16,853 matches
-
negat afirmația, pe fondul continuării luptelor între aceste grupări și ISIS. Graham Fuller, fost ofițer CIA, a declarat că „SUA a creat ISIS”, în sensul că a creat terenul fertil pe care a crescut această organizație. De asemenea, Michael Weiss, redactor al publicației Daily Beast, a remarcat faptul că președintele SUA, Barack Obama nu este interesat de tema ISIS. În august 2016, Donald Trump l-a acuzat pe preșidetele american Barack Obama că ar fi "creatorul" grupării jihadiste Statul Islamic, iar
Statul Islamic () [Corola-website/Science/330946_a_332275]
-
unei sume de colaboratori, fiind îngrijit de mai multe echipe redacționale, așa cum reiese din caseta tehnică a publicației din colecția Bibliotecii Academiei, foarte probabil singura arhivă completă păstrată. Primele numere din „Observator” sunt realizate de Octav Buruiană, director, "Emanuel Valeriu", redactor șef și "Adrian Bobu", secretar general de redacție, cu concursul lui "Ion Cristoiu"(la primele trei apariții). Ziarul este sobru, elegant, echidistant, neînregimentat politic. Săptămânalul este realizat de Octav Buruiană și Adrian Bobu. În urma unui grav accident de mașină, Octav
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
și cu o sumă de probleme de ordin legal. Ziarul apare fără periodicitate determinată, editat de Adrian Bobu în regim de avarie, exclusiv alcătuit din materiale primite de la colaboratori. "Observator" apare fiind alcătuit de echipa Octav Buruiană, director, Daniel Uncu, redactor șef, Adrian Bobu, secretar general de redacție. Săptămânalul este condus de echipa Mihai Antonescu, redactor șef, Petru Berteanu, redactor șef adjunct, Bogdan Țană, secretar general de redacție. Ziarul devine caustic, ironic, agresiv. Din luna aprilie, Editura Observator publică și un
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
de Adrian Bobu în regim de avarie, exclusiv alcătuit din materiale primite de la colaboratori. "Observator" apare fiind alcătuit de echipa Octav Buruiană, director, Daniel Uncu, redactor șef, Adrian Bobu, secretar general de redacție. Săptămânalul este condus de echipa Mihai Antonescu, redactor șef, Petru Berteanu, redactor șef adjunct, Bogdan Țană, secretar general de redacție. Ziarul devine caustic, ironic, agresiv. Din luna aprilie, Editura Observator publică și un al doilea săptămânal - "Ceaușescu - săptămânal hebdomadar", o publicație umoristică, satirică, ce își propunea să concureze
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
regim de avarie, exclusiv alcătuit din materiale primite de la colaboratori. "Observator" apare fiind alcătuit de echipa Octav Buruiană, director, Daniel Uncu, redactor șef, Adrian Bobu, secretar general de redacție. Săptămânalul este condus de echipa Mihai Antonescu, redactor șef, Petru Berteanu, redactor șef adjunct, Bogdan Țană, secretar general de redacție. Ziarul devine caustic, ironic, agresiv. Din luna aprilie, Editura Observator publică și un al doilea săptămânal - "Ceaușescu - săptămânal hebdomadar", o publicație umoristică, satirică, ce își propunea să concureze "Cațavencu", săptămânal de la care
Observator (ziar) () [Corola-website/Science/330974_a_332303]
-
Debut ca publicist în revista „Săptămâna” lui Barbu, fiind titular al unei rubrici de muzică pop-rock-ușoară și devenind „comentator muzical” cum îi plăcea să se numească, nu cronicar. 1972 Colaborează la Săptămâna lui Barbu 1971-1972 Colaborator „Contemporanul”, „Scînteia Tineretului” 1973-1975 Redactor „Flacăra”, membru fondator alături de Adrian Păunescu și Dorin Tudoran, șef pagină muzicală, secretar muzical al Cenaclului Flacăra și reporter. A condus și realizat pagina de „muzică tânără”, termen statuat de el pentru a evita indicațiile cenzurii care numea pop-ul
George Stanca () [Corola-website/Science/330990_a_332319]
-
Moldovenesc și a promovat examenul de Bacalaureat în 1964. A studiat filologia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În facultate a participat la fondarea și redactarea ulterioară a revistei "Echinox" , alături de Marian Papahagi, Ion Pop și Ion Vartic. A fost primul redactor-șef al acestei publicații, în paginile căreia aveau să se afirme de-a lungul anilor mulți scriitori, istorici, filosofi de valoare. În 1971 și-a luat diploma de licență. În 1974 i-a apărut prima carte, "Despre purpură", subintitulată „proze
