17,219 matches
-
energică si hotărâtă ea îșicaută cu disperare copilul, "din ochi lăcrimând./ Pe câmpi alergând,/ Preoți întrebând/ Și la toți zicând [...]". Durerea cumplită, grija nemărginită și dragostea maternă profundă sunt trădate de ochii ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce sugerează caracterul activ al iubirii materne. Deși neliniștită, îndurerată și disperată, ea este totuși perseverentă, tenace și nedescurajată în căutările ei. Singurul lucrucarear descumpăni-o ar fi vestea stelei căzătoare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
spui", "să pui", "să îngroape" care pun în lumină delicatețea, gingășia și discreția sentimentelor și a dorințelor celui sortit morții, exprimându-și astfel cea mai adâncă durere. O serie de patru gerunzii așezate în rimă, având ultima silabă accentuată ("lăcrimând", "alergând", "întrebând", "zicând"), vin să sporească tonul grav, încordarea și disperarea permanentă prin sugerarea unei acțiuni continue, în plină desfășurare. VI. Prin toate aceste elemente de formă, autorul anonim a reușit, într adevăr, să realizeze prin balada "Miorița" capodopera literaturii noastre
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cu dânsul, dar Îl cunosc”. Și zice: „N-ai văzut cu doctorul doi copii gemeni?”. „Ba da”, zic, „că Înainte să fiu arestată am născut și chiar În curtea spitalului l-am văzut pe doctoru’ cu doi copii gemeni care alergau unul după celălalt În jurul doctorului.” Și ea a spus: „Nu știi ce veste mi-ai dat. Înseamnă că sunt sănătoși și că Salvi” (că Salvador Îl chema și familia Îi spunea Salvi) „are grijă de ei”. Și acolo am fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a mea, care mi-a dat adresa... Și, mergând pe stradă spre domiciliul soțului, am văzut-o pe fosta mea soacră cu o fetiță de șapte ani... Eu când am văzut-o... mi-au tremurat genunchii ca unui cal care aleargă mult și, după ce-am salutat-o pe fosta soacră, m-am aplecat să o sărut pe fetiță... și ea s-a ascuns după soacra mea... Atuncea am izbucnit Într-un plâns... că nu m-am mai putut reține. Pentru că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zisă cafea, era pe atunci din aia, „Unica”, sau nu știu cum Îi spunea, din orz sau grâu, și o feliuță de pâine, care, dacă nu mă Înșel, avea 75 de grame. La prânz era ori o zeamă de fasole În care alergai să prinzi două-trei boabe... și nu exagerez, și-o bucățică de mămăligă sau o feliuță de pâine ca aceea de dimineață, sau varză murată, sau paste..., sau mâncare de cartofi..., de fapt, un fel de zeamă de cartofi. Cam astea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
marile lucrări edilitare realizate în cursul vremurilor. Am spus mai sus că Dâmbovița nu era nici canalizată, nici rectificată pe vremea aceea. Puțin adâncă, șerpuind într-o albie la nivelul stradei, murdară, fără cheiuri, cu poduri de lemn prost întreținute, alergând în zigzaguri întortocheate, avea numeroase vaduri de unde sacagiii scoteau apă.97 Fiindcă acum 50 de ani, apa nefiind introdusă la domiciliu, era vândută de sacagii, fie că o aduceau abonaților pe prețul mediu de 50 bani sacaua, fie că o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mărunțel, îmbrăcat în haine uzate, fără guler la cămașă și gonind repede. De cum îl zăreau, copiii, birjarii, toți oamenii din popor imediat îl luau în primire. Din toate părțile răsunau strigătele: „Sânge-rece! Sânge-rece“, iar el, furios, făcând spume la gură, alerga să se sustragă atacurilor; gonea câte un băiețaș care-l plictisea mai tare și profera, cu o iuțeală neînchipuită, o serie de înjurături originale, inventate de el și care făceau deliciul tuturor trecătorilor. Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
singur motiv, acela al mitropolitului primat de a nu fi displăcut domnitorului și acela al guvernului care nu voia să se dea o strălucire prea mare înmormântării. Înmormântarea s-a făcut în fața a cel puțin 30 000 țărani care au alergat până și din Bucovina spre a fi de față. Și lacrămi au curs în ziua aceea.11 anul 1873 207 10. Schimbul de telegrame apăruse în: TRC., an. XI, nr. 1070, 10/22 iunie 1873, p. 1, precedat de următoarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
