17,656 matches
-
bazată pe „doctrina lipsei” (care prevedea ca toate pricipatele aflate sub dominația Companiei Indiei Răsăritene Britanice ai căror monarhi nu aveau urmași direcți pe linie masculină să fie unite cu teritoriile Companiei) le interzicea pricipilor locali să-și aleagă proprii urmași la tron. Adoptarea de către pricipii indieni a unor moștenitori era o practică veche indiană, acceptată atât de tradiția laică, cât și de cea religioasă. Printre statele anexate cu justificarea lipsei de moștenitori direcți au fost pricipate sau regate mari precum
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
stabilind un echilibru de forțe, începea să acționeze în Orientul Mijlociu și el va compromite definitiv ideea de cruciadă. Urmarea acestor alianțe schimbătoare a fost marea înfrângere a mongolilor de la Ain Jalud din 1259 și îndepărtarea trupelor lui Hulagu, fratele și urmașul lui Munke, mort cu puțin înainte de marea bătălie. Alianța cu mamelucii nu putea fi însă de durată. Veșnic nemulțumiți de conducătorul lor, ei îl asasinau pe Kutuz în 1260, energicul și ambițiosul Baibars văzându-și de data aceasta visul împlinit
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
mariajul fetelor și rudelor de sex feminin ale regelui cu nobili din alte țări, având drept rezultat introducerea în acele ținuturi a modelului parizian. Capela personală a lui Ludovic, "Sainte-Chapelle" din Paris, a fost copiată de mai multe ori de urmașii săi. Probabil Ludovic a ordonat producerea Bibliei Morgane, o capodoperă a picturii medievale. Sfântul Ludovic a domnit în timpul unui „secol de aur”, în care regatul Franței și-a atins apogeul în Europa, atât din punct de vedere economic, cât și
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
a reușit, fasciștii cooperând cu socialiștii pentru doborârea guvernului Giolitti. Până în 1922, Mussolini reușise să devină una dintre personalitătile cele mai importante ale politicii italiene: popularitatea lui creștea neîncetat datorită talentului oratoric, a mitelor și a acțiunilor de intimidare. Câțiva urmași ai revoluționarilor lui Garibaldi, care se distinseseră în lupta pentru unificarea Italiei, au fost cuceriți de idealurile fasciste. Mussolini, care era promotorul corporatismului, a reușit să atragă simpatiile celor care erau în căutarea „celei de-a treia căi”. Dar, poate
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
ating în Amazonia centrală (sub 1 loc/km²). Populația este foarte amestecata, formată din Albi (47,7%), mulatto sau mulatri (43,1%), negri (7,6%), asiatici (1,1%) și amerindieni (numai 0,4%) - conform recensământului din 2010. Brazilienii albi sînt urmașii direcți ai coloniștilor europeni din Brazilia și constituie 47,7% din populația Braziliei și 99,4% din cea a Zonei Antarctice Braziliene. Majoritatea brazilienilor albi sunt descendenți din portughezi, germani, spanioli, italieni, ucraineni, bulgari, lituanieni. Statul este împărțit în 26
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
țării sunt: Sao Paulo (17711000 loc), Rio de Janeiro (10556000 loc), Porto Alegre (3699000 loc), Recife (3307000 loc), Salvador (3180000 loc), Fortaleza (3007000 loc), Belem (1634000 loc), Manaus (1432000 loc) și Santos (1257000 loc). Pe langă populația indigena, brazilienii sunt urmașii imigranților și coloniștilor portughezi, a scavilor africani, la care se adaugă alte câteva grupuri de imigranți, care s-au stabilit în Brazilia în perioada 1820-1870. Pe langă imigranții italieni și portughezi, un procent semnificativ a fost reprezentat de germani, spanioli
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
Chiar dacă găsim în orice colț al țării populație albă, ei domină partea de Sud și Sud-Est. Negrii constituie al treilea grup etnic după populația numerică, fiind reprezentați de 12 milioane persoane. Brazilienii care fac parte din acest grup etnic, sunt urmașii africanilor captivi între granițele Braziliei și care au supraviețuit scaviei. Mulatrii, "un amestec de rase", reprezintă cel de-al doilea grup etnic din Brazilia. Culoarea pielii variază de la deschis spre negru, fiind o rasă mixtă formată prin amestecul albilor, negrilor
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
doilea membru al familiei care îi conducea pe franci. Pepin a fost capabil de a uni toate tărâmurile francilor prin cucerirea Neustriei și Burgundiei. Pepin a murit de bătrânețe în 714. Nepoții săi legitimi s-au declarat a fi adevărații urmași ai săi, au încercat să-și asume puterea în domeniul. Pepin a fost de acord să-l numească pe unul dintre ei, Theudoald, moștenitor al Franciei. Plectrude l-a închis ulterior pe Charles, dar a reușit să scape. Charles a
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
puiului și tot el este cel care vă va da sfaturi și vă va îndruma în creșterea lui. Ce este o montă? Este procedeul de împerechere între un mascul și o femelă. Ambii trebuie să dețină dreptul de montă pentru ca urmașii lor să beneficieze de pedigriu. Scopul urmărit este de a aduce un beneficiu rasei, astfel trebuie luat în considerare alegerea unui partener compatibil și cu rezultate competiționale bune.
