18,182 matches
-
Popp. Din cauza criticilor publice aduse statului, acesta din urmă anulează singura comandă acordată artistului, lucrarea "Moartea lui Decebal" (obținută inițial prin intervenția lui Octavian Goga). Tot în această perioadă are loc contactul cu "Colonia de pictură de la Baia Mare" (fondată de pictorul Simon Hollosy în 1896). Se separă după un timp de acest grup (pictura sa contravenind stilului propriu-zis de la Baia Mare) și se retrage cu atelierul la Baia Sprie, o mică localitate lângă Baia Mare. În jurul său se grupează numeroși alți pictori cu
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
de pictorul Simon Hollosy în 1896). Se separă după un timp de acest grup (pictura sa contravenind stilului propriu-zis de la Baia Mare) și se retrage cu atelierul la Baia Sprie, o mică localitate lângă Baia Mare. În jurul său se grupează numeroși alți pictori cu vederi avant-gardiste proveniți din cadrul aceleiași colonii. 1923-1927 Conduce, la Satu Mare, atelierul de porțelanuri și olărie "DAC", întreprindere care ulterior va falimenta (se păstrează însă o serie întreagă de prototipuri). În această perioadă realizează lucrările sale de mari dimensiuni cu
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
tom 34, 1987 Cornel Medrea. Prezenta sculpturii, în Artă, no. 3, 1988 Brâncuși et l’avant-garde roumaine dans leș revues tchèques de l’entre-deux-guerres, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, tome XXVII, 1991 “Extazul realității vii, trăite.....”. Un pictor uitat: Constantin Pantelimon, în Artă, nr. 3, 1988 Paciurea, Eminescu și himerele, în Artă, nr. 5, 1989 Însemnări despre avangardă românească, în Artă, nr. 6-8, 1990 Paciurea, le monument d’Eminescu et Rodin, în Revue Roumaine d’Histoire de l
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
mondiale, în Ligeia (Paris), 1997, no. 21-22-23-24, Octobre 1997/Juin 1998, p.172-181 Accepții ale conceptului de futurism în critică de artă românească înainte de primul război mondial, în Studii și cercetări de istoria artei, tom 44, 1997 Un expresionist transilvănean - pictorul Eugen Gașcă, în Vatra, nr. 11, 1998 Strategies of Professional Integration: the All-Women Exhibitions Bucharest 1916-1927, în Actele Conferinței Internaționale Antropologia secolului XXI, 1999 Modernitate și feminism în arta românească la începutul de secol: expozițiile artistelor pictori și sculptori. 1916-1927
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
Un expresionist transilvănean - pictorul Eugen Gașcă, în Vatra, nr. 11, 1998 Strategies of Professional Integration: the All-Women Exhibitions Bucharest 1916-1927, în Actele Conferinței Internaționale Antropologia secolului XXI, 1999 Modernitate și feminism în arta românească la începutul de secol: expozițiile artistelor pictori și sculptori. 1916-1927, în Artelier, nr. 5, 1999-2000 Histoire, vandalisme et monuments publiques en Roumanie des derniers 50 ans, în Le Patrimoine Culturel Național. Colloque Internațional, Bucarest 2000. Ioan Andreescu și miturile criticii de artă interbelice, în Academică, nr. 5
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
2009, ziarul Jurnalul Național a lansat sub marca "Biblioteca pentru toți" o colecție de cărți, cuprinzând 100 de titluri, majoritatea acestora având autori români. Fiecare volum este editat în format 12x20 cm, iar pe coperte sunt reproduse creații ale unor pictori români. Numerotarea seriei publicate de Intact Media Group, proprietarul ,Jurnalului Național“, începe cu volumul 1, deși în varianta Editurii Minerva, colecția a depășit numărul 1.700. Pentru a evita conflictul cu colecția originală, emblema BPT de pe cărțile publicate de Jurnalul
Biblioteca pentru toți () [Corola-website/Science/319711_a_321040]
-
de Științe a Republicii Kârgâzstan, director al Institutului Culturilor Mondiale, V.I. Nifadiev, rector al Universității Slave Kârgâzo-Ruse, academician al Academiei Naționale de Științe a Republicii Kârgâzstan: Un important rol în procesul de reînnoire a gândirii l-au jucat operele eminenților pictori, savanți, filozofi, creatori ai cosmismului în Rusia. Printre acestea, un loc de onoare îl ocupă numele familiei Roerich. Noua paradigmă conceptuală despre lume, gândirea cosmică s-au format ca sistem de cunoaștere, în mare parte întemeindu-se pe fenomenul Eticii
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
fost contele ardelean Sándor Újfalvi (1792 - 1866). O pictură cu scenă de vânătoare, realizată de artistul plastic György Vastagh (1834-1922), din anii 1860, îl înfățișează pe Újfalvi călare, având alături doi copoi și un mistreț răpus; într-un alt tablou, pictorul l-a imortalizat pe conte alături de doi copoi și un urs vânat. Prima descriere a acestei rase îi aparține lui Dénes Pák, în lucrarea "Știința vânătoarei" (1829). Avea mai multe denumiri: până în 1729 era numit "copoi unguresc" și "copoi de
