16,530 matches
-
20 șiruri de jur împrejurul corpului. Vârful cozii este format, de un singur solz. Pe spate au un colorit arămiu sau brun-cenușiu, cu luciri de smalț. Pe flancuri se observă două dungi late longitudinale, brun închise, care se întind de la rostru la coadă. Abdomenul este cenușiu-albastru, cu luciu sidefiu. Solzii de pe cap (pileus) pătați cu pete mici brune. Zona dorsală între cele două dungi închise, cu 4-6 linii alcătuite din fragmente scurte, închise și mărginite cu alb. Se hrănește cu tot felul de
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
în primele ore ale dimineții și după amiază înainte de apusul soarelui. În mediu se observă greu, atât din cauza asemănării lor cu frunzele uscate (homocromie), cât și datorită faptului că se mișcă fără zgomot, dispărând în caz de primejdie pe sub frunze. Coada se desprinde ușor (autotomie), dar se regenerează mai târziu. În sezonul rece hibernează îngropată în pământ unde intră în amorțire. Iese timpuriu din hibernare - la începutul lui martie. Masculii sunt mai numeroși decât femelele. Jocurile nupțiale încep la mijlocul lui aprilie
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
Preferă pădurile cu teren uscat și porțiunile însorite, rariștile de foioase cu luminișuri, coastele stâncoase cu tufișuri, ruinele invadate de vegetație. Este un șarpe mare cu o lungime de până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă și subțire. Spatele este brun cu mulți solzi dungați în lung cu alb. Pe laturile capului are două pete gălbui. Abdomenul este alb-gălbui. Are o dunga închisă între ochi și colțul gurii. Se mișcă lent, dar se cațără foarte
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
și farmaciilor. este un șarpe mare cu o lungime totală până la 2 m, lungimea obișnuită 100-150 cm. Este unul dintre cei mai eleganți șerpi din fauna României. Are un corp zvelt, cilindric, lung și strălucitor; capul mic și îngust, iar coada lungă și subțire. Solzii spatelui sunt netezi, ușor carenați spre coadă, dispuși în 23 (rar 21) șiruri transversale la mijlocul corpului. Ventral are 212-248 de scuturi ventrale, cu unghi lateral, carenate pe laturi. Scutul anal este divizat; 60-91 de perechi de
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
2 m, lungimea obișnuită 100-150 cm. Este unul dintre cei mai eleganți șerpi din fauna României. Are un corp zvelt, cilindric, lung și strălucitor; capul mic și îngust, iar coada lungă și subțire. Solzii spatelui sunt netezi, ușor carenați spre coadă, dispuși în 23 (rar 21) șiruri transversale la mijlocul corpului. Ventral are 212-248 de scuturi ventrale, cu unghi lateral, carenate pe laturi. Scutul anal este divizat; 60-91 de perechi de scuturi subcaudale. Scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele. Scutul rostral
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
regiunea ponto-caspică. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Coronella austriaca austriaca". În România se întâlnește pretutindeni unde găsește condiții bune de viață și este ocrotit prin lege. Este un șarpe mic, zvelt, cu o lungime de până la 70—80 cm, coada de lungime mijlocie. Longevitate 8-10 ani. Botul proeminent. Solzii dorsali sunt netezi, dispuși în 19 șiruri longitudinale. Ventral are 153-199 scuturi. Scutul anal divizat. Mai are 41-70 de perechi de scuturi subcaudale. Ochiul în contact cu scuturile supralabialele 3-4, nara
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
pe ramurile cărora se sorește. Devine foarte agresiv când este capturat sau deranjat, se face colac și șuieră, repezindu-se să muște. Mușcătura este inofensivă. Luat în mână împroașcă o secreție rău mirositoare, eliminată de glandele anale situate la baza cozii. La finalul lunii octombrie se retrage în găuri, în locuri destul de ascunse unde intră în hibernare până în luna aprilie, când iese și devine activ. Se hrănește îndeosebi cu reptile (șopârle, chiar de mărimea unui gușter, șerpi tineri), rareori cu mamifere
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
neagră și puternic contrastantă, iar la femelă, cafenie sau brună și mai puțin distinctă. Pe laturile corpului se află pete mari închise de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenușii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roșu-cărămiziu, rar galben. Pe cap au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
albă ("Daphne blagazana"), gențiana ("Gențiana clusii"), ghințura galbenă ("Gențiana lutea"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), rușulița ("Hieradum aurantiacum"), omag galben ("Aconitum anthora"), taula ("Spiraea salicifolia"), ruginita ("Asplenium adulterinum"), șopârlița ("Veronica bellidioides"), unghia ciutei ("Ceterach officinarum"), cimbrișor de câmp ("Thymus serpyllum"), coada iepurelui ("Sesleria caerulea"), mlăștinița ("Epipactis helleborine"), sânziene albe ("Galium mollugo"), piciorul cocosului ("Ranunculus repens"), iarba-ciutei ("Doronicum austriacum"), valeriana ("Valeriana officinalis"), piciorul cocosului de munte ("Ranunculus montanus"), ochiul boului de munte ("Aster alpinus"), rogoz ("Carex acutiformis"). În vecinătatea sitului se află
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
ei diferă, în special, prin structura dinților; au dinții maxilari de lungime egală, și rândul lor nu este întrerupt de un interval fără dinți (diastemă). Capul este alungit, distinct de gât; ochiul de mărime mijlocie, cu pupila rotundă. Trunchiul lung; coada mijlocie sau lungă; solzii netezi sau ușor carenați, cu găuri apicale rotunjite. Au peste 200 plăci ventrale (exclusiv subcaudalele); două plăci temporale anterioare și 21-29 șiruri de solzi dorsali. Scutul frenal (atunci când există) este puțin mai lung decât înalt; osul
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
ale Lunii la același nod al orbitei sale se numește revoluție draconică. Draconică (din , care desemnează o reptilă mitologică), întrucât, în astronomia antică, nodurile lunare de nord și de sud erau denumite capul Dragonului (în latină: "Caput Draconis") și respectiv coada Dragonului (în latină: "Cauda Draconis"): simbolismul dragonului lapon sau cel oriental al chinezilor, perșilor sau al indienilor îl arată devorând Luna (o evocare a eclipsei de Lună). Simbolul nodului ascendent este ☊, iar simbolul nodului descendent este ☋. Revoluția draconică numără 27
Nod lunar () [Corola-website/Science/333995_a_335324]
-
valea Jiului la sud de Craiova, și pe valea Oltețului, lângă vărsarea în Olt. Are o talie relativ mică (până la 20 cm), cu capul relativ mic, botul ascuțit cu profil dorsal drept sau convex, gulerul dințat, corpul relativ comprimat dorso-ventral, coada lungă (de 1½—2 ori mai lungă decât corpul) și subțire în partea terminală. Masculii sunt mai mari decât femelele, cu capul mai mare și mai înalt și membrele mai lungi. Coloritul dorsal la masculi este verde intens, cu două
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
intens, cu două dungi dorso-laterale brune, cu pete negre neregulate, mărginite de două linii albe. Pe flancuri are pete negre cu aspect, de V, de U sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului, membrele și coada sunt cafenii. Pe membrele posterioare se văd oceli albi, mai deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară a capului albă. La femele
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
negre cu aspect, de V, de U sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului, membrele și coada sunt cafenii. Pe membrele posterioare se văd oceli albi, mai deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară a capului albă. La femele, coloritul verde este înlocuit adesea prin cafeniu-pământiu; capul cafeniu (uneori verzui) cu sau fără puncte negre; partea inferioară a
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
sau chiar noiembrie până în aprilie. Este diurnă, indivizii fiind activi între orele 9-17. Se hrănește cu insecte (ortoptere, diptere, heteroptere, coleoptere, larve de lepidoptere), păianjeni, miriapode, furnici. Are numeroși dușmani, mai ales păsările răpitoare, de aceea foarte mulți indivizi au cozi regenerate. Împerecherea are loc în aprilie-mai, când masculii fugăresc femelele printre tufe. În această perioadă masculii au abdomenul portocaliu intens, iar verdele crud de pe spate contrastează cu negrul. Femela depune ponta în a doua jumătate a lunii mai, de obicei
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: Mamifere cu specii de: mistreț ("Sus scrofa"), căprioară ("Capreolus capreolus"), vulpe ("Vulpes vulpes"), viezure ("Meles meles"), pârș de stejar ("Eliomys quercinus"), pârșul cu coada stufoasă ("Dryomys nitedula"), chițcan de apă ("Neomys fodiens"), orbete ("Nannospalax leucodon"), Păsări (migratoare, de pasaj, sedentare) protejate (prin directivele "147/ CE din 30 noiembrie 2009" și "79/409/CEE din 2 aprilie 1979" - privind conservarea păsărilor sălbatice: buhai de baltă
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
viridis"), buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"); Nevertebrate (gândaci, cărăbuși, fluturi): rădașcă ("Lucanus cervus"), cărăbuș cu corn ("Bolbelasmus unicornis"), coada rândunicii ("Iphiclides podalirius"), fluturele ochi de păun ("Saturnia pyri"), molia împărat ("Saturnia pavonia"). Flora sitului are în componență mai multe specii de arbori: gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), tei pucios ("Tilia
