuru Secuiesc. Tânărul pivot al Științei a acceptat să răspundă câtorva întrebări pentru cititorii Bacăului Sportiv. Rep.: Care a fost cariera ta handbalistică până acum ? Adrian Sipos: Am început handbalul în urmă
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
unele amănunte fiind utile pentru cunoașterea biografiei scriitorului sau a cadrului general istoric al României din acea perioadă. Autorul a participat implicit la majoritatea evenimentelor prezentate, prin urmare autenticitatea lor este în afară de orice îndoială, ceea ce explică, pe alocuri, efuziuni lirice, accentele sentimentale și entuziasmul înaripat, așa cum mărturisește autorul chiar de la început: "Vroiesc numai să reculeg amintirile mele personale despre unele fapte întâmplate sub ochii mei... Simt, dar, o mare plăcere să revin un moment asupra acestor fapte petrecute, cum am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aerul apăsător și otrăvit al Curței domnești, aerului liber și limpede de la țară unde poate duce viață fără programe, unde ca supuși are un întreg popor de vietăți ce nu-i cer slujbe. Ascultam aceste cuvinte ale lui rostite cu accentul sincerităței și mi se părea omul acesta atât pe suspus pe scara lumei, deoarece desprețuia o domnie, încât în ochii mei lua proporțiile unei ființi extraordinare, supraumane. O, da ! Era fără îndoială atunci cel mai mare om al Moldovei. Poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu pălăriile într-înșii. Dar și ei, mai ales lăutari-boieri, cum îi numeam noi, nu se lăsau mai prejos; electrizați, fermecați, ei nu-și puteau stăpâni mișcările, țineau tacul cu mânele, cu capul, cu picioarele, și din strunele nebune scoteau accente ce în adevăr ne înnebuneau. O!... Cine putea atunci să se măsoare cu noi? Eram mai mari și mai voinici decât toată lumea. Eram tineri, curgea silitră în vinele noastre și prisosul de puteri îl revărsam în chef, cântec și joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce poate Însemna aceasta decât că Între timp condițiile de mediu au devenit, În arealul discutat, proprii unei specii noi, dar improprii alteia vechi? Dar, pentru toată lumea, Copoul a rămas ceea ce a fost dintotdeauna, la fel de viu. Trebuie deci să punem accentul nu pe determinarea și impunerea condițiilor acceptate de specie, ci pe determinarea condițiilor ce permit evoluția și implicit adaptarea la un mediu care, după părerea mea, suferă o evoluție − chiar dacă pare degradare − legică. Aceste condiții, ce permit adaptarea la nivel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la o eventuală compatibilizare, oprindu-se demult. După ce, În capitolul anterior, am discutat despre tendința oxidativă manifestată de evoluția mediului, așa cum se reflectă ea la nivelul unor parametri chimici și biologici, mi-am propus să detaliez acest aspect, Însă punând accentul pe mecanismul acestui fenomen. La baza tendinței oxidative a evoluției stă, paradoxal, ceea ce ar trebui să confere stabilitate, anume relația dintre producători și consumatori din cadrul acelei asociații de organisme numită biocenoză, mai intuitiv, relația dintre plantă și animal. Anume, planta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o măsură de autoprotecție a naturii, care s’a lăsat, În acest scop, copiată. Dacă mi se permite, aș spune chiar că natura e puțin șmecheră. Uneori, și sper să fiu bine Înțeles, acțiunea sa de autoprotecție ne apare cu accente patetice. Dar trebuie să căutăm ce se ascunde În spate, pentru că În natură nimic nu e fără sens. Ca de exemplu, vreo știre anunțând că În carnea pinguinilor s’a găsit DDT, deși pe acolo nu s’a utilizat niciodată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
școlii extinderea orizontului pedagogic, înțelegerea atît a complexității fenomenului educațional, cît și a posibilității multiple de interpretare și realizare. Ediția din 1983 poartă însă pecetea acelor ani o exacerbare a meritelor unei anumite concepții filosofice și pedagogice și un sporit accent critic în aprecierea altor concepții. Cititorul atent va fi făcut însă constatarea că de fapt cele mai de seamă progrese înregistrate în domeniul științelor educației, cele mai relevante ipoteze, idei și teorii pedagogice s-au produs pe alte meridiane decît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se dezvoltă, încă de la începutul secolului, o adevărată mișcare pentru educația extrașcolară. Astfel, în 1901 se creează, în Germania, o asociație a tineretului școlar denumită "Păsările călătoare" (Wandervogels wandern = a călători și vogel = pasăre). Asociația organiza excursii în natură, punînd accentul pe cultivarea rezistenței fizice, a disciplinei, a dragostei pentru natură și cîntec. Dintre numeroasele organizații extrașcolare din acea perioadă și care exprimau necesitatea depășirii caracterului oarecum limitat al educației școlare cea care s-a impus și a căpătat o largă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pp. 996-997). Toate acestea constituiau încă o formă de manifestare a reacției epocii față de caracterul intelectualist al școlii tradiționale. 1.4. Constituirea unei științe despre copil "paidologia" Pedagogia secolului al XIX-lea a urmărit cu precădere problemele educației școlare, punînd accentul pe relevarea scopului educației și a mijloacelor corespunzătoare realizării acestuia. Practica școlară însă mai ales acum cînd numărul elevilor cu care lucra direct educatorul era destul de mare a pus în evidență necesitatea cunoașterii copilului ca o condiție a educării lui
