17,219 matches
-
Descartes localiza sufletul în glanda pineală. Cîți știu unde-i situată aceasta? Cînd vorbesc despre suflet, cei mai mulți dintre noi duc mîna la piept: ar fi în sau lîngă inimă; mai sigur, în plămîni. Sufletul ar fi legat de suflu. „Am alergat de mi-a ieșit sufletul!” E însă un altfel de aer; primul și ultimul aer, cel care pornește sau oprește definitiv circulația sîngelui... În scenariile mele din ultima vreme a intrat și posibilitatea de a muri. Sper, firește, cum mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
invidiat. Acum, cînd notez în jurnal despre moartea lui, nu mă pot abține să nu subliniez că a avut un destin nefericit. A munci încă din școală (cu mîinile lui, liceean fiind, a ridicat pereții casei de pe strada Carpați), a alerga aproape continuu pentru astîmpărarea nevoilor zilnice, a te căsători de mai multe ori, a avea patru copii risipiți pe la mamele lor, a schimba locuințele, profesia - mai ales profesia! - și țara, - pot fi numite acestea „fericire”? și pentru ce?... Ieri (18
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apasă gîtul cu o bucățică de lemn și încremenește așa. Singura ei temere e aceea de a nu-i încurca pe ceilalți cu moartea sa. *7 iulie 1986, ora 19,30: am fost anunțați că a murit „Bunica”. Ani a alergat toată dimineața, de la o ușă la alta, pentru aprobări ca să obțină morfină. I-au dat cîteva zeci de fiole, dar n-a mai fost nevoie de ele, căci relaxarea de după prima injecție s-a dovedit fatală. Devotamentul (în forme nemaiîntîlnite
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e: „De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de unduirea ierbii, de foșnetul copacilor, de clipocitul apelor, de mișcarea a tot ceea ce este viu, aleargă, saltă, zboară! *„Greșeala arată - a formulat aforistic profesorul Solomon Marcus - că numărul nostru de încercări e mai mare decît numărul de găsiri” („Despre cele 20 de tipuri de gîndire”, Bacău, 17 mai 1987). Îndoiala mi se pare a fi cea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
neavînd ceva mai bun de făcut, e comisionarul fostului coleg de redacție. Puțin adus de un umăr, merge surprinzător de repede către ținte numai de el știute. Cînd am făcut această remarcă, mi-a răspuns ca din carte: „Dacă nu alergam și dacă nu visam, de mult eram pierdut. Mi-a plăcut însă să mă mișc și să visez”. În expresie, bătrînul e mai liric decît fiul. *Genoiu are tot mai des aroganța să se laude cu „puterea de anticipare” a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
această mărturisire, R. mi-a replicat: „Dar cît ați văzut din geografia pe care ați învățat-o?” Pentru mine, îmi dau seama, important a fost a ști: pentru ea și pentru cei din noua generație, important e a vedea. *„Unde alergi?”, l-am întrebat pe Cornel Cepariu, un tip realmente frenetic. „Unde e noutatea”, mi-a răspuns. „și ce e nou?”, m-am interesat eu. N-am primit decît un zîmbet. *„Ei mă compătimesc pentru inima mea bolnavă (îmi spune tatăl
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o dată. în zootehnie, una dintre „indicații” (aceea de a tunde oile mai devreme) a făcut deja ravagii: numai în județul nostru au murit cîteva mii. *Am fost la înmormîntarea mătușii Valeria. Paralizia ei ar fi survenit după un efort: a alergat în urma căruței încărcate cu saci, mînate de moșu-meu. Cînd m-a văzut în ogradă, acesta m-a îmbrățișat și a plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de pe str. Eliberării: „Sînt încă în putere. Am acumulat multe cunoștințe. Speram să le pot da o formă la pensie. Dar acum am și mai puțin timp decît înainte. În loc să stau la masa de lucru, iau sacoșa de urechi și alerg pe la cozi. în urmă cu douăzeci de ani, bucătăria ne-o făcea o străină. «Dom’ Mitică, am nevoie de un pachet de unt». În jumătate de oră îl avea. Acum așa ceva e imposibil”. *Lipsă sigură: educația profunzimii. În toate am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mereu grele, ale redacțiilor. și, informându-vă, aștept să-mi scrieți și mă Întorc la prefața mea, cu care am Început. Văzând mâna dumnezeiască, nu pot să nu v-o spun: Prefață O fac eu, autorul. Toate personajele mele caută, aleargă, speră să poată regăsi capătul firului rupt, să poată Încropi cât de cât armonia turburată din sau fără voia