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 . La nivelul ierburilor vegetează o gamă diversă de rarități floristice ; astfel: crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), turița mare ("Agrimonia eupatoria"), ghizdei ("Lotus angustissimus"), ghizdei de sărătură ("Lotus tenuis"), flocoșele ("Lychnis coronaria"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), salvie de câmp ("Salvia pratensis"), pochivnic ("Asarum europaeum"), zăvăcustă ("Astragalus exscapus transsilvanicus"), albăstriță ("Centaurea ruthenica"), brândușă (din specia "Bulbocodium versicolor"), stânjenei pontici ("Iris pontica"), spânz ("Helleborus purpurascens"), vulturică ("Hieracium alpinum"), târtan ("Crambe tataria"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), lalea
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
depășește 18 cm lungime, cu corpul zvelt, cilindric sau ușor turtit. Capul este mic, mai lung decât lat; botul obtuz, regiunea gâtului la fel de lată ca și capul, adesea ceva mai lată. Membrele sunt scurte; întinse pe lângă corp, degetele ușor comprimate. Coada scurtă (sub dublul lungimii cap + trunchi) și relativ groasă, cilindrică. Adulții au colorit dorsal brun deschis sau închis, de obicei cu două dungi închise dorso-laterale; adesea are o linie închisă vertebrală. Coada închisă, cu nuanțe albastru cobalt-verzui. Abdomenul este portocaliu
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
sunt scurte; întinse pe lângă corp, degetele ușor comprimate. Coada scurtă (sub dublul lungimii cap + trunchi) și relativ groasă, cilindrică. Adulții au colorit dorsal brun deschis sau închis, de obicei cu două dungi închise dorso-laterale; adesea are o linie închisă vertebrală. Coada închisă, cu nuanțe albastru cobalt-verzui. Abdomenul este portocaliu sau galben deschis și pătat cu mici puncte negre la masculi, gălbui sau cenușiu, nepătat la femele. Juvenilii sunt colorați dorsal brun închis, aproape negru. În România este o specie montană, întâlnindu
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
capul de lungime mijlocie, destul de înalt, puternic lățit în regiunea temporală; botul scurt și rotunjit; nara înconjurată de trei scuturi mai mult sau mai putin bombate. Trunchiul este relativ îndesat, turtit și lățit median; membrele robuste, de lungime mijlocie, iar coadă scurtă, groasă și turtita la bază, subțiindu-se brusc spre partea ei terminală. Solzii dorsali sunt mici, rotunjiți, juxtapuși, cu granule mici între ei, câte 44-55 de șolzi într-un șir. Scuturile ventrale formează peste opt șiruri longitudinale, dispuse oblic
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
smalt, fără pete. Șopârlele tinere au desenul cu dungi longitudinale mai puțin redus, unele dungi sunt neîntrerupte; pe masura ce șopârla îmbătrânește, dungile se segmentează și se reduc; uneori apar dungi închise transversale. Sexele se deosebesc numai după lungimea mai mare a cozii la mascul. Șopârla de nisip în cea mai mare parte a arealului sau trăiește în stepele cu loess și pelin, dar în România preferă nisipurile cu tufe rare de pe dunele litoralului Mării Negre și dunele grindurilor de origine marină; iar în
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
Cernei și ale afluenților ei, unde urcă până la altitudinea de 400-500 m. Este o șopârlă mică (17 cm). Are capul mic, înalt, botul scurt și obtuz. Trunchiul este lung, subcilindric, ușor lărgit la mijloc. Membre sunt relativ robuste și scurte. Coada lungă (mai lungă de 1,5-2 ori decât lungimea cap + trunchi) și subțire. Nara se află în mijlocul unui scut; între acest scut și ochi se găsesc numai două scuturi. Solzii dorsali sunt alungiți și carenați în partea mediană a spatelui
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
are un colorit brun-roșcat, cu o bandă vertebrală destul de lată, ruginie. Abdomenul este fără pete, la masculi galben-verde și verde mai intens pe coapsele posterioare, iar la femele alb sau gălbui. Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai rar în grupe), sorindu-se pe taluzul potecilor sau pe frunzar. Sunt active din aprilie-octombrie. Evită
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
pentru cauzele umanității". Odată trecute în revistă aceste distincții, intrăm pe teritoriul, cred, al negocierilor, al diplomației, al micilor aranjamente de a nu comite mari nedreptăți, de a bifa un titlu. Citește și: Veneția 2016. Leii încep să-și arate... coada Trăitor în America, unde a obținut și răsunătoarele sale succese, Sam Mendes, președintele de origine engleză, nu putea să ignore țara de adopție. Marele premiu al juriului (Gran premio della giuria) a fost adjudecat de Tom Ford, fostul stilist convertit
Veneția 2016. Juriul a ales varianta șoc, cu parfum de diplomație by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105257_a_106549]