19,560 matches
-
drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri. Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament. Biserica Învierii de la a fost inclusă în siturile protejate care fac parte din
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), această biserică prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor. Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside sunt decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
picturii interioare. În anul 1867, la nord-vest de biserică a fost înălțat un turn-clopotniță de piatră, cu un etaj. În decursul timpului, Biserica Arbore a suferit o serie de reparații parțiale, de consolidare și restaurare, care nu i-au alterat arhitectura inițială. În secolul al XX-lea s-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1909-1914, 1936-1937, 1955-1956 și 1965-1970. În vara anului 1975 s-a efectuat o intervenție de urgență pentru consolidarea stratului suport al picturii de către o echipă coordonată
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
accentuată prin prelungirea în exterior, spre vest, a zidurilor laterale (cu circa 2,5 m) legate printr-un arc semicircular și unirea lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această nișă exterioară de pe fațada vestică era folosită odinioară drept clopotniță. La momentul respectiv, această nișă constituia o inovație în arhitectura moldovenească, ea fiind preluată ulterior și de biserica din Reuseni. Intrarea în biserică se face printr-un portal
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această nișă exterioară de pe fațada vestică era folosită odinioară drept clopotniță. La momentul respectiv, această nișă constituia o inovație în arhitectura moldovenească, ea fiind preluată ulterior și de biserica din Reuseni. Intrarea în biserică se face printr-un portal în stil gotic de pe peretele sudic, având un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu. Lăcașul de cult este
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
și o copie a Columnei lui Traian, de la Roma. În Muzeul Colecțiilor de Artă, din București, în lapidariul Galeriei de Artă Veche Românească, se păstrează o serie de piese de sculptură în piatră, care au aparținut inițial unor monumente de arhitectură veche românească, monumente dispărute în diferite circumstanțe, unele demolate în beneficiul unor sistematizări de la finele secolului XIX, altele rezultând din demolările iraționale din anii '80, între care pietre de mormânt, pisanii, ancadramente de uși și ferestre, coloane monumentale și baze
Lapidariu () [Corola-website/Science/306927_a_308256]
-
1918. A fost ridicată în amintirea marelui voievod Mihai Viteazul, de Întreprinderile Generale "Tiberiu Eremia", după planurile arhitectului Ioan Traianescu. Lucrarea a fost posibilă și datorită donațiilor făcute de Bancă Arieșeană, Societatea Femeilor Ortodoxe, de diverse întreprinderi și persoane particulare. Arhitectura este o îmbinare a stilurilor caracteristice celor trei provincii istorice românești. Planul este în formă tradițională de cruce. Sfințirea catedralei a fost făcută la data de 3 noiembrie 1935 de către episcopul Lucian Triteanu al Românului. În anul 1955 a fost
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
a stilurilor caracteristice celor trei provincii istorice românești. Planul este în formă tradițională de cruce. Sfințirea catedralei a fost făcută la data de 3 noiembrie 1935 de către episcopul Lucian Triteanu al Românului. În anul 1955 a fost declarată monument de arhitectură, fiind una din podoabele arhitectonice ale orașului. Lăcașul a fost construit că și Catedrală, capacitatea lui fiind de 1.200 de persoane și se află în centrul orașului. Terenul pe care a fost construită Catedrală, a fost cumpărat de la Primăria
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
relațiilor comerciale internaționale. Centrul expozițional urma să fie construit folosind soluții arhitecturale de avangardă. Drept urmare, în 1960 se realizează planurile pavilionului 1 - Cupola centrală. În aprilie 1962 acesta este inaugurat printr-un congres cu participarea a 11.000 de persoane. Arhitectura pavilionului este una din cele mai moderne din Europa, devenind emblematică pentru Bucureștiul modern. În 1963 se înființează Oficiul de Expoziții din cadrul Camerei de Comerț a României, care, în 1968, va deveni Întreprinderea de Târguri și Expoziții, specializată în organizarea
Complexul expozițional Romexpo () [Corola-website/Science/307820_a_309149]
-
un grilaj care desparte lumea reală de lumea fantastică a spiritelor. "Biserică în peisaj de iarnă" (1811) este unul din tablourile lui Friedrich care atestă legătura artei sale cu ideatica religioasă creștină. În contrast cu alți pictori ai epocii, Friedrich nu zugrăvește arhitectura bisericilor. Biserica, abia profilată în ceață, este așezată în ansamblul compoziției și devine astfel integrată în natură. În anul 1818, imediat după căsătorie, artistul pleacă pe insula Rügen împreună cu tânăra sa soție. Tabloul "Stânci de calcar pe insula Rügen" înfățișează
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
(n. 14 aprilie 1868 - d. 27 februarie 1940) a fost un arhitect și designer german, care a fost un adevărat deschizător de drumuri în multe domenii ale arhitecturii și designului secolului 20, așa cum sunt, de pildă, domeniile designului și al arhitecturii industriale. Pentru o perioadă scurtă, dar esențială, de timp a fost mentorul a trei arhitecți importanți ai secolului trecut, Walter Gropius, Ludwig Mies van der Rohe și
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
n. 14 aprilie 1868 - d. 27 februarie 1940) a fost un arhitect și designer german, care a fost un adevărat deschizător de drumuri în multe domenii ale arhitecturii și designului secolului 20, așa cum sunt, de pildă, domeniile designului și al arhitecturii industriale. Pentru o perioadă scurtă, dar esențială, de timp a fost mentorul a trei arhitecți importanți ai secolului trecut, Walter Gropius, Ludwig Mies van der Rohe și Le Corbusier, care i-au fost învățăcei aproape simultan la începuturile carierelor acestora
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
artist invitat a locui în acea localitate experimentală urma să primească pământ și ajutor financiar pentru a-și construi o casă după propriul său design. Acolo, Behrens și-a construit o casă designată integral de el însuși, incluzând nu numai arhitectura propriu-zisă, dar și interioarele, artefactele, mobilierul, picturile, decorarea interioară, etc. Proiectarea și realizarea acestei case sunt considerate ca fiind punctul de "inflexiune" al carierei sale artistice datorită părăsirii cercurilor artistice, puțin cam "ezoterice", ale München-ului și schimbarea sa stilistică din
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
de artist liber profesionist pe toată durata vieții sale, incluzând perioada lucrată pentru AEG. În 1910, Behrens a designat "Fabrica de turbine" A.E.G. Între 1907 și 1912, a avut o activitate didactică îndreptată cu precădere spre predarea designului și arhitecturii, fiind profesorul și mentorul unor viitori prestigioși arhitecți, printre care se pot menționa Ludwig Mies van der Rohe, Charles Edouard Jeanneret-Gris (cunoscut mai ales sub pseudonimul Le Corbusier), Adolf Meyer, Jean Kramer și Walter Gropius (directorul și fondatorul școlii, respectiv
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
directorul și fondatorul școlii, respectiv al curentului stilistic arhitectural Bauhaus). În 1922, Behrens a acceptat o invitație de a preda la "Akademie der Bildenden Künste" din Viena. În 1936, după decesul lui Hans Poelzig, Behrens a devenit directorul departamentului de arhitectură al "Preußische Akademie der Kunste" din Berlin. Peter Behrens a reprezentat un fel de paradox (aparent, de fapt) în timpul perioadei celui De-al Treilea Reich, din moment ce a rămas șeful departamentului de arhitectură al Academiei Prusiei de Arte Frumoase din Berlin
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
Hans Poelzig, Behrens a devenit directorul departamentului de arhitectură al "Preußische Akademie der Kunste" din Berlin. Peter Behrens a reprezentat un fel de paradox (aparent, de fapt) în timpul perioadei celui De-al Treilea Reich, din moment ce a rămas șeful departamentului de arhitectură al Academiei Prusiei de Arte Frumoase din Berlin. În realitate, deși nu a fost nici membru al partidului nazist și nici măcar un simpatizant al regimului, Behrens nu a fost îndepărtat pentru că fusese unul din arhitecții foarte importanți ai secolului al
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
fusese unul din arhitecții foarte importanți ai secolului al 20-lea și, ca orice regim totalitar, naziștii voiau o legitimitate indirectă prin susțierea selectivă a unor personalității marcante, recunoscute atât național cât și internațional. Behrens fusese cel care a revoluționat arhitectura industrială, fiind unul liderii construcțiilor de fabrici și oficii din materiale precum beton, cărămidă, oțel și sticlă. Chiar mai mult, era faimos și apreciat în multe țări ale lumii, iar pe plan intern era respectat și prețuit de toți arhitecții
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
