19,447 matches
-
corecte atâta timp cât această țară ducea o politică de apartheid. Chiar dacă părerile noastre pot fi diferite față de aceste enunțuri, recunoaștem că ele au sens. Admitem că discutăm uneori asupra acestor teme și că, cel puțin implicit, în mod natural, pe baza simțului comun, avem anumite atitudini. De fapt, aceste enunțuri țin de domeniul eticii globale înțeleasă ca o teorie în care sunt analizate normele și valorile care ghidează relațiile noastre cu lumea în sens larg. Aceste norme au două componente: 1) un
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
se naște, forma identică cu sine, nenăscută, pe care nu o percepem, ci doar o gândim (inteligibilul); cea în care are loc devenirea, locul veșnic ce "dă loc de așezare tuturor celor ce se nasc, putând fi conceput fără ajutorul simțurilor, printr-un fel de raționament hibrid (...). El este de bună seamă cel pe care îl vedem ca într-un vis"14. Acest al treilea gen este locul ca receptacol (khôra) - sau doica devenirii - care nu este nici ființare inteligibilă, nici
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cele lumești pentru a nu lăsa decât golul inimii în calea luminii ce trece și strălucește. "Suișul inimii"48 presupune nu doar exercițiul ascetic al demundaneizării, ci și al desensibilizării; datele perceptive nu mai înregistrează spectacolul multiform al lumii părăsite; simțurile sunt îndreptate spre un nou orizont în care tot ce se vede ("lumina-naltă a marelui azur" sau "pur azur de duh"49) se aude ("asculți cum auie, prin goluri, toată/ Eternitatea-n scoica unei zile"50) și se adulmecă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-se, vederea nu coboară în nevăzutul absolut, în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici urcarea și coborârea sunt cuprinse în acolada aceluiași act: doar privirea înclinată - închinată - poate să se înalțe mai presus de ceea ce cade în simțuri, devine vedere. Smerită, aplecată în praful pustiului și al morții, în eclipsa orizontului mundan, ea se regăsește în chipul originar al lumii 28. "Acest chip de origine îl poartă tot drumul"29, căci ceea ce luminează și cheamă vederea spre lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văd acum, - și mâinile, le-ai putea/ întinde, să atingi unul sau altul din lucrurile/ din jurul tău". Sunt lucrurile adevărate - cu adevărat - în lumina care, acum, le pune în vedere, sau e doar un joc de umbre și lumini, iluzia simțurilor ce ating pânza lumii? Lume care apare și dispare, se dă și se retrage într-o prezență-absență deconcertantă, se face pe măsură ce se desface. Exteriorul se repune în jur, ochii văd acum clar și distinct, mâinile ating lucrurile; dar nu se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a umbrei celui ce calcă/ pe rouă și crini". Ceea ce este atins acum nu poate fi Imaginea invizibilă a înălțimii, inegalabilul de neexperiat, al dumnezeirii ca inepuizabil 66. Dar aici a atinge nu înseamnă a poseda, a atesta prin proba simțurilor, a aduce lucrul la îndemâna vizibilului. Ceea ce e atins atinge, pustiește și suspendă; nu poate exista reducție mai radicală decât aceea a lucrării divine, răvășitoare până în adâncul ultim al sufletului. Iar atingerea aceasta este înălțare, ridicare fără egal la înălțimea inegalabilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în acest imaginar redus, comprimat până la dispariție, pentru că " Va fi o clipă când totul se va opri brusc,/ când nimic nu va mai avea un sens de mișcare -/ clipa unei severe întoarceri în sine/ care aspiră după ea/ toate vecinătățile simțurilor,/ o rămânere pe loc ca o mumificare". Ceea ce ni se prezintă este paradoxul unui nu-încă și proiecția într-un va fi care deja este, advenirea prevenitoare a sfârșitului în prezent. Cum vine clipa de la capătul timpului în cea care e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
gândul sau îndeletnicirea, nu părăsește imaginea apei câtă vreme durează setea" (Eckhart, Învățături spirituale, în op. cit., p. 21), tot astfel în vederea poetului se întipărește imaginea mării, iar în cuprinsul poemului transpar aceleași imagini, dar ele nu reflectă realitatea sensibilă supusă simțului comun și nici măcar simțirii poetice; nefiind reprezentative, ele aduc la vedere ceva de dincolo de vedere, un inaparent revelat prin transparența imaginii poetice. Nu un orizont, ci "bănuieli de orizonturi" pe care le deschide "poezia nouă", așa cum spune Maniu în articolul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fantastică (1944), în Dimitrie Stelaru, Coloane, Editura Minerva, București, 1970, p. 421. 