17,036 matches
-
ignorat demonstrațiile lui Saltet până în anii 1990. Pe termen lung, operațiunea lui Adémar s-a dovedit a acea succes. Până la finele secolului al XI-lea, Marțial a fost într-adevăr venerat că apostol în Aquitania, deși în alte arii geografice legendă era pusă sub semnul întrebării. Adémar a compus muzică să liturgica bazându-se în mare măsură pe muzica gregoriana, standardul acelei epoci. El a creat astfel opera dedicată Sfanțului Marțial, precum și opere pentru sărbătorile apostolilor, la care a adăugat opere
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
Vârful Gerlachovský și Zadni Gerlach Trecătoarea Tetmajer, devenind în același an și membru onorific al "Towarzystwo Tatrzańskie" ( al "Asociației Alpiniștilor din Tatra"). Fiind fascinat de folclorul goralilor, Tetmajer a scris ciclul de povestiri "Na skalnym Podhalu", iar mai târziu epopeea "Legenda Tatr", care este împărțită în două părți: "Maryna z Hrubego" și "Janosik Nędza Litmanowski". În anul 1896 s-a mutat în Heidelberg, unde îndeplinește funcția de secretar al lui Adam Krasiński. A călătorit prin Italia, Elveția, Franța și Germania. După
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
se intereseze de acesta, însă, dependent de alcool, purtător de boli venerice, fiul său se sinucide la vârsta de 33 ani. Tetmajer a mai avut și o relație cu Maria Palider, care i-a servit ca model pentru Maryna din "Legenda Tatr" (Legenda Munților Tatra). Przerwa-Tetmajer a scris câteva volume de poezii, fiind cunoscut în special pentru operele sale ce abordează subiecte referitoare la Munții Tatra. În opinia lui Barry Keane, de la „Vocea Varșoviei”, Tