21,099 matches
-
rîzi!...” Cam spre sfîrșitul prelegerii, în sala mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita Stănescu. Aburit de băutură, a vociferat mereu pe seama conferențiarului. Apoi a vorbit și el, scurt. A zis: „Călinescu a fost un glonț cu aripi de fluture tras împotriva ignoranței și prostiei”. Ținta frazei sale era lingvistul, pe care, în discuțiile din ziua următoare, l-a atacat în chip explicit: „Am fost elevul lui G. Călinescu, dar și al profesorului Boris Cazacu, care-mi dădea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prașila întîi. La Fichitești (Căbești) sînt doar 35 de «brațe de muncă»; ele trebuie să lucreze 450 ha. În organizația de partid, 19 din cei 22 de membri sînt în vîrstă de 50-70 de ani. Școala are 12 elevi; o aripă a ei a fost transformată în punct de colectare a laptelui”. Sînt lucruri care îmi stimulează porniri critice, dar dincolo de asta nu poate fi decît sentimentul neputinței de a schimba ceva. Doi kilometri de plimbare prin oraș cu un Fiat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pătrundem în zare, / vechi inerții aruncăm peste bord, / viitorul ne-așteaptă cu pîine și sare, // Furtuni de prova navei se sparg, / drumul îi greu dar nu stăm o clipă; / veghează un steag în vîrf de catarg / un albatros cu roșie aripă. // Stau la prova timpului meu / în cartea de bord cîte-un vers însemnînd / sub steagul ce-ndeamnă mereu: Tovarăși, se vede pămînt! Se vede pămînt!” Odată curiozitatea trezită, aștept și restul broșurilor. *„Bunica” ne-a condus pînă la poartă și ne-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rușine!”, îmi spune nevastă-mea; din disperare, nu din comoditate! Recitesc Psalmul 103 și constat cît de greu îi este autorului să și l imagineze pe Dumnezeu. Pentru el, Creatorul e un supraom care saltă pe treptele norilor, umblă „peste aripile vînturilor”, tună, adapă, hrănește, are grija a toate cîte există. Unul după altul, versetele sugerează o ambianță cosmică. Credința începe de la a-ți da seama că aceasta există și că te integrezi în ea. *„Pînă la 20 de ani am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus să aștepți, ai acum o datorie față de tine. În sufletul tău zace un zeu care nu s-a trezit încă; nu-l grăbi, căci o picătură de untdelemn fierbinte din lampa ta nerăbdătoare îl va face să-și destindă aripile și să fugă pentru totdeauna. Cetește mult, călătorește mult. Adună cunoștinți despre lucruri și oameni și, mai ales, adună cunoștinți despre tine. Lucrează la desăvîrșirea ta însăți, ceea ce e opera de artă cea mai înaltă la care se poate lucra
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
azi Wroclaw), specialist în afecțiuni ale vaselor, ș.a. Acesta din urmă a făcut cîteva observații foarte interesante asupra pacientului. De pildă, cînd el a sosit la Gorki, l-a găsit pe Lenin „culcat într-o cameră mică și sumbră din aripa de nord” a clădirii de care am amintit. I-a cerut imediat să se mute în camera mare, dar a fost refuzat cu încăpățînare, pînă l-a convins că „vindecarea va fi mai rapidă într-o încăpere plină de lumină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se adresează el alteia. - Numai de cinci ori, mărturisește aceasta. - Să i se dea o mantie albastră! - Tu?, o împunge sfîntul cu întrebarea pe una care arăta extrem de sfioasă. - Eu, niciodată... - Să i se dea o mantie albă și două aripi. Femeia s-a grăbit să-i mulțumeacă pentru faptul că a trecut-o în rîndul îngerilor... - îmi mulțumești degeaba, a oprit-o el: te-am făcut gîscă!” Pînă acum perestroika dă satisfacție îndeosebi celor care au patima cititului, interesați de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Ciurea. D-na Vodă104, care primise telegramă, mă vestise la timp și, după Întoarcere, mi-a povestit și dumneaei cum au decurs lucrurile. Este mai trist pentru D-na Ciurea, care a rămas Încă În viață fără a... doua aripă! Am și fotografia grupului de elevi bătrâni cari l-au sărbătorit la 22 aug.105. Acolo Încă Îl arată fotografia cu o privire... parcă să străpungă viitorul, resemnat că va lăsa În urmă fapte de merit! Fotografia mi-a adus