lor. Nu aspiră la dealuri de bogăție, fericire, liniște, doar un strop, pentru ele supremul ideal. Nu-l prea găsesc și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fără pereche. Partidul liberal nu l-a pus pe el Inspector școlar General, ci pe Vasile Cluci din Flămînzi, jud. Botoșani, care numai puțin deștept era... El era, Balan, profesorul clasei Întregi de matematică, cine nu 820 pricepea, la el alerga și căpăta lămurire tot atunci. șef de clasă era Cornescu Traian, dar n-avea obraz nici de feli. Cât a fost În clasă cu noi s-a purtat frumos, dar după ce a venit de la München n-a mai scris un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Oamenii rabdă un program de muncă de zece ore și salarii proaste în comparație cu scumpirile. Cei care au protestat la Petroșani sunt fie în spitale de boli nervoase, fie în închisori, sau morți. Oamenii din România supraviețuiesc ca animalele din junglă, alergând la vânătoarea de alimente. Dvs. treceți doar pe Calea Victoriei și nu e de mirare că din viteza limuzinelor Renault 18 nu puteți sesiza oamenii desfigurați de oboseală și de cele mai multe ori cu plasele goale. Când veniți dvs. În faimoasele vizite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Or, eu, ca adventist de ziua a șaptea, îmi respect convingerea religioasă și respect această zi. Oare noi nu putem să ne dezvoltăm potrivit capacităților noastre, numai pentru asta? E ca și cum ai zice: ai dreptul dar... nu se poate! Am alergat la toate forurile învățământului la care am avut acces, însă zadarnic; nu am fost decât trimis de la Ministerul învățământului la Inspectoratul general, de aici la CC al PCR, la CC al UTC, apoi înapoi la minister, și tot așa, vreme
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ce se pun pe bunurile agonisite de noi din economiile făcute de noi cu mare chin și suferință, mai ales că stăm fără soții și copii, și când plecăm în concediu, în loc să ne bucurăm de vederea familiei, suntem nevoiți să alergăm pentru a ne scoate bunurile din vamă, deoarece un muncitor care duce acasă cinci seturi sintetice și cinci carpete care sunt necesare pentru fiecare om ce lucrează în străinătate, trebuie să achite suma de 16.000 de lei, sumă care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
micșorați numărul lor, care este destul de mare, mai distrugeți cuiburile clade pline de ciubucuri ale acestor ființe care fac viața amară celor ce aduc roadele. Noi suntem un grup de șoferi care lucrăm în RFG, avem 50 de mașini care aleargă zi și noapte pe șoselele din Europa apuseană cu salarii de 3.000 și 3.500 de mărci pe lună, plus 50 de mărci diurnă pe zi. Avem un singur șef la care dăm raportul de activitate și tot acest
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ceaușescu, De ce nu vreți să înțelegeți că ne-am săturat de atâtea minciuni și a ne scula la ora 3-4 dimineața pentru a sta la cozi și pe urmă a merge la lucru, de a ieși de la lucru și a alerga de la o coadă la alta, pentru a mai prinde câte ceva, de a nu avea apă caldă în permanență, de a nu avea căldură iarna în apartamente, la locul de muncă, de a ni se întrerupe curentul electric în apartamente, de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
actuale ale poporului? Poporul nu sunt lingăii care au ciolanul în gură, care dau telegrame cu mulțumiri de rezultatul unor vizite făcute de conducere în alte țări, rezultate pe care nu le cunoaște nimeni. Poporul suntem noi cei mulți, care alergăm ziua și noaptea după mâncare! Țara este guvernată numai de membrii familiei Ceaușescu, frați, cumnați, fii etc Ca în orice țară condusă de tirani, cum a fost Somoza sau cum este Kim Ir Sen. Ați uitat de unde ați plecat? De ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de poezie și muzică; el îi tâmpește, el îi face clienții bulevardelor și ai cluburilor disco. Întrebându-te dacă a mai citit vreo carte de când era obligat să învețe alfabetul, nu ai să găsești un răspuns! E mereu pe drumuri, aleargă, fuge de ceva, de propria-i conștiință cu atâtea fețe, dorește să nu fie lăsat singur, nu are somn, nu are credință, e înfometat să ocupe revistele, orele de literatură și mai ales să-ți intre în casă ca să se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Trebuia găsită o structură narativă adecvată unui