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Europa și nordul Americii. Unii criticau caracterul filosofic al vechii pedagogii, faptul că aceasta era lipsită de rigoarea științifică, limitîndu-se să deducă, din diverse teze filosofice, opinii despre educație neconfirmate prin metodele științifice. Alții criticau orientarea individualistă a vechii pedagogii, accentul pus pe educarea individului, neglijîndu-se rolul și trebuințele societății în dezvoltarea ființei umane. Din aceste multiple reacții au rezultat către sfîrșitul secolului al XIX-lea mai multe direcții teoretice, dintre care unele s-au constituit în adevărate curente pedagogice, a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se poate spune despre evoluția naturii interioare a omului; sub aspect moral nu s-a înfăptuit nici un progres. Cauza acestei evoluții diferențiate se află aprecia Foerster în sistemul educațional defectuos intelectualist și individualist. Școala vremii sale era criticată pentru că punea accentul pe dezvoltarea fizică și intelectuală, urmărind îndeosebi întărirea organismului și dezvoltarea inteligenței. Se neglija însă educarea caracterului, nesocotindu-se faptul că nu e nici o relație pozitivă între gradul de inteligență și valoarea caracterului. Spiritul vremii, promovat mai ales de filosofia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acestor trei elemente, care au dat societății americane un profil specific. Vechiul sistem de educație, afirma Dewey, este întemeiat pe autoritatea educatorului; metoda de învățămînt este centrată pe profesor, frînîndu-se tendința spre activitate a copilului; într-o societate în care accentul ar trebui să se pună pe educarea independenței și inițiativei, școala cultivă cu precădere atitudinea de subordonare a tinerilor față de adulți; lipsește, totodată, preocuparea pentru dezvoltarea raporturilor de colaborare interumană raporturi pe care Dewey le punea la baza societății democratice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se manifeste. Prin corelarea condițiilor externe cu cele interne, Dewey credea că a depășit opoziția dintre concepția sociologică și cea psihologică a educației. În realitate, pedagogul american n-a trecut dincolo de aceste tendințe, ci le-a păstrat pe amîndouă, punînd accentul cînd pe aspectul psihologic, cînd pe cel sociologic. Această caracteristică a pedagogiei deweyiste va deveni mai evidentă pe măsură ce vom înainta în cunoașterea aspectelor sale esențiale. Cred că un bun punct de pornire pentru explicarea acestei concepții îl constituie teoria sa
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogică din prima jumătate a acestui secol. De asemenea, el avea dreptate să atragă atenția asupra necesității organizării unui învățămînt cît mai diversificat, potrivit posibilităților și înclinațiilor variate ale copiilor și tinerilor. Ideea "școlii pe măsură", însă, punea prea mult accentul pe ereditate, ca și pe condițiile de mediu, împiedicînd astfel crearea unor condiții favorabile egalizării șanselor. Un învățămînt care se întemeiază pe trebuințele copilului va pune preț pe acel educator care se mărginește să stimuleze interesele, nevoile intelectuale și morale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adult, potrivit, mai ales unor legi biologice. Or, dacă este adevărat că natura singură face din puii oricărui animal niște animale adulte, nu se poate susține că puiul de om devine om făptură socială! prin simpla desfășurare a legilor naturii. Accentul pus pe impulsurile interne constituie, la reprezentanții "educației noi", un argument în sprijinul ideii de activitate spontană. Pe măsură ce apare un nou impuls (instinct), copilul manifestă tendința spre o activitate corespunzătoare acestuia; așa încît omul se dezvoltă nu atît prin conjugarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
energetice. În ceea ce privește învățămîntul secundar, acesta continua să aibă un caracter elitist; dacă, cel mai adesea, învățămîntul obligatoriu (de 6-9 ani) avea o orientare practică, învățămîntul secundar a cunoscut un profil dominant teoretic. În Franța, de pildă, se punea încă un accent deosebit pe cultura clasică. În S.U.A., datorită puternicei dezvoltări a industriei, s-a impus teoria pedagogică promovată de J. Dewey, învățămîntul dobîndind o orientare practică. De altfel, școala secundară americană începe să devină, încă din deceniul al patrulea, o școală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ale lui Ad. Ferrière să fie o cauză a orientării spre "manualism" a unora dintre teoreticienii și practicienii școlii active. Tocmai împotriva unei astfel de denaturări a spiritului educației noi a luat atitudine Éd. Claparède cînd își critica prietenul pentru accentul pe care l-a pus pe activitatea ca efectuare, ca producere, trecînd pe planul al doilea activitatea cu sens funcțional (9, pp. 133-136). Deși a insistat așa de mult asupra activităților practice apropiindu-se foarte mult de J. Dewey Ferrière
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a pus pe activitatea ca efectuare, ca producere, trecînd pe planul al doilea activitatea cu sens funcțional (9, pp. 133-136). Deși a insistat așa de mult asupra activităților practice apropiindu-se foarte mult de J. Dewey Ferrière avea rezerve față de accentul pe care G. Kerschensteiner îl punea pe dobîndirea unei tehnici, ducînd, în ultimă instanță, la profesionalizarea chiar a școlii primare. Prin teoria sa asupra instrucției, pedagogul elvețian menține proaspătă, în conștiința educatorilor din deceniile trei și patru, teza formulată la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lărgește pe baza lecturii unor cărți și reviste. Cel de-al doilea moment al activității didactice îl constituie clasarea datelor; în plicuri sau clasoare speciale, "datele" sînt ordonate pe teme, subteme; elevii învață acum să clasifice, să ordoneze, să sistematizeze. Accentul se pune deci pe formarea unor operații logice. (O idee pe care o vom reîntîlni și la J. Piaget, susținută cu argumente psihologice.) Urmează apoi elaborarea documentelor, adică ordonarea logică a acestora, completarea eventualelor lipsuri, pe baza consultării unor noi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]