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi. Fiind localitate de frontieră, satul a fost asimilat de timpuriu în unitățile de plăieși și pușcași, culminând cu militarizarea sa totală în cadrul Companiei a VII-a a Regimentului I de Graniță
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Florianu după 1855, dar s-au pierdut o dată cu dispariția familiei din sat. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului, precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi — ceea ce arată că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare. Anul 1443 a coincis cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în Transilvania, cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
și 1440 ha de păduri. Principalele efecte pe care le-a lăsat militarizarea Racoviței sunt: Ca urmare a desființării regimentului de la Orlat, Racovița a beneficiat de o cotă-parte din „fondul școlastic” creat cu acest prilej, fond cu care grănicerii și urmașii lor au finanțat în perioada 1871-1921 „școala grănicerească” din sat și au construit în 1904 actuala clădire a școlii generale. Graniței militare i se datorează clădirile fostei case parohiale amplasate pe locul actualei locuințe a lui Gheorghe Hulpuș de pe „Vale
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
numeroase sentințe după cum au fost dictate de interese sociale, politice și de conjunctură, reprezentanții părților intervenind adesea pe lângă instanțele de judecată din Sibiu, Târgu Mureș, Alba Iulia, guvernul și Dieta țării, Curtea de la Viena și chiar la Maria Tereza și urmașului ei la tron Iosif al II-lea, „"adesea «părțile» luând drumul Vienei ca și Horea!"”. Într-o asemenea situație, s-a apelat la memoria oamenilor bătrâni „"știutori de ocină și moșie, care știau rândul hotarelor satului"”. Avrigenii, hotărâți să câștige
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
au stăpânit aceștia și până acum. Totuși în așa fel încât jumătate din toate foloasele și veniturile și slujbele din întreaga țară a Severinului amintită mai sus, și din cnezatele numite mai sus, să o păstrăm pe seama noastră și a urmașilor noștri, cealaltă jumătate căzând în folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite și cele ce se vor clădi în toate teritoriile sus zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră, rămânând totuși neatinse cinstea și drepturile arhiepiscopilor și
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
condiție pentru viața viitoare. În religia babiloniană (în esență asemănătoare cu cea asiriană) eshatologia nu a atins un grad semnificativ de dezvoltare. Răsplata pentru comportamentul individual avea loc în timpul vieții, divinitățile oferind daruri sub formă de putere, prosperitate, viață îndelungată, urmași numeroși; în mod contrar, păcătoșii erau pedepsiți prin calamități naturale. Ideea unei lumi de dincolo era foarte vagă, sub forma unui spirit semi-material, a unei umbre sau a unei dubluri (""ekimmu""), care ar supraviețui morții trupești și care, după îngropare
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
erau muritori !), până la urmă "Surt" cel mai puternic dintre focuri, distruge pământul în întregime. Prin foc se restabilește echilibrul între haos și ordine. Tatăl zeilor, "Odin", creează lumea din nou, soarele strălucește din nou pe cer, pământul este repopulat de urmașii perechii "Lif" și "Lifthrasir", singurii supraviețuitori ai catastrofei. Reprezentările escatologice la azteci își au izvorul în tradițiile culturii ""toltechice"", în al cărei centru se găsea credința în existența altor patru lumi (sau "sori") înaintea lumii actuale. Aceste lumi - împreună cu omenirea
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
cartea lui Daniil nu este încă menționat un "Mesia", care apare pentru prima dată în ""Cântarea Cântărilor"" a lui Solomon. După cucerirea Palestinei de către romani sub comanda lui Pompei, în anul 63 î.Ch., evreii își puneau speranța într-un urmaș al lui David, regele Israelului și Iudeii, care să-i elibereze de sub stăpânirea romanilor și să creeze un nou regat al evreilor, căruia să i se supună celelalte popoare. Această speranță a stat la baza revoltei evreilor din anii [[66-
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
rândul țaranilor liberi pentru ca mai apoi să ajungă iobagi (șerbi). Familiile rămase care au trecut la catolicism „au dat familii mari aristocrației maghiare”. Un astfel de exemplu este familia Dragfi. Ea coboară din Dragoș al Moldovei. In momentul în care urmașii lui Dragoș au fost alungați din Moldova de Bogdan I al Moldovei, ei s-au întors în Maramureș unde au primit posesinui din partea regelui Ungariei drept răsplată pentru loialitatea arătată, „și au stat la originea unei familii nobile maghiare care