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-mi aleg meseria și să plec În străinătate, Berlin, pentru studii de regie de teatru. Nu pot spune că prea mulți dintre colegii de facultate mi-au fost apropiați, și știți de ce? Aveau un aer greoi, de profesori secundari fără aripi literare și artistice. Schimbam idei de artă cu alții, de la alte facultăți. și mai știți ceva, unii au rămas În cadrele facultății, pentru mine și astăzi tot greoi au rămas. De aceea m-am hotărât să „umplu” paginile și să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cazare din Eforie Nord ni s-a repartizat un alt hotel, iar masa am luat-o la hotelul Perla, la o distanță de 25 de minute de hotelul în care am fost cazați. Pentru turiștii străini s-a rezervat o aripă a restaurantului care era interzisă pentru turiștii români. Pentru turiștii români, masa se servea de trei ori, oamenii fiind nevoiți să stea ore întregi la rând. Ospătarii erau foarte obraznici, mâncarea era înjumătățită. Ne punem întrebarea cum este posibil ca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
amenințarea înlocuiesc argumentele, nu e loc de dialog. De ani și ani, Eugen Barbu monologhează. De dialogat, Eugen Barbu n-ar putea dialoga decât cu Eugen Barbu. Asta îmi amintește de existența unei nefericite specii de pasăre având o singură aripă. Spre a zbura, are absolută nevoie de o parteneră având cealaltă aripă. Spectacolul decolării acestui cuplu e teribil, ca și cel al zborului propriu-zis. Amintindu-mi acest spectacol, deseori m am gândit la Eugen Barbu. Din păcate, deși am început
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Eugen Barbu monologhează. De dialogat, Eugen Barbu n-ar putea dialoga decât cu Eugen Barbu. Asta îmi amintește de existența unei nefericite specii de pasăre având o singură aripă. Spre a zbura, are absolută nevoie de o parteneră având cealaltă aripă. Spectacolul decolării acestui cuplu e teribil, ca și cel al zborului propriu-zis. Amintindu-mi acest spectacol, deseori m am gândit la Eugen Barbu. Din păcate, deși am început întotdeauna prin a-l compătimi, am sfârșit prin a-l disprețui. E
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fie executate inutil sau chiar să fie casate. Încep reclamațiile și propunerile beneficiarilor. Ele sunt însă tardive, pentru că toate eventualele dotări suplimentare încep să se facă după epuizarea fazelor normale de asimilare, deci când produsul respectiv nu mai este sub aripa protectoare a finanțării din fondul de tehnică nouă. Rezultă că toate aceste cheltuieli suplimentare se suportă de produsul în sine, care începe să coste mai mult decât s-a prevăzut inițial, în dauna beneficiului planificat. Soarta noului produs devine pecetluită
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în afara amplasamentului mânăstirii, dar care nu a fost anunțat până acum de niciun proiect sau plan de sistematizare. Luni, 3 decembrie, urmează consfătuirea DGDAL, la care se hotărăște că densitatea cea mai mare de gesturi prezidențiale s-a abătut asupra aripii de nord a incintei. În consecință, a doua zi sosesc echipele de demolare ale ICRAL-ului Berceni, conduse de directorul Badea. Într-o confuzie totală, se deschid mai multe puncte de intervenție. Se scoate acoperișul de pe aripa de sud, pentru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a abătut asupra aripii de nord a incintei. În consecință, a doua zi sosesc echipele de demolare ale ICRAL-ului Berceni, conduse de directorul Badea. Într-o confuzie totală, se deschid mai multe puncte de intervenție. Se scoate acoperișul de pe aripa de sud, pentru a fi pus imediat la loc. Nimeni nu își asumă sarcina de a da muncitorilor vreo indicație precisă, nimeni nu știe exact ce are de făcut. Totuși, într-o rutină a demolării, latura de nord a incintei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oră a existenței postume a iubitului nostru prieten, Poezia ni-l restituie, inconfundabil, unul din miracolele ei delicate și durabile, dar simultan, fără nici o inutilă linie de legătură, și ca prieten neînlocuit, neasemuit... cum și pentru el, cele două mari aripi fragile, ale Poeziei și Prieteniei, nu puteau ritma una fără cealaltă peste mersul pământean șchiopătat al acestui erou al vulnerabilității, adică al omenescului, adică al poeziei și prieteniei. „Inimile mele s-au dus fie sub pământ, fie În largul lumii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că au fost Înlănțuiri eliberate de controlul rațiunii. M.Blecher a fixat ca pe fluturi coșmarele În slove: acul a Înțepat numai viermele, dar aripile cu polen continuă să bată. Viața În aceeași poziție: pe spate cu genunchii Împietriți În W Întors. Săptămâni, luni de vară cu zilele mari, luni de iarnă cu nopți fără sfârșit, ani, ani după ani”. Eroismul său este, doar aparent
