17,575 matches
-
Mulți compozitori au continuat să scrie simfonii între anii 1820 - 1830 însă exista un sentiment tot mai puternic chiar și în momentul respectiv, cum că aceste lucrări erau din punct de vedere estetic mult inferioare ultimei simfonii ale lui Beethoven. Moștenirea lui Beethoven a fost, desigur, unul dintre factorii care au influențat randamentul simfonic dintre anii 1820-1830, și ar fi simplist să i se atribuie orice schimbare în cadrul genului acestui singur factor. În mod evident, simfonia a reprezentat în continuare o
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
se dezvolte așa cum s-a întâmplat în ultimii cincizeci de ani în mâinile lui Haydn, Mozart și Beethoven; în ceea ce privește acest aspect, s-au situat numeroase priviri sceptice, însă practic nici un optimism real. Singurul compozitor în măsură să se confrunte cu moștenirea lui Beethoven, în anii 1830, a fost Berlioz. Acesta a fost recunoscut în timpul vieții sale, în special în Germania, în calitate de moștenitor adevărat al simfonismului beethovenian. În fiecare dintre cele trei simfonii de concert, Berlioz abordează provocări generice stabilite de Beethoven
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
abilitatea sa de a amesteca muzica și narațiunea au servit drept inspirație pentru următorii compozitori, pentru a extinde spiritul și originalitatea lui Beethoven în cadrul genului simfonic, fără a-l imita direct. Simfoniile lui Liszt și Mahler sunt profund legate de moștenirea lui Berlioz. Generația care i-a urmat lui L. van Beethoven nu a continuat în mod nemijlocit complexitatea formală și densitatea expresivă a muzicii sale. În cele nouă simfonii ale lui Franz Schubert, cu o structură mai liniară și cu
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Branko Ćopić, Mihailo Lalić și alții. Foarte populare în perioada comunistă au fost și benzile desenate, care tratau lupta partizanilor. Cea mai populară serie de benzi desenate a fost "Mirko i Slavko" a artistului croat Jules Radilović. Cea mai vizibilă moștenire a activității partizanilor în fosta Iugoslavie o reprezintă seria de monumente dedicate luptei lor. Cele mai multe monumente sunt considerate în zilele noastre kitschuri socialiste, doar câteva dintre ele având o reală valoare artistică. Mai multe astfel de monumente au fost vandalizate
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
uman percepe o prezență intangibilă, aceasta suscita mult mai des frica și angoasa, decât încântarea și extazul mistic. Acesta este tipică pentru animalul care se teme de prădători, ne spune Clark Barett. Sistemul specializat în detecția de agenți este o moștenire a mediului ancestral în care îndepărtații noștri strămoși earu atât "prădători" (vânători) cât și "prăzi". Acest sistem ne permite perceperea unei prezențe a, sau urma trecerii unui, agent pe baza unor simple indicii ca, de ex., amprente la nivelul solului
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
cromozomi X, unul de la mamă, celalt de la tată. Inactivarea genei materne este compensată de activitatea genei paterne, o soluție de rezervă de care băieții nu pot beneficia. Aceștia din urmă nu primesc decât cromozomul X de la mamă, cromozomul Y fiind moștenirea de la tată. Astfel, o sociabilitate mai dezvoltată la femei și tulburări de comportament social (delincvență, autism, etc.) mai frecvente și mai grave la bărbați. Diferența de religiozitate între bărbați și femei, pe care psihologii și sociologii le atribuie diferenței de
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
mai grea condiție o aveau servii ("les serfs"), țărani cu un statut juridic aparte, al căror drept de proprietate asupra pământului propriu era condiționat de plata unui impozit anual pe pământ și a numeroase taxe (atunci când fiul intra în posesia moștenirii, când se însurau - lucru pe care îl puteau face doar cu acordul seniorului, etc.). Toate acestea demonstrau că servii nu erau oameni liberi, dar nici nu erau țărani dependenți, deoarece nu primeau lotul de la senior, ci îl moșteneau; situația lor
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
această țară. Un alt demers al scriitorului este îndreptat în favoarea apariției unei publicații independente lucru concretizat prin apariția, în același an, 1919, a ziarului "Звон" ("Clopotul"), căruia i-a fost redactor-șef. În 1922 îi apare volumul de versuri "Спадчына" ("Moștenirea"). În același an, încheie scrirea tragicomediei "Тутэйшыя" ("Oamenii de aici"), în care este prezentată cu ironie viața urbană din perioada de ocupație din Primul Război Mondial. În 1926, în revista literară "Полымя" ("Flacăra") publică un ciclu de poezii cu caracter
