17,991 matches
-
Disperarea l-a făcut să dea peste el. Îmi amintesc cum măsura cu pasul terenurile alea goale și juca la nesfîrșit cu mașina de tenis. Într-o după-amiază a plecat scîrbit de la club și și-a petrecut ore-n șir furînd mașini și mărfuri din magazine. O fi fost o coincidență, dar În dimineața următoare avea deja doi cursanți la tenis. — Una decurge din cealaltă? Nu cred una ca asta. Dacă-mi sparge cineva casa, bagă un glonț În cîinele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
M-am apucat imediat să scotocesc biroul În căutarea unei batiste, bucuros să-mi pot ascunde fața măcar pentru cîteva clipe și Întrebîndu-mă dacă-i șoptise cineva lui Cabrera că făcusem pe șoferul lui Bobby Crawford prin complex. — S-au furat două-trei mașini - de fapt, probabil au fost Împrumutate, după petreceri prelungite pînă la ore tîrzii. — Ceva spargeri, furturi din locuințe...? Nu cred. S-a raportat așa ceva? — Foarte puține. Una sau două În primele zile, Însă după aceea, tăcere. Sosirea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a mai existat pînă acum. Bobby Crawford a creat toate astea de unul singur. — Tot periculos rămîne. — Prostii. GÎndește-te la el ca la un preamărit organizator de distracții Îmbarcat pe un vas de croazieră plin de retardați. Se apucă să fure colo dintr-o cabină, dincolo dă foc la o draperie, aruncă o bombă puturoasă În sala de mese, și deodată se trezesc pacienții. Începe să-i intereseze călătoria și următorul port unde se face escală. — Dragă Charles... (Paula mă luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai apasă absolut nici o grijă morală. Ești mîna dreaptă a țarului crimei de pe-aici și nici măcar nu ești conștient de asta. — Paula... (M-am Întins să recuperez mouse-ul din mîna ei.) Am mai multe Îndoieli decît Îți imaginezi. — Îți furi căciula singur. Crede-mă, Îl sprijini cu toate forțele tale. Sigur că-l sprijin. Uită-te la ce-a reușit să obțină. Nici că-mi pasă de cîte cursuri de sculptură se țin, chestia importantă e că oamenii gîndesc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
le prescrieți dumneavoastră - tranchilizantele, În special. Poate l-au sedat prea mult timp cînd era mic, sau o fi vorba de psihiatrii din armată, care l-au scos din serviciul activ. Mi-a zis odată c-au Încercat să-i fure sufletul. Nu e un om corupt. În multe privințe e un idealist. Uitați-vă ce realizări a avut În Residencia Costasol. A făcut foarte mult bine. Ceea ce e și mai Înspăimîntător. (Își coborî privirea de la vila mea, mulțumit că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu știa câți ani să îi dea. Era tânără și voinică, înaltă cât el și, în afara unei cute între ochi, pe care o făcea la mânie - fiindcă tocmai ce o văzuse înfierbântându-se -, totul era freamăt în ea și-ți fura privirea. „Era ca o iapă gestantă“, dacă luai de bune cuvintele lui Godun, care se făcea un nerușinat când se însoțea c-un pahar. Chiar așa te cheamă, Homer? întrebase printre înghițituri, dar rumoarea celor care închinau cu paharele le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și nu știi că aurul e mai trainic decât petrolul și decât banii de orice fel. De-asta l-am crezut eu pe Marele K, fiindcă a promis mazdeenilor care se convertesc că le-ntoarce aurul ce li s-a furat! — Eu credeam că te-ai săturat de opreliști, se băgă în vorbă și tată-său. Mai știi când am vrut să te duc la școala M³rkar, fiindcă te-au bătut că le spurcai apa? Omar tresări ca pișcat de o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să se învârtească. Mai întâi greoi, ca un pinguin, în veșmântul lui negru și pe dedesubt alb, apoi ca o ciocârlie, ca un țipar, ca un zmeu de hârtie furat de vânt și, în cele din urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre luminator și văzu doar luna, ca pe un capac poleit, ca o portocală prea coaptă. Toți ceilalți șase se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
auzit de nenumărate ori, asemănătoare și totuși diferite. Căci acum le aud altfel. Ți-l poți imagina pe Oedip tânăr, bântuit de melancolii? Tânăr, trebuie să fie rege... Când eram copil, am stat la pândă, cu alți copii, urmărind cum fura un urs tânăr pui de mistreț. În clipa când auzea grohăitul scroafei, se cățăra pe trunchiul unui copac înclinat, din apropiere, prinzîndu-se cu ghearele de bureții crescuți din scoarță. Cineva a avut ideea, într-o zi, să taie bureții, pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
viața. ― L-ai întîlnit vreodată? Eu i-am iubit poemele. ― Nu l-am întîlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuției. Vedea numai dușmani peste tot, care voiau să-l omoare și să-i fure manuscrisele. Se temea că va fi otrăvit și nu se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
culca, o auzea pe fată cum se chinuia în perne oftmd. Dragostea e lucrul naibii, se gândea, dar de înduplecat, nu s-a înduplecat. A fost mai greu până la logodnă, că pe urmă inima fetei s-a mai muiat. O furaseră pregătirile nunții, sărbătoarea din casă, încercatul rochiilor, număratul lucrurilor de zestre. Toată frica ei se risipea pe neștiute și, când au întins masa, vrând-nevrând și-a pus balțul și-a mers la biserică. Stere sosise la casa dogarului în haine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-l aude. Vinul o amețise și îi plăcea să asculte clămpănitul țambalului, răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de vietișoara ta... se mili Sandu. Nicu-Piele așternu niște pirostrii afumate pe pământul tare, deasupra focului. Sosi și Oacă cu un bidon plin, deșertîndu-l în ceaun. Gheorghe aruncă un pumn de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și dacă e mut ca mormîntul? Vorbea mai mult Sandu, că ceilalți cucăiau de somn. La urmă, șutul a început să se laude că o să-l învețe meserie, să țină minte, că el, Mînă-mică, i-a dibăcit ce-i aia furat și câte altele, de nu se mai oprea. 54 Dar cine să-l știe pe ucenic, ce zăcea în el și ce făcuse la viața lui? Cel tânăr își spuse: Stați voi numai oleacă să v-arăt eu, m-oti
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se rezemă de gardul murdar, privind cu nepăsare. Dacă ar fi fost groasă, acolo -lar fi mântuit pe client. Slăbănogul cercetă totul cu grijă și mai zise: - Eu sânt geambaș vechi și, dacă vrei să știi, ăștia-s cai de furat... Uite la părul lor... Gheorghe se lipi și el în stânga mușteriului și zîmbi: - Oi fi de la poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef și scobea gardul iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bulca aia un coltuc! Se băteau calicii de foame la gura lui. În timpul ăsta, Mitică-Ciolan, de avea și un zdrîng cu care intra în cântece, își puse mâna pe piept și zise: Spune, spune, moș bătrâne, Spune, caii când se fură? Noaptea pe fulgerătură, Atuncea caii se fură... Buzatul pusese ochii pe masă, ca și când ar fi știut. Vechiul cântec se împletea cu sunetul stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului. Bozoncea râdea, râdeau și ăilalți. Guristul se matolise 70
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de foame la gura lui. În timpul ăsta, Mitică-Ciolan, de avea și un zdrîng cu care intra în cântece, își puse mâna pe piept și zise: Spune, spune, moș bătrâne, Spune, caii când se fură? Noaptea pe fulgerătură, Atuncea caii se fură... Buzatul pusese ochii pe masă, ca și când ar fi știut. Vechiul cântec se împletea cu sunetul stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului. Bozoncea râdea, râdeau și ăilalți. Guristul se matolise 70 puțin și avea chef de ciripit. Anghel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce înseamnă? Dogarul se încurcase. Avea și el cuiul lui. Treabă încîlcită. - Mă Sterică, spusese, măi băiete, e fii-mea, mă, și nu vreau s-o văd pe drumuri, mâine-poimâine, că banii i-am muncit, mă Sterică, nu i-am furat! Cu palmele astea două, mă... - Și lumea-i rea, maică, se amestecase și soacra, în cele din urmă, Stere primise cu jumătate gură: 92 - Bine, tată, să mă mai gândesc și dacă o fi nevoie o s-o pun și pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lase cu una, cu două, că ea nu cunoaște la oameni: o dată o lăsă negustorul, și rămâne cu buza umflată; să țină morțiș să fie trecută în actul casei, că ce e scris n-are moarte! Dar pe Lina o furase viața și grijile lângă bărbat. Îl auzea noaptea cum se scoală și dă ocol casei. Tot câinește dormea cârciumarul. Păzea avutul cu neliniște. De afară se auzeau glasurile zidarilor, care' nu se mai ogoiau. Ea vedea urmele focurilor pe zidurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Spune! Tu nu vrei să fii în acte? Ea începuse să plângă speriată. - Spune, spune! o zgâlțâia și mă-sa de mână. Dacă nu erau vecinii pe aproape, Grigore și Aglaia lui, se omorau. - Hoțule! striga Marin Roșioară. Mi-ai furat zestrea fetii! Las', că te potrivesc eu! Parchetul te mănîncă! Se roșise tot și se repezise cu pumnii încleștați să-l lovească pe ginere. Și lui Stere i se urcase sângele la cap. Aglaia se băgase între ei și le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urechile socrului. Vecinii se uitau de prin curțile lor sărace la adunarea de trăsuri de la poarta negustorului. Vorbeau și se mirau de ce neamuri are. Gazda o chemase și pe Aglaia de ajutor. Aceasta glumea cu oaspeții, așeza tacâmurile pe masă, fura câte un rachiu, u era mai mare dragul de belșugul altuia. Lina, înzdrăvenită, golise circiuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul. Brutarul o pupase la venire, o privise - frumoasă fină își luase, n-avea ce zice! 100 Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Unde împungea el cu acul, ieșea francul, ehei!" Făcuseră datorii, au vândut averea și, din ce le rămăsese, cumpăraseră loc în Cuțarida și ajunseseră ca vai de lume. Din când în când, îl apucau dracii, începea să lucreze în silă, fura ce brumă strânsese din croitorit și fugea la cafenea, pe Grivița, să-și încerce norocul. Uneori se întorcea cu buzunarele pline. Nu se mai înțelegea cu Florica de mulțumit ce era. Nu trecea mult, și iar pierdea totul. Spunea mereu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tânăr i-a văzut dinții albi, puternici, de iapă. Cu o mână și-a așezat o șuviță de păr, și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o aprinse. O clipă, flacăra chibritului îi lumină fața. - Asta-i halește banii și zilele. Cârpă 1-a făcut. Omoară oameni, își taie tovarășii, ei nu i-ar da o palmă. O ține dragă, gagica lui de inimă. Pentru ea fură, s-o îmbrace. Da muierea, a dracului. Mai dă și pe de lături. Umblă Bozoncea orb după ginitori, să-i prindă și să-i scalde-n sânge, dar n-o prinde! Pică la casa ei, la așternut, noaptea, pe neașteptate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]