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit un suferind.” Blecher a Îndreptat ultimul gând spre ceilalți. Le dăruia și le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așteptam aici cu sufletul la gură rezultatul primelor confruntări. La un moment dat intră femeia lui Tomici la noi și, cu un calm pe care noi nu-l aveam, ne face semn să o urmăm. Casa lui Tomici avea două aripi care se împreunau într-un dreptunghi. Camera noastră se găsea la extrema unei aripi. Urmând pe femeie, noi trebuia să trecem curtea în diagonală, pentru a ne ascunde într-un șopron care se găsea la extrema celeilalte aripi. Dar tot
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
femeia lui Tomici la noi și, cu un calm pe care noi nu-l aveam, ne face semn să o urmăm. Casa lui Tomici avea două aripi care se împreunau într-un dreptunghi. Camera noastră se găsea la extrema unei aripi. Urmând pe femeie, noi trebuia să trecem curtea în diagonală, pentru a ne ascunde într-un șopron care se găsea la extrema celeilalte aripi. Dar tot pe această aripă se găsea și camera unde dormeau Borobaru și Vârlan și unde
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
avea două aripi care se împreunau într-un dreptunghi. Camera noastră se găsea la extrema unei aripi. Urmând pe femeie, noi trebuia să trecem curtea în diagonală, pentru a ne ascunde într-un șopron care se găsea la extrema celeilalte aripi. Dar tot pe această aripă se găsea și camera unde dormeau Borobaru și Vârlan și unde acuma se găseau jandarmii. Tomici s-a gândit totuși să riscăm acestă mișcare, pentru a nu fi găsiți de jandarmi, dacă le-ar trece
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
împreunau într-un dreptunghi. Camera noastră se găsea la extrema unei aripi. Urmând pe femeie, noi trebuia să trecem curtea în diagonală, pentru a ne ascunde într-un șopron care se găsea la extrema celeilalte aripi. Dar tot pe această aripă se găsea și camera unde dormeau Borobaru și Vârlan și unde acuma se găseau jandarmii. Tomici s-a gândit totuși să riscăm acestă mișcare, pentru a nu fi găsiți de jandarmi, dacă le-ar trece prin cap să percheziționeze toată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cerul mereu înroșit de focul care ardea la sonda de gaz metan de la Copșa Mică. Toate dealurile dimprejur erau luminate și din săltarea flăcărilor rămase după orizont, lumina se făcea mai mare, apoi scădea. Această pâlpâire îți da impresia unor aripi nesfârșite de lilieci, care fâlfâiau în văzduhul cuprins de un duh misterios. Acesta a fost duhul prevestitor al marilor patimi ce ni le-a pregătit destinul tragic al Căpitanului și al întregii Mișcări Legionare. Mi-au rămas mereu în suflet
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
morți Și nici să rupi bujorii din grădină. Să pui un pom în dreptul casei noastre Să crescă mare și să facă flori Să-ți fie mângâiere uneori Și apărare florilor din glastre. în nopți târzii de mai, când somnu-adastă Pe-aripi de vânt m-oi strecura-n ogradă Și fără ca dușmanii să mă vadă Cu flori de măr ți-oi bate în fereastră. Nicolae Petrașcu (1957 la Talpa Iadului de sub Ministerul de Interne) (Mai sunt trei strofe pentru vară, toamnă și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
celula patru se golise de „locatari”, toți plecați în împărăția lui Tanatos. Sergiu Aurel Măndinescu, unul din cei mai chinuiți, într-o poezie inspirată, redă tabloul tragediei Pitești, care prin oamenii ei se mutase la Cazimcă: „De-aș avea o aripă de înger Și cerneală din bezne, poate atunci mi-ar fi mai lesne Să mă adun din toate risipirile, să-mi aștern amintirile Și să spun tuturor de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele. La fereastra nădejdii, zăbrele. La
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]