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
care guvernatorul țarist al Basarabiei a plecat de acolo deranjat. Nicolae Casso a fost și proprietarul a circa 12.000 hectare de pămînt: la Chișcăreni, Hîjdieni, Terebna, Pravila de Jos. Documentele de epocă confirma că averile i-au fost lăsate moștenire de tatăl lui: moșia Chișcăreni și 9.000 desetine de pămînt, înregistrate într-un act de ipotecă din 21 martie 1803 (în act menționîndu-se 9.351 desetine). Tot în posesia lui se aflau și moșiile de la Boldurești (2.600 desetine
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
și nu doar treimea donată de Ileana surorii sale, Alexandra) a fost dat ca zestre cu acest prilej, se poate presupune că spătarul Iordache Cantacuzino cumpărase și celelalte două părți ale Boianului. În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama sa cu surorile sale, moșia Boian rămânând în proprietatea sa . După fuga din Moldova a hatmanului Neculce ca urmare a pierderii luptei de la Stănilești (1711) și exilul în Rusia, moșia Boian i-a fost confiscată și dată marelui
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama sa cu surorile sale, moșia Cernăuca trecând astfel la una dintre surorile lui Neculce . În perioada următoare, moșia Cernăuca a aparținut familiei boierești Hurmuzachi, înrudite cu familia vornicului Ion Neculce . Ca urmare a unei datorii, moșia a trecut
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
sale (azi Anglia și Franța). Însă după moartea lui Henric, vărul său Ștefan al Angliei s-a autoproclamat rege. Geoffrey nu a arătat un interes pentru Anglia, însă a sprijinit-o pe Matilda întroducând-o în Normandia pentru a-și prelua moștenirea. Matilda a ajuns în Anglia, pentru a-l provoca pe Ștefan, unde a fost declarată "Doamna Englezilor" care a dus un război civil numit "Anarchie". Când Matilda a fost forțată să-l elibereze pe Ștefan într-un schimb de ostatici
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
ai săi și chiar pe soția sa, să se revolte (1173 - 1174). Ludovic al VII-lea i-a încurajat pe cei trei fii, pentru a-l destabiliza pe cel mai mare rival al său și pentru a nu mai aștepta moștenirea, ci să o câștige prin luptă. William Leul și oamenii nemulțumiți de Henric, sau alăturat revoltei, luptând pentru scopurile lor proprii. Abia după 18 luni de conflict, Henric al II-lea a reușit să-i forțeze pe rebeli să se
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
pentru scopurile lor proprii. Abia după 18 luni de conflict, Henric al II-lea a reușit să-i forțeze pe rebeli să se supună autorității sale. În Le Mans, în anul 1182, Henric și-a adunat copiii pentru a împărți moștenirea, astfel, fiul sau cel mare, Henric cel Tânăr, a moștenit Anglia, Normandia și Anjou, Richard a moștenit Ducatul de Aquitania, Geoffrey a primit Britania și Ioan a preluat Irlanda. Acest lucru declanșat un nou conflict, astfel că Henric cel Tânăr
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
răspuns: "Îți voi face cadou luna - mergi până acolo și adu-o jos". În schimb, Henric a achiziționat împărăția pentru fratele său Edmund Crouckback, primul Conte de Lancester, faptă care a atras furia multor baroni puternici. Henric a lăsat o moștenire de lungă durată în proiectele sale arhitecturale, care costau 3.000 de lire pe an, incluzând și Westminster Abbey, Castelul Windsor și orașul Harwich. Falimentul în cheltuielile sale militare, l-a forțat pe Henric să fie deacord cu Prevederea de la
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
deținute de tatăl său în Yorkshire. Modul autocratic a lui Richard de a conduce era nepopular în rândul multor nobili, facilitând lui Bolingbroke câștigarea rapidă a controlului în sudul și estul Angliei. Inițial, Bolingbroke a vrut doar să-și recupereze moștenirea. În timp ce Richard era în Țara Galilor, profitând de absența regelui și de nemulțumirea crescândă, Bolingbroke a fost îndemnat să se încoroneze. Richard a fost capturat la castelul Flint, în Țara Galilor și dus la Londra, unde foarte mulți au aruncat în el
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
împușcat. De altfel, unul din polițiști, Marrell McCollough, a fost primul care i-a administrat primul ajutor. Toate aceste fapte, au alimentat ulterior suspiciunea implicării FBI și Poliției în asasinat, fără a fi aduse dovezi concludente privind această ipoteză. Principala moștenire lăsată de de Martin Luther King a fost victoria obținută în domeniul eliminării discriminării rasiale. Legea Civil Rights Act din 1968, a fost promulgată în 11 aprilie, la doar o săptămână distanță de moartea liderului de culoare. Articolul VIII al