2 "Totuși dacă s-ar putea dezvălui enigma, am recunoaște în ea odiseea spiritului care, minunat iluzionat, fuge de el însuși căutându-se pe sine; căci prin lumea simțurilor nu se vede decât așa cum se întrezărește sensul printre cuvinte, ori printr-o ceață semitransparentă lumea fanteziei, spre care tindem. Fiecare tablou măreț apare ca și cum s-ar ridica invizibilul perete despărțitor dintre lumea reală și cea ideală și el nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a formei necesare procesiunii ființei" (Anca Vasiliu, loc. cit., p. 164). 83 Imnul luminii, p. 236; Feciorie, p. 156. 84 Așteptare, p. 190. 85 În acest caz, mimêsis-ul e pus în beneficiul icoanei, "al unei imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar, chibzuind mai bine lucrurile, familiarismul ar fi riscat să trezească bănuieli și mai adânci în stranietatea lui, cu atât mai mult cu cât rolul de jucat nu era, în cazul de față, defel la îndemâna actorilor. În plus, ascuțitul lor simț estetic îi descuraja de la adoptarea unei poziții neautentice, ce avea toate șansele să fie ușor descoperită în falsitatea ei îndoit compromițătoare: ca lucru de cârpăceală și ca stratagemă dubioasă. Tranșaseră că, în definitiv, ei veneau să acorde ajutor - gest suficient
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imagine invocă frumosul ca argument suprem, fără recurs. Politețea, acea răceală distantă țiitoare de cald lumii, sfâșia geometric fumul din cort, îl cadastra ca pentru a împroprietări pe fiecare din cei prezenți cu un spațiu egal al străvizibilității emancipate de simțuri: ea dădea la iveală omul de dincolo chiar de propriile-i acte, dintr-o depărtare a dezirabilului social. Mai mult, se răspândea ea însăși ca un fum invizibil, ce învăluia contururile purtării constatabile spre a o face mai lesne confundabilă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de eficacitate). Jenat că se dedase unor asemenea rotiri deplasate ale gândirii tocmai în cortul pauper al nomazilor, vinovatul tuși ușor și-și propti, penitent, coatele pe genunchi, în semn de aplecare mai atentă asupra discuției în agonie; îl trezise simțul datoriei. Există un delir al analizei, o cădere în ispita manipulării unui aparat conceptual impresionant atunci când îl posezi, sau mai bine zis atunci când te posedă, fără a băga de seamă că el îți ecranează de fapt o realitate mai degrabă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îl iritase memorabil constatarea simplistă întâlnită cândva într-o carte a lui Tagore, cum că Europa ar fi o civilizație a zidurilor despărțitoare și compartimentărilor, spre deosebire de India, unde absolutul ar fi, chipurile, într-o perenă ospeție; numai cineva lipsit de simț arhitectural putea scrie astfel despre ziduri și exalta în locul lor o deschidere de hău, necondițională, fără nuanțări și discernământ, cum pare a fi cea mistică. Alergic la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-o aveau, ca și el, în sânge - care, adică, odată puși pe dans, nu se mai opreau cu una, cu două, învârtiți parcă pe traiectoriile lor cârlionțate de însăși desfășurarea generală a lucrurilor. Ceea ce le permitea performanța de excepție era simțul ascuțit al curgerii, în virtutea căruia își lăsau privirea să alunece în gol, dincolo de agitația fără noimă a prezentului, înspre punctul ei de fugă - ochiul fix și neclipitor al turbionului. Odată treziți din benchetuiala menită să le dea la iveală adevărul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
drept o desfrânată excentrică; totuși, nu avu de ales. În întregul ei regat numai el, străinul, s-ar fi priceput să găsească o modalitate practică pentru îndeplinirea neobișnuitei împreunări odată cu delicatețea discreției depline. Și într-adevăr, cu tot ascuțitu-i simț al autenticității, arhitectul căzu în capcana celui mai pur tertip pus la cale de regină pentru a-și desăvârși iubirea față de el. Auzind grozăvia, își zise cu amărăciune că deschisese cutia Pandorei în trupul ei și că vigoarea celor aproape
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
paradigmă. − Ce să-i faci? Grădina vecinului pare mereu mai ademenitoare decât cea proprie, în special sub efectul ideologiilor, observă cineva. − De ce să nu recunoaștem că uneori realmente este mai ospitalieră, și asta-n lipsa oricărei reclame? Un modic de simț practic e de-ajuns pentru a constata evidența banală că unui noroc foarte schimbător trebuie să-i ieși în cale. Așa a fost de când lumea, doar că azi fiecare își urmează inspirația personală insuflată de daimon. − E drept că vântul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