eram în pensiune, să-mi anunțe o veste mare: poetul Macedonski a fost arestat la Craiova din cauza unei poezii ofensătoare pentru domnitor. A doua zi Macedonski trebuia să fie adus cu trenul de noapte.15 Mare agitație toată ziua. Am alergat după aderenți și, după silințe supraomenești, la orele 12 noaptea eram 7 în Gara de Nord. 242 bucureștii de altădată I.L. Caragiale a fost girant responsabil („omul de paie al activei foi opoziționiste“ - precizează Șerban Cioculescu) de la al doilea număr și până la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
conferința asupra: răpirii bucovinei de Bonifaciu Florescu.“30 În sfârșit, conferința lui Bonifaciu Florescu se ține duminică 27 aprilie, la orele 11 dimineața. Capitala era în plină agitație. La Primărie se făceau alegerea Colegiului II de deputați, pe Piața Constantin-Vodă alergau miile de oameni și mai ales tineretul școlar, ca să asculte conferința patriotică asupra Bucovinei. Vasta sală a Circului Suhr, poate mai vastă decât actualul Circ Sidoli, era neîncăpătoare ca să cuprindă publicul. Erau pe nemințite cel puțin între 5 000 și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
treabă . . . din contră, ripostez răstit: Ce treabă ai dumneata cu mine? Drumul e liber pentru toată lumea. Omul mă împinge și ridică bastonul, dar nu mă lovește. Eu devin țanțoș și ridic bastonul la fel. Și încăierarea începe. Alți trei bătăuși aleargă spre mine. Având instinctul apărării, mă retrag repede și mă așez cu spatele în păretele halei, spre a nu fi atacat pe din dos. Bă tăușii mă lovesc din toate părțile. Spre a nu fi lovit în cap, ridic brațul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și liceală mai cu osebire era obiectul unei goane speciale. Capete sparte, oameni călcați în picioare, târâți de păr, douăzeci de bandiți și sergenți polițienești grămădiți asupra unui singur om etc. O teroare generală, tobele și trompetele sunând, jandarmi călări alergând în carieră cu săbiile scoase, dorobanți, jandarmi pedeștri, pompieri etc. etc. Dl. Petre Dragomirescu, alegător la Colegiul I, fu bătut cumplit. Dl. C. Bacalbașa fu lăsat de bandiți spre a fi transportat la spital unde, se zice, că astăzi ar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu aveau cavalerie. Dacă turcii ar fi avut cavalerie, ar fi fost un dezastru: armata centrală rusească, care era armata principală, ar fi fost nimicită. În fața acestei catastrofe, țarul Alexandru adresează prințului Carol telegrama istorică prin care-i cere să alerge în ajutorul cauzei creștinătății, ori pe unde ar voi și în orice condițiuni.112 Colonelul Gheorghe Manu, care comanda una din divizii în apropiere de Zimnicea, primind ordinul ca să treacă Dunărea, ordin venit de la cartierul general rusesc, a refuzat să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ofițer și-a permis să le aducă velei tăților de a acționa ale principelui Carol“ (Independența României. Documente, vol. II, partea a II-a, p. 114). 320 bucureștii de altădată În sfârșit armata română trecu Dunărea, opri fuga rușilor și alergă la Plevna. Pe când Brătianu era la Livadia sau după întoarcerea lui în țară, ziarul La France din Paris a anunțat că România a încheiat alianță cu Rusia și că C.A. Rosetti, care se afla atunci la Paris, a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în portul brăilean, cunosc toate amănuntele acelor fapte la care am fost chiar martor ocular. Într-una din zilele începutului lunii mai, se aude deodată tunul bubuind. În câteva minute panica cuprinde orașul, magazinele încep a se închide și lumea aleargă îngrozită pe străzi. În timpul acesta știrile 73 cele mai absurde încep să circule. Se spunea că un număr de câteva sute de bașbuzuci au debarcat, că măcelul populației a început și că în același timp câteva vapoare de război bombardează
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru spatele frontului ruso-român de la Plevna numai cetățile Vidin și Belogradcik (ultima, în interiorul Bulgariei, la sud de Vidin). Aceeași mulțime care două ceasuri mai-nainte n avea destule laude pentru ziarul care știuse să dea, cel dintâi, fericita noutate, acum alerga să spargă geamurile redacției. A doua zi guvernul a impus lui Frédéric Damé să înceteze apariția acestui ziar.163 Dar la 28 noiembrie, pe la orele 3 după-amiază, sosește știrea că, de astă dată, Osman-pașa, făcând o ieșire cu toată armata