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
lungul anilor mulți scriitori, istorici, filosofi de valoare. În 1971 și-a luat diploma de licență. În 1974 i-a apărut prima carte, "Despre purpură", subintitulată „proze fantastice”, primită cu interes de critica literară. Între 1971-1989 a lucrat, succesiv, ca redactor la revistele "Ateneu" din Bacău și "Steaua" din Cluj. A publicat numeroase cărți, care i-au adus notorietate. Unul dintre romanele sale, "Rug și flacără", 1977, a fost ecranizat, cu Ion Caramitru în rolul principal (regizor Claudiu Petringenaru) și a
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
adus notorietate. Unul dintre romanele sale, "Rug și flacără", 1977, a fost ecranizat, cu Ion Caramitru în rolul principal (regizor Claudiu Petringenaru) și a obținut Marele Premiu la Festivalul de la Santarem. În 1990 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor-șef adjunct al revistei literare "Luceafărul". Susține explicit demonstrația anticomunistă din Piața Universității și condamnă în termeni severi (într-un interviu acordat în ziua de 14 iunie 1990 ziarului italian "Corriere della sera") reprimarea ei brutală cu ajutorul minerilor. Colaborează cu
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
Culture" ("Work and Culture") în 1946 (destinată să răspândească cultură către mase, si a fost secretarul acestei organizații). În 1948 s-a alăturat grupurilor de lucru ale lui G. I. Gurdjieff pentru o perioadă de cincisprezece luni, până când a devenit redactor-șef al ziarului "Combat" în 1949 și redactor al ziarului "Paris-Presse". A condus (printre altele) "Bibliothèque Mondiale" ("Worldwide Library") (precursoarea „Livre de Poche” [„Pocket Books”]), "Carrefour" ("Intersection"), lunarul pentru femei "Mărie Clăire" și revista "Arts et Culture" în 1952. Louis
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
răspândească cultură către mase, si a fost secretarul acestei organizații). În 1948 s-a alăturat grupurilor de lucru ale lui G. I. Gurdjieff pentru o perioadă de cincisprezece luni, până când a devenit redactor-șef al ziarului "Combat" în 1949 și redactor al ziarului "Paris-Presse". A condus (printre altele) "Bibliothèque Mondiale" ("Worldwide Library") (precursoarea „Livre de Poche” [„Pocket Books”]), "Carrefour" ("Intersection"), lunarul pentru femei "Mărie Clăire" și revista "Arts et Culture" în 1952. Louis Pauwels a fost profesor la Athis-Mons în anii
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
Intenția lui Robert Hersant a fost să creeze o contrapondere la influentul " Le Nouvel Observateur" pe care o consideră a fi prea de stânga. Louis Pauwels a fost responsabil cu noua revista. Louis Pauwels i-a oferit inițial funcția de redactor-șef lui Alain de Benoist, care a refuzat-o din cauza atribuțiilor sale editoriale la "Éléments" și "Éditions Copernic". Jean-Claude Valla (politică și societate) și Patrice de Plunkett (cultură) thus became the first chief editors. au devenit astfel primii redactori șefi
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
de redactor-șef lui Alain de Benoist, care a refuzat-o din cauza atribuțiilor sale editoriale la "Éléments" și "Éditions Copernic". Jean-Claude Valla (politică și societate) și Patrice de Plunkett (cultură) thus became the first chief editors. au devenit astfel primii redactori șefi. Membrii GRECE inclusiv Alain de Benoist, Michel Marmin și Yves Chisten au contribuit la "Le Figaro Magazine" până în vara anului 1979. După plecarea lor, tonul revistei a devenit mai liberal (pe teme de economie), rămânând conservator pe teme sociale
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
paintings. Recueil des chroniques que l'auteur a rédigés, d'octobre 1977 à marș 1981, pour le Series chronicles the author hâș written, from October 1977 to March 1981, for Figaro and Le Figaro Magazine. O selecție de articole către redactorii de la Le Figaro, ilustrate: Louis Pauwels, Raymond Aron, André Frossard, Jean d'Ormesson, Franz-Olivier Giesbert, Hélène Carrère d'Encausse, Jean François-Poncet, Georges Suffert...