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
realizate între 1522 și 1540, a fost prima galerie din Franța bogat decorată. Prin urmare, la Fontainebleau, Renașterea a fost introdusă în Franța. "Salle des Fetes" (Sală de festivități), în timpul domniei lui Henric al II-lea, a fost decorată de pictorii italieni manieriști Francesco Primaticcio și Niccolo dell'Abbate. "Nimfa de la Fonatinebleau" a lui Benvenuto Cellini, comandată pentru castel, este la Luvru. O altă campanie de construcție în scopul extinderii a fost intreprinsă de regele Henric al II-lea și Caterina
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
(n. 1903, Călărași - d. 1951, București ) a fost un pictor român. A frecventat cursurile Școlii de Belle Arte, pe care nu le-a absolvit, la fel și cursurile Academiilor Libere din București, unde a fost elevul pictorilor Arthur Verona, Gheorghe Petrașcu și Nicolae Tonitza. A debutat în 1924, la Salonul
Tache Papatriandafil () [Corola-website/Science/319133_a_320462]
-
(n. 1903, Călărași - d. 1951, București ) a fost un pictor român. A frecventat cursurile Școlii de Belle Arte, pe care nu le-a absolvit, la fel și cursurile Academiilor Libere din București, unde a fost elevul pictorilor Arthur Verona, Gheorghe Petrașcu și Nicolae Tonitza. A debutat în 1924, la Salonul Oficial, participând cu succes la următoarele ediții, fiind premiat pe rând în 1926, 1927 și 1928. În 1929, i s-a acordat o bursă, la Paris, unde
Tache Papatriandafil () [Corola-website/Science/319133_a_320462]
-
dreptunghiular, cu trei unități de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust și altar. Iconostasul, mobilierul și stranele au fost realizate din lemn de stejar, cu motive decorative de inspirație brâncovenească. Pictura murală a fost realizată de pictorul Costin Petrescu în tehnica "„al fresca”" (frescă) și se înscrie în spiritul iconografiei tradiționale. De o parte și de alta a intrării, apar portretele suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul și regina Maria. În timpul regimului comunist, cele două portrete
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
Lecoq, etc. În schimb, el indică în câteva rânduri lipsa de apreciere la adresa muzicii lui Wagner (1813-1883), poate din cauza că acesta îi era contemporan, iar muzică să i se părea prea modernista. În capitolul VII, Jules Verne evocă și câțiva pictori celebri ai perioadei clasice și ai epocii sale, calificând impresionismul și futurismul că "„ciumă decadenta”". Cvartetul francez este compus din:
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
l-a acuzat pe Priestley de trădare împotriva Marii Britanii și a încercat să compromită credibilitatea sa științifică. Destinul său politic a luat o întorsură chiar și mai rea când Cobbett a obținut un set de scrisori trimise lui Priestley de pictorul radical John Hurford Stone și de romanciera liberală Helen Maria Williams, amândouă persoanele locuind în Franța revoluționară. Cobbett a publicat scrisorile în ziar, afirmând că Priestley și prietenii săi au pus la cale o revoluție. În cele din urmă, Priestley
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
(n. 19 octombrie 1882, Reggio Calabria - d. 16 august 1916, Chievo) a fost un pictor și sculptor italian, teoretician și principal exponent al artei futuristice în Italia. s-a născut la 19 octombrie 1882 la Reggio Calabria, localitate din sudul Italiei. Copilăria și-o trăiește în condiții grele, determinate de mutările dese dintr-o localitate
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
datat 6 iulie 1900. În 1901, Umberto pleacă la Roma, unde frecventază atelierul unui desenator de afișe și ia primele lecții de pictură. În această perioadă cunoaște pe Gino Severini; împreună își fac ucenicia în atelierul de la "Porta Pinciana" al pictorului divizionist Giacomo Balla. Datorită lui Balla, Umberto Boccioni descoperă impresionismul și tehnica divizionistă neoimpresionistă. Începând cu anul 1903, frecventează "Scuola libera del Nudo", unde întâlnește pe Mario Sironi, și el elev al lui Giacomo Balla, de care îl va lega
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
Nudo" a Institutului de "Belle Arti" din Veneția. Rămâne doar câteva luni, apoi - spre sfârșitul anului - pleacă la Milano. La Milano, un oraș în plină ascensiune economică și culturală, Umberto intră în iureșul noii fervori artistice. Se împrietenește cu alți pictori, Romolo Romani, Carlo Carà, mai târziu cu Luigi Russolo și Gaetano Previati, prin care se apropie de maniera simbolistă, și devine membru în "Società per le Belle Arti ed Esposizioni Permanente", cunoscută sub numele "La Permanente". În timpul unei seri organizate
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