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de mâini și de picioare, iar Rosa îi aruncă după gât o frânghie cu care o sugrumă. Apoi servitoarea se duse iarăși sus și chemă grabnic pe doamna Orăscu, spunându-i că domnișoara și-a rupt piciorul. D-na Orăscu alergă, dar când ajunse în gura pimniței, își văzu fiica întinsă jos moartă. Se întoarse repede înapoi, țipând și chemând ajutor, dar servitoarea îi aruncă și ei lațul după gât și cu ajutorul celor doi unguri o târâră în pimniță. 394 bucureștii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zbată spre a-și libera genunchii, pe când prințul Gorciakof își ținea pântecele de râs, iar Kogălniceanu exulta. Dau această anecdotă așa cum circula pe atunci în toate cercurile. La Union-Suisse se refuzau în toate serile 3- 400 de persoane. Tot Bucureștiul alerga acolo. Scaunele erau ocupate până în stradă; bineînțeles, cei de la periferie nu mai vedeau nimic din ceea ce se petrecea pe scenă. Aveau numai mângâierea că au putut găsi un loc la Union După sfârșitul reprezentației în toate serile un lung șir
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
comodă: singur în compartiment, reușisem să citesc aproape în întregime cartea pe care o luasem cu mine, o culegere de evocări. Am coborît relaxat, chiar vesel, însă zîmbetul mi s-a șters de pe față imediat ce am văzut-o pe Lucica. Alerga spre mine cu fața scăldată în lacrimi. Lîngă ea, răvășit, hirsut, era Radu, bărbatul său. Nu-mi amintesc care dintre ei a spus mai întîi: „A murit mama!”. Am rămas cu toții cîteva minute între linii, eu cel mai descumpănit. După ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
După ce-am trecut ultimul „pod”, m-a ajuns vestea că a murit și tata. Dimineața, imediat după sosirea bandei lui Nigaia, s-a întors cu fața la perete și s-a zăvorît într-un mutism care pe mine mă exaspera. Am alergat după doctor, dar m-am întors fără el. Tocmai atunci avea „un caz și mai disperat”: o femeie de nici treizeci de ani, care făcuse „o hemoragie urîtă”. După un ceas, cînd a venit, tata abia mai răsufla. Injecția, făcută
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ziua era luminoasă, fără pic de nor, se vedeau clar lunca, rîul și satele de dincolo de apă: Verești, Salcea, și un tren care mergea spre Suceava. Lîngă noi, grupurile de lîngă morminte, căpițele de fîn, vișinii pe rod, înroșiți, copiii alergînd spre sau întorcîndu se de la căruțele cu înghețată instalate la poarta cimitirului alcătuiau un tablou dintre cele mai pitorești. Am plecat printre ultimii, luîndu-mi rămas bun, ca și atunci cînd trăiau, de la părinți. La ieșire, m-am întîlnit cu Anani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de dărîmături. Văzîndu-le, m-a cuprins frica: dacă plecam cu cinci-zece minute mai devreme?... Calea Victoriei devenise dintr-odată îngustă și periculoasă. Înaintam prin mijlocul ei, ocolind grămezile de moloz, prudent, crispat. Din susul și din josul străzii, bărbați și femei alergau spre cartierele și casele lor. În această agitație, mă simțeam singur, străin și inutil. Voiam să ajung cît mai repede la Zuța (Elisabeta Isanos-Goian), unde locuiam, dar în același timp îmi era teamă de ceea ce aș putea să găsesc acolo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu și știe ceasul. Dacă l-ar ști, ar fi mai rău decît cutremurul...” * De undeva răzbate cîntecul unei bande... Probabil, banda lui Bidirel. Copil fiind, cînd o auzeam pe deal la Gîscă, venind dinspre Racova, lăsam deoparte cartea și alergam la poartă, unde o așteptam să treacă. În vremea aceea aveam poarta veche, făcută din leațuri așezate pe lat, cu goluri între ele, încît mă urcam pe ea ca pe o scară. Aplecat în față, vedeam drumul la deal și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd am fost chemat la comandament, care se afla într-o vilă cu etaj, în capătul celălalt al școlii, pe linia străzii, separată de aceasta printr-un gard de prefabricate. Mi-am șters mîinile de vaselină și am început să alerg alături de cel ce fusese trimis să mă aducă, un elev din anul al III-lea. Pînă atunci, nu mai pășisem niciodată în clădirea aceea și, bineînțeles, nici acum nu-mi dădea inima ghes să intru. M-am oprit pe grătarul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîncasem la cantină pîine neagră, marmeladă, untură, carne de oaie, mazăre, varză; executasem tot felul de corvezi de la măturatul aleilor la spălatul holurilor și veceurilor; învățasem materii pentru care nu aveam aptitudini (calculul logaritmic, de exemplu); participasem la aplicații dure, alergînd, într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod (12 km) „pentru a respinge un atac al inamicului”, care - așa era motivat exercițiul - ocupase fabrica de zahăr de acolo, jumătate din drum cu masca pe figură și cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]