Louis Pauwels () [Corola-website/Science/334915_a_336244]
-
câte doi ani șomer - atât înainte cât și după 1989. A înființat și condus cel dintâi ziar particular din România ("Dimineața," Drobeta Turnu Severin; primul număr oficial: 19 ianuarie 1990). Între 2009 și 2011, secretar general de redacție și apoi redactor șef al săptămânalului Uniunii Scriitorilor "Luceafărul" (ulterior, "Luceafărul de dimineață"). Din 2009, redactor la Editura Academiei Române. A lucrat în mai multe redacții (adesea, în funcții de conducere) și a scris câteva mii de articole risipite în paginile unor cotidiane și
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
condus cel dintâi ziar particular din România ("Dimineața," Drobeta Turnu Severin; primul număr oficial: 19 ianuarie 1990). Între 2009 și 2011, secretar general de redacție și apoi redactor șef al săptămânalului Uniunii Scriitorilor "Luceafărul" (ulterior, "Luceafărul de dimineață"). Din 2009, redactor la Editura Academiei Române. A lucrat în mai multe redacții (adesea, în funcții de conducere) și a scris câteva mii de articole risipite în paginile unor cotidiane și hebdomadare precum: "Viitorul" (unde a fost repartizat la terminarea facultății, în 1969), "Dimineața
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
cuprindea zonele de pe malul stâng al Rinului între Landau și Bingen. Forster a devenit vicepreședinte al administrației temporare a republicii și candidat la alegerile pentru parlamentul local, "Rheinisch-Deutscher Nationalkonvent" ("Convenția Națională Renan-Germană"). Din ianuarie până în martie 1793, el a fost redactor al ziarului "Die neue Mainzer Zeitung oder Der Volksfreund" ("Noul ziar al Mainzului sau Prietenul Poporului"). În primul său articol, el scria: Această libertate nu a durat însă mult. Republica Mainz a existat doar până la retragerea trupelor franceze în iulie
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
membrilor Institutului și totodată s-a dorit o școală de inițiere și consacrare științifică pentru tinerii istorici, fapt asumat încă de la începutul apariției sale. Ritmicitatea apariției a fost stabilită la un an și respectată pe cât posibil cu putință, grație exigenței redactorilor șefi: academicienii profesori Ioan Lupaș, Alexandru Lapedatu, Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu. Conținutul este de multe ori publicat în limbi de circulație internațională sau însoțit întotdeauna de rezumate în limbi străine. Datorită volumului mare de studii și articole care au fost
Institutul de Istorie „George Barițiu” () [Corola-website/Science/334984_a_336313]
-
urmat studiile de Filologie catalana la Colegiul Universitar din Girona, o carieră pe care a combinat-o cu unele colaborări în mediile de comunicație locale. Și-a început activitatea fiind corespondent pentru Amer al ziarului "Los Sitios" și a ajuns redactor șef al ziarului El Punt, unde a început ca corector lingvistic să lucreze în 1982. În timpul anului 1993 a vizitat țările din Uniunea Europeană pentru a elabora diverse reportaje, care au fost publicate în acel an în revistă "Presència". A făcut
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
examenul de maturitate la școala Åhlinska din Stockholm în 1908, apoi a studiat filologia la Universitatea din Uppsala în anii 1909-1913. A fost angajată la Biblioteca Pedagogică din Stockholm în 1914 și la liceul regal în perioada 1914-1916. Devine apoi redactor la editura Albert Bonniers (1916-1918) și colaborează la revista Bonniers (1924-1929). Ea a fost căsătorită în anii 1918-1946 cu Rütger Essén (1890-1972). A tradus între 1926 și 1965 aproximativ 70 de cărți din limbile engleză, franceză, italiană, daneză și norvegiană
Ingeborg Essén () [Corola-website/Science/335440_a_336769]
-
banii trebuincioși pentru tipărirea și expedierea ziarului. În aceste condiții, L. Niculeanu, I. Popescu, Al. I. Hodoș, Cesar Colescu și Nerva Hodoș și-au dat demisia și s-au angajat la ziarul Universul iar alți colaboratori i-au declarat verbal redactorului șef că se retrag. Cei demisionați au scos o altă revistă, tot cu titlul Fântâna Blanduziei. Din ambele serii ale Fântânii Blanduziei, în biblioteci lipsesc multe numere.
Fântâna Blanduziei (revistă) () [Corola-website/Science/335493_a_336822]
-
Ion Chiricuță. Urmează cursurile facultății de Litere si Filosofie, apoi studiază Teologia. Și-a completat studiile la Universitățile din Leipzig, Erlangen și Heidelberɡ. Înainte de a deveni preot a activat la Botoșani ca profesor de limba germană, apoi ca pedagog și redactor.
Toma Chiricuță () [Corola-website/Science/335489_a_336818]
-
4, 6, 7); Marcel Breazu (3, 5) Versuri: Alexandru Philippide (1); Marcel Breazu (2, 3, 5, 6); Călin Pop (4); Otilia Cazimir (7) Înregistrări muzicale realizate în studioul Tomis-Electrecord, București, septembrie 1989. Maestru de sunet: Theodor Negrescu. Postprocesare: Emil Mihai. Redactor muzical: Romeo Vanica. Grafică copertă față: Perja, G+G. Fotografii și grafică copertă spate: Tiberiu Katona.
Celelalte Cuvinte II () [Corola-website/Science/335526_a_336855]
-
La scurt timp, în urma unui concurs, este angajat la ziarul România Liberă unde publică articole și reportaje. În 1970 , activitatea să se extinde la Radioteleviziunea Română, unde parcurge toate etapele pentru desăvârșirea funcției de realizator și producător de emisiuni- reporter, redactor, redactor de rubrică, dar și prezentator la Radio matinal sau al Emisiunii De la 1 la 3. Remarcabile sunt și relatările pe care le-a prezentat zilnic, dintre dărâmături, în perioada de căutare a supraviețuitorilor, în urma cutremurului din 1977. În 1989
Teofil Octavian Cepraga () [Corola-website/Science/335546_a_336875]
-
scurt timp, în urma unui concurs, este angajat la ziarul România Liberă unde publică articole și reportaje. În 1970 , activitatea să se extinde la Radioteleviziunea Română, unde parcurge toate etapele pentru desăvârșirea funcției de realizator și producător de emisiuni- reporter, redactor, redactor de rubrică, dar și prezentator la Radio matinal sau al Emisiunii De la 1 la 3. Remarcabile sunt și relatările pe care le-a prezentat zilnic, dintre dărâmături, în perioada de căutare a supraviețuitorilor, în urma cutremurului din 1977. În 1989, îl
Teofil Octavian Cepraga () [Corola-website/Science/335546_a_336875]