faci palma căuș în calea acestui reflux eluziv ca ea să ți se umple de prinosul lui debordant; fără discuție, pentru a i-o lua înainte trebuia însă să te miști, nu glumă! După cum, deasemeni, era o chestie de bun simț să remarci că lucrurile se fură, că sunt mereu pe cale de ducă într-un sens impersonal, lipsit de orice conotații morale. Bun, le priponește omul cât poate de posesiv, dar zadarnic... Apa le ia inevitabil, chiar dacă nu pe toate o dată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
autostimulării. Ceea ce se petrecea în jurul fugarului ar fi putut, pe bună dreptate, trece drept o performanță rarisimă de conviețuire, în măsura în care cei dăruiți cu parteneri ofereau o formă limitată de participare și celor lipsiți. Greu de precizat natura fragilei limite: bun simț? respect? perfecțiune stilistică în transmiterea darului din dar? efuziune colectivă de recunoștință capabilă să înece aleatul individual al datului? principialitate de comunism carnal eclipsând diferențe de clasă capitaliste? zonă de ecuatorială acalmie metafizică în vastitatea intimidantă a luptei? Remarcabilă era
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
supei primordiale...! Cum ar suna oare un toast cu cafea sărată pe corabia-fantomă: "beau pentru frăția de protozoare și involuția la sânul marin al vieții"? Ar fi trântit-o numai așa, în glumă, ca să vadă cum mai stă strigoiul cu simțul umorului, căci despre imersiunea fraternă în neputință aflase mai mult decât și-ar fi dorit. Pentru că aspira la simpatia damnatului, se considera o fată curajoasă. IX Lumina ce răzbătea prin plafonul compact de nori de deasupra Rotterdamului nu divulga apropierea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
depărtat riscă însă să fie la fel de futil, căci constitutiv atenția ne e atrasă de obiectele în mișcare de la periferia câmpului vizual. Nu fără efort, reușește, prin urmare, să rămână la verticală doar cel ce închide ochii, încredințându-se în exclusivitate simțului tactil. Drenajul stabilității obligă la o înviorare improvizată întru restabilirea relației trupești cu preajma, ca și cum numai regăsirea incertă a echilibrului ar menține tonusul vital, nu și împietrirea statuară. Existența umană evocă o asemenea plajă a nemărginirii drenată când încoace, când
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
celor doi protagoniști fu inundat și el de fluide mnemice lubrifiante, ceea ce duse firește la pierderea măsurii comune și derapajul general. Poate că femeia întârzie prea mult sub duș, după cum îi era obiceiul; poate că nu o făcu decât cu simțul unei măsuri mai subtile decât ar putea stabili orice judecăți comune. Cert e că, după un nou pahar turnat generos, ce-i revelă fără cruțare alunecarea femeii printre degetele lui, auzul lui Ian nu mai percepu întreruperile șuvoiului de la duș
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
5: Serii de cazuri; pacienți compilați seriat, fără grupuri de control Nivelul 6: Studii pe animale sau studii de modele mecanice, Nivelul 7: Extrapolări de date existente colectate pentru alte scopuri, analize teoretice Nivelul 8: Ipoteze sau presupuneri raționale (bun simț); practici obișnuite acceptate înainte de recomandări bazate pe dovezi [15]. Colegiul American de Cardiologie (ACC), Asociația Americană de Cardiologie (AHA), Societatea Internațională de Transplantare a Inimii și Plămânilor (ISHLT) și altele la nivel național, clasifică valoarea dovezilor după cum urmează : Nivel A
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92065_a_92560]
-
vizuale și auditive(un om reține cam 30% din ce vede și cam 20% din ceea ce aude) și deci reprezentările care se formează sunt relativ sărace. Dacă elevul execută el însuși experimente, atunci cunoașterea se realizează și pe baza acestor simțuri, care se completează reciproc și deci elevul reține semnificativ mai mult. Așadar profesorul trebuie să se preocupe să ofere elevilor o percepție completă a obiectelor și fenomenelor, să-i determine pe elevi să acționeze corect asupra materialului instructiv și să
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
Național). Mesajul se identifică într-un anume sens, cu apelul la valorile autentice ale culturii. O stare de fapt relatată concis, în cheie parodică, iată imaginea de basorelief a spiritului care l-a animat pe I. L. Caragiale: "Ce lume, monșer!"; Simț enorm și văz monstruos" (Jurnalul Național). Mărturiile inedite, confesiunile oamenilor de cultură: "Radu Beligan: "Am adunat tinereți succesive"; Ipoteștii înșiși fac parte din trupul meu "E mult de-atunci, Harietă, de când eram copii"; "Stelian Neagoe: Nu cred decât în fidelitatea
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]