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
și ea pe urmele lui, afirmându-se în lupta pentru drepturile civile și eliminarea oricărui fel de discriminare. În anul în care Martin Luther King a fost asasinat, ea a înființat Centrul King în Atlanta, menit să perpetueze memoria și moștenirea lăsată de acesta. În 1977, lui Martin Luther King i-a fost acordată post-mortem Presidential Medal of Freedom de către președintele Jimmy Carter. De asemenea, în 2004, i s-a acordat, lui și soției sale, Coretta Scott King, Congressional Gold Medal
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
(2002) (titlu original "") este un roman fantasy scris de Christopher Paolini, fiind primul volum din "Ciclul Moștenirea" a cărui acțiune se petrece în lumea fantastică Alagaësia. Paolini a început lucrul la roman la vârsta de 15 ani și, după ce a lucrat un an la manuscris, l-a rescris în anul care a urmat, șlefuind acțiunea și personajele
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
spune povestea unui băiat de fermier, pe nume Eragon, care găsește o piatră misterioasă în munți. Din piatra care se dovedește a fi un ou eclozează un dragon pe care îl numește Saphira. Când află acest lucru, maleficul regele Ciclul Moștenirea#Cavaleri ai DragonilorGalbatorix să îi prindă, astfel încât Eragon și Saphira sunt nevoiți să fugă din satul natal și să caute ajutorul vardenilor, un grup de rebeli care urmărește detronarea lui Galbatorix. Criticii romanului au subliniat similaritățile cu alte opere cum
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
a reușit să treacă de primele pagini deoarece nu avea nici o idee despre ceea ce trebuia să facă. A început să citească tot ce se putea despre "arta de a scrie" și apoi a creat firul narativ al ciclului de cărți "Moștenirea". După o lună de la planificarea seriei, a început să scrie schița cărții, pe care a terminat-o un an mai târziu, când a trecut la versiunea "adevărată" a cărții sale. După încă un an de lucru, părinții săi au văzut
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
eminescian, în “Cronică”, nr. 24, 16 iunie 1978, p. 7, 8. 5. Tragediile lui Seneca în românește, în “Cronică”, nr. 1, 4 ianuarie 1980, p. 8. 6. Niveluri structurale în Eneida lui Vergilius, în vol. Traian Diaconescu (ed.), Antichitatea și moștenirea ei spirituală, I, Iași, 1981, p. 170 176. 7. Limbaj și ființă în poetica eminesciana, în “Caietele Eminescu”, Iași, 1980, p. 77 84. 8. Eminescu și “ruptură” conștiinței europene moderne, în ANLL, XXIX (1983 1984), B literatura, p. 45 63
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
traducere din limba germană și adaptare de Eugen Munteanu, în LRC, anul ÎI, nr. 1 din 1992, p. 51 62. 20. Latină medievală că “limba a tradiției”și începuturile limbilor literare europene moderne, în vol. Traian Diaconescu (ed.), Antichitatea și moștenirea ei spirituală, ÎI, Iași, 1993, p. 85 97. 21. Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movila (1642) și formarea terminologiei teologice românești, în vol. 350 de ani de la Sinodul de la Iași, 1642 1992 (AUI teologie, Tom. I 1992), p. 105 114
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
numindu-l Matei cel Drept. În timpul său, Ungaria a cunoscut cea mai mare întindere teritorială. În secolul al XV-lea, Biblioteca Corviniană era cea mai mare colecție europeană de cronici istorice și lucrări filosofice și științifice. Ea face parte din Moștenirea culturală mondială a documentelor. Cărțile și documentele bibliotecii au fost cumpărate de către solii regelui în Italia, Grecia și Asia Mică, fiind strânse peste 5000 de bucăți, în valoare de circa 33000 ducați de aur. După moartea monarhului, biblioteca a fost
Bibliotheca Corviniana () [Corola-website/Science/311074_a_312403]
-
include multe domenii artistice, dar a fost în special axată pe sculptură, decorarea manuscriselor și arta mozaicului; mai mult, existau mai multe stiluri artistice, cum ar fi stilul cruciat sau stilul zoomorf. Arta medievală europeană s-a dezvoltat pe baza moștenirii artistice a Imperiului Roman și a influenței Bisericii creștine timpurii. Aceste surse, alături de viguroasa cultură artistică „barbară” a Europei de Nord au condus înspre o remarcabilă cultură artistică. Într-adevăr, istoria artei Evului Mediu poate fi privită ca o istorie
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]