text mai lung, Încifrat, care să gradeze complicitatea dintre personaj și temă, dintre subiect și obiect. Obiectul era mai mult decât doar un obiect. O virtualitate, un releu, o obsesie. Personajul cobora zilnic alergând cele trei etaje până la parter pentru a deschide, la o anumită oră a dimineții, cutia cenușie. Narațiunea nescrisă avea un titlu: Definirea obiectului. Știam premisele cu care trebuia să opereze, cum ar fi trebuit să se anime treptat, până la o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putea astfel de persoană să fie primejdioasă?” Chick evocă sarcastic manierele mondene ale savantului Grielescu care ține minte onomasticile fiecăruia, zilele de căsătorie și alte tandre aniversări, sărută mâna cucoanelor și le trimite trandafiri, se apleacă să le aranjeze scaunul, aleargă să deschidă ușa, are grijă de aranjamentele cu maître d’. Toate sunt, de fapt, legate, Însă, mai curând, de Vela, fosta soție a lui Chick, sensibilă, ni se spune, la tradiția acestor nimicuri pe care el, Chick, le tolerase, amuzat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pierduseră repede din vedere, luați cu bârfele zilei. Bellow zăcea singur și absent pe canapea, ca bunicul vârstnic căruia nimeni nu Îi mai dă atenție, și privea, din când În când, amuzat, la fiica sa de doi ani și jumătate, alergând neobosită dintr-un colț În altul al camerei. Când a apărut Philip Roth și l-a salutat prin versuri clasice englezești a tresărit, Însă, prompt. A răspuns, la rându-i, prin alte versuri. A urmat, timp de vreo zece minute
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de asemenea. Cu ea, șansa de supraviețuire era minimă, fără ea chestiunea devenea „pur academică”. Porția sa dublase șansele Profesorului, afirmă, În acea clipă, resemnată și implacabilă, Rațiunea, În urechile și sufletul victimei. Brusc, se aud Însă strigătele Profesorului, care alerga spre deposedat și, fulgerător, Îi și vârâse porția În gură, să fie sigur că nu se mai produce vreo aiureală. Grăbit să se Întoarcă la locul său, să evite glonțul destinat nedisciplinaților, Profesorul are totuși timp să vadă chipul uluit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să mă trântesc la pământ. Când vedea Petrașcu că am încetinit fuga și mă distanțam de el, se întorcea spre mine și îmi striga să mă grăbesc că „ne prind jandarmii”. La auzul acestei amenințări, făceam un nou efort penibil, alergam în ritmul lui o bucată dar apoi iar nu mai puteam și iar încetineam pasul. Îmi dădeam seama că fiecare secundă era prețioasă în cursa în care eram angajați cu jandarmii, dar trupul nu mai răspundea la impulsurile voinței. în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca regele, mâniat, să nu înceapă din nou prigoana. Mai târziu, sau declarat de acord în principiu, dar mai cereau câteva zile de amânare, care treceau și veneau altele, iar ei rămâneau tot acolo. Zile în șir grupuri de legionari alergau de la Ministerul de Finanțe unde lucra Bidianu, până la doctorul Noveanu la Ministerul Inventarului Avuțiilor Publice. De acolo la Culte și Arte, la Budișteanu, și apoi la Hotelul împăratul Traian din Calea Griviței. De peste tot locul se insista să demisioneze și ei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în Piața Sfatului și ca un dăngăt de clopot uriaș, răsuna cântecul legionar între zidurile vechii cetăți: Tu, Codrene, ești nădejdea Ce ne-a dat-o Cel din cer, Tu ne spulberi deznădejdea, Tu și Garda ta de Fier. Legionarii alergau din toate părțile și se adăugau la coloană. Lumea cealaltă ieșise pe stradă și sta îngrămădită, aplaudând de pe trotuare. Din balcoanele caselor se aruncau flori. Bătrânul Ionică, înalt și masiv ca un brad, mergea cântând. A început să-și stâpânească
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
încercat să adorm. Dar nu m-a prins somnul. Simțeam însă cum pacea se așeza pe suflet ca un aer călduț după o noapte de furtună. În viteza mașinii nu auzeam decât sfârâitul monoton și plăcut al roțllor de cauciuc alergând pe asfaltul neted al șoselei. Parcă ajunsesem la un capăt de lume, după un drum lung. Gândurile încep din nou să se depene și să mă poarte până la începuturile trăirii legionare. Apoi, rând pe rând, trec prin fața ochilor, ca-ntr
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]