Chiar mai mult, era faimos și apreciat în multe țări ale lumii, iar pe plan intern era respectat și prețuit de toți arhitecții, incluzând puternicul Albert Speer. Peter Behrens a fost un adevărat pionier în tot ceea ce a făcut în arhitectură, design și construcții în prima jumătate a secolului XX, la care se adaugă influența sa indirectă, dar marcantă, care a fost amplificată de trei dintre cei mai faimoși studenți ai săi Walter Gropius, Ludwig Mies van der Rohe și Le
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
cu cel al Mănăstirii Dragomirna, dar cu boltiri mai simple și lipsit de ornamentarea fastuoasă a ctitoriei lui Anastasie Crimca. Între pronaos și naos lipsește peretele despărțitor, fiind înlocuit cu trei arcade și doi pilaștri groși, reprezentând una dintre caracteristicile arhitecturii bisericești din secolul al XVII-lea din Moldova, prototipul acestei noi împărțiri găsindu-se pentru prima dată la Mănăstirea Galata. "Naosul" prezintă particularitatea de a transmite greutatea turlei pe zidurile laterale prin arcuri transversale, întocmai ca la Mănăstirea Dragomirna. În
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
casa spătarului Petrache Cazimir, de lângă biserica Talpalari. Pentru extinderea Academiei, în 1837, se cumpără casele Voinescu, aflate peste drum, pe locul actualului Colegiu Național. Patru ani mai târziu, în 1841, prin strădania elevilor și dascălilor de la secția de inginerie și arhitectură a Academiei Mihăilene se construiește arcul de comunicare între cele două clădiri. După înființarea, în 1860, a Universității din Iași, Academia Mihăileană va continua să funcționeze numai ca liceu cu șapte clase, sub denumirea de Colegiul Național. La 25 noiembrie
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
trei corpuri cu destinații specifice, dispuse conform unei zonificări funcționale prestabilite, adaptate formei și dimensiunilor terenului. Centrul de greutate al ansamblului îl reprezintă corpul sălilor de învățământ, rezolvat sub forma a patru aripi dispuse în jurul unei curți interioare, după modelul arhitecturii academice practicate în Europa Centrală și Apuseană, dar preluată la noi de majoritatea edificiilor reprezentative ale epocii. În cadrul acestei construcții majore, funcția de învățământ este completată de funcția administrativă, precum și de cea social-instructivă, reprezentată prin sala de festivități. Emblemă a
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
de-a lungul străzii Arcu, susținând, din punct de vedere funcțional și urban, vecinătatea fostului edificiu al Academiei. Liceul își expune generos spre stradă o desfășurare impresionantă de volum, rezolvat într-o compoziție riguros simetrică, în spiritul legilor invariabile ale arhitecturii clasice. Compoziția simetrică, retragerea în volum a corpului principal, centralitatea intrării constituie elemente majore în stabilirea raportului școală - stradă. Relația, aparent tensionată, între „public” și „privat” este ameliorată de spațiul de detență, obținut prin retragerea planului fațadei de acces în raport cu
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
înscris în întregime în "Lista monumentelor istorice 2004 - Municipiul București" la nr. crt. 1303, cod LMI: B-II-a-A-19016. Printr-un comunicat de presă, emis de Biroul de presă și comunicații al Patriarhiei Române, se recunoaște că "" Este un mausoleu cu o arhitectura modernă de calitate, amintind silueta tradiționalelor turle-clopotniță. Este o clădire utilitară bine executată inginerește, cu materiale și utilaje scumpe de import, reprezentând o valoare economică importantă. Toate țările au un panteon al eroilor naționali, de ce n-ar avea și România
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național. Pe lista din 2010 are codul LMI . Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” a fost ridicată la 1718, pe locul celei vechi, arsă de tătari la 1717, este reprezentativă pentru arhitectura bisericilor de lemn de tip maramureșean datorită corpului său rotund, înălțat în două trepte, având acoperișul cu poală dublă, susținut de console extinse în trepte egale, pe sub care se desfășoară o torsadă în relief, ce înconjoară pereții exteriori ai treptei
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
sunt acele coloane cu inscripții pe care Asoka le-a ridicat în întreaga împărăție. A trimis misionari budiști în străinătate și în urma activității acestora s-au pus bazele răspândirii budismului în Asia răsăriteană, începând cu Birmania și Ceylonul. Arta și arhitectura budista a înflorit și în interiorul Indiei, cu toate că împărăția Maurya s-a dezintegrat foarte repede după moartea lui Asoka. După epoca statelor mici aflate în război in secolul III o nouă dinastie, dinastia Gupta, a reunit mare parte a subcontinentului. Împărăția
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]