din Milano, are ocazia să-l cunoască pe poetul Filippo Tommaso Marinetti, care tocmai publicase în februarie 1909 "Manifestul futurismului". În numai câteva săptămâni, publică împreună cu Carlo Carrà, Luigi Russolo, Giacomo Balla și Gino Severini ""Manifesto dei pittori futuristi"" ("Manifestul pictorilor futuristi", 8 martie 1910), căruia îi urmează ""Manifesto tecnico del movimento futurista"" ("Manifestul tehnic al mișcării futuriste"), în care sunt expuse tezele mișcării: Obiectivul artistului modern ar trebui să fie eliberarea de modele și de tradițiile figurative ale trecutului, pentru
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
scrie Boccioni în anul 1914. Tabloul (1911) reprezintă, în esență, sinteza mai multor principii futuristice. Mai ales dinamismul este sugerat prin descompunerea și deformarea structurii spațiului, tensiunea artistică destabilizează construcția formelor care recreează orașul, absorbindu-le în haosul spectacolului străzii. Pictorul urmărește redarea vacarmului, luminilor, culorilor și formelor orașului în mișcare. Boccioni inserează în această compoziție un motiv iconografic tipiv pentru futurism: deschizăturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensității trăirilor senzoriale. Unghiurile ascuțite, formele concentrice, suprafețele tăiate ale perețilorîi servesc pictorului
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
Pictorul urmărește redarea vacarmului, luminilor, culorilor și formelor orașului în mișcare. Boccioni inserează în această compoziție un motiv iconografic tipiv pentru futurism: deschizăturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensității trăirilor senzoriale. Unghiurile ascuțite, formele concentrice, suprafețele tăiate ale perețilorîi servesc pictorului la redarea propriei viziuni a orașului modern, al cărui caracter brutal și amețitor este evidențiat prin exploatarea specifică a perspectivei. În anul 1913, Boccioni renunță la temele sale preferate până atunci (mulțimea, orașul, strada) și caută echivalentele plastice ale mișcării
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
(n. 23 martie 1887, Madrid - d. 11 mai 1927, Boulogne-sur-Seine, Franța), cu numele adevărat "José Victoriano Carmelo Carlos González-Pérez", a fost un pictor spaniol. Alături de Pablo Picasso și Georges Braque, este unul din principalii reprezentanți ai cubismului. a pictat mai ales compoziții cu natură moartă, folosind în construcția tablourilor colaje alăturate sau suprapuse. Juan Gris s-a născut la 23 martie 1887 în
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
petrecuți aici stau sub semnul artei cu scop financiar, executând desene umoristice și caricaturi pentru reviste ilustrate. Doi ani mai târziu se stabilește în ""Bateau-Lavoir"" din Montmartre. Atelierele din Bateau-Lavoir erau în acest timp locul de întâlnire al multor tineri pictori și literați. Acolo se întâlnește cu Pablo Picasso și Georges Braque, precum și cu Guillaume Apollinaire, André Salmon și Max Jacob. Juan Gris începe cu adevărat să picteze spre sfârșitul anului 1910, si este cucerit de manieră cubista, concentrându-se pe
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
mod decisiv propria să creație. Începând cu anul 1916, în opera lui Juan Gris predomina viziunea arhitecturală, în tablourile sale pune acum mai mult accent pe forme decât pe culoare. În anul 1919, galeristul Rosenberg organizează prima expoziție personală a pictorului - vor fi prezentate circa cincizeci de tablouri. În afară de pictură, Gris se ocupă în egală măsură de gravura și ilustrații; execută totodată și sculpturi din tablă tăiată, influențat de sculptorul Jacques Lipchitz. În plus realizează decoruri și costume pentru unul din
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
Moisescu, Nicolae Bucur, Nae Mihail Arindașiu Moși Șirineasa, Dumitru Oprescu Perceptor Comunei Șirinesi care ... au ajutat la ridicarea acestui Sf. Templu atât prin Bani cât și prin Stăruința lor, fiind Arhitect ...: Istrătoiu Costandin, Popa Dinca, Mărin Sandu, Tâmplar Mărin Predescu, Pictor I. P. Leulanu, sau ânpodobit și ânfrumusețat după cum să vede spre pomenire ân Veci. Dumnedzeu să le primească Prinoasele. Anul 1887 Mai 19”". Între ctitorii bisericii se remarcă soții Poenaru, pictați în interior, în dreapta intrării, dar și mulți alți localnici, practic
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
agrară a lui Alexandru Ioan Cuza de la 1864. Acest fapt oglindește și clarifică odată în plus efortul depus în acele vremuri de aceste două comunități de a se ridica și afirma social și cultural. Pictura murală păstrată la interior, opera pictorului călător Ioan P. Leuleanu, marchează de asemenea o delimitare clară față de tradiția bizantină. Pictată într-o manieră neoclasică, se remarcă îndeosebi prin efortul de a reda cât mai natural figurile umane. Este de reținut tabloul ctitorilor de la intrare, în veșmintele
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]