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
invitați din toată țara. A participat și un mare grup de țărani bucovineni în costume naționale, conduși de preoții și învățătorii lor. La picioarele monumentului, printre zecile de coroane, se afla și una a regimentului vasluian Racova, pe care scria: ""urmașii celor nouă și cu sergentul zece"". Din partea contemporanilor marelui scriitor, a vorbit scriitorul și omul politic Nicolae Gane (1838-1916). La vremea dezvelirii statuii, criticii considerau statuia nu prea reușită, părându-li-se că chipul și înfățișarea lui Vasile Alecsandri nu
Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași () [Corola-website/Science/309736_a_311065]
-
familii și "contribuind prin munca, priceperea și dragostea lor de libertate, la făurirea Americii". În 1938, în America mai trăiau 11 familii de racoviceni care în intervalul 1918 - 1938 au trimis celor de acasă suma de trei milioane de lei. Urmașii acestora, printre care se numără și cunoscutul profesor de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Gerald J. Bobango, activează în cadrul diferitelor societăți românesti locale, uniuni sau ligi în domeniul păstrării sentimentului național românesc. Spre sfârșitul secolului al XX-lea, migrația internațională
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
zăcămintelor auro-argintifere din Munții Apuseni prin săparea de galerii și prin spălătorii de aur. După cucerirea Daciei de către români, aceștia au întemeiat în această regiune minieră, împreună cu autohtonii, așezări rustice montane. Locuitorii Bistrei fac parte din marea familie a moților, urmași direcți ai dacilor și ai coloniștilor români aduși de împăratul Traian în urmă ocupării Daciei. Una din urmele cele mai importante rămase de la români este drumul care leagă orașele române Apulum (Albă Iulia) de Alburnus Maior (Roșia Montană), coborând apoi
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
a fostului său comandant, devenit lider laburist, Ehud Barak. A îndeplinit și funcțiile de ministru al turismului și al transporturilor. Născut la Tel Aviv, pe atunci Palestina, sub mandat britanic, azi în Statul Israel, la 18 martie 1944, (Shahak) este urmaș direct al rabinului Israel Lipkin din Salant, cunoscut ca Rabbi Israel Salanter, întemeietorul mișcării morale religioase Musar între evreii din Lituania. Străbunicul generalului, comerciantul Itzhak Lipkin, venit din Imperiul Rus în anul 1904, a fost unul din pionierii sioniști religioși
Amnon Lipkin-Șahak () [Corola-website/Science/310173_a_311502]
-
care doi fii, Harold și Tostig Godwinson (acesta din urmă fiind implicat în evenimentele de la 1066) și o fiică Edith de Wessex (1020-1075), regină consoartă a lui Edward Confesorul. Când Godwin a murit în 1053, fiul său Harold a devenit urmașul său, preluând drepturile și obligațiile de senior. Cucerirea Țării Galilor din 1063 i s-a datorat mai mult lui, decât lui Edward, și tot el a negociat cu răzvrătiții din Northumbria la 1065. Nu întâmplător deci, regele Edward l-a numit
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
cavaler. Conform Tapiseriei de la Bayeux, și a altor surse normande, atunci Harold a jurat să sprijine pretențiile lui William la tronul englez. În această vreme, conform surselor normande de după cucerirea Angliei, William ajunsese să se considere deja succesorul regelui fără urmași Edward Confesorul. Sursele engleze, Cronica Anglo Saxonă nu abordează problema direct dar se referă la nepotul lui Edward (mai precis nepotul de bunic al fratelui acestuia), Edgar Ætheling, fiul lui Edward Exilatul, ca Ætheling, sau prinț moștenitor. Conform lui William
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
prezintă la curtea din Praga, din inițiativă proprie. 1602. Este reținut de imperialii habsburgi la Praga și eliberat numai după doi ani. 1604. Obosit și dezamăgit de cele întâmplate, revine în Transilvania. După scurt timp moare soția lui, rămânând fără urmaș. Primește înapoi o mare parte din moșiile confiscate. Între timp, Gabriel Bethlen îl îndeamnă să preia conducerea mișcării anti-imperiale. Corespondența lor ajunge la știrea căpitanului general de la Cașovia, contele Giacomo Belgiojoso , care încearcă confiscarea domeniilor lui Bocskay, pentru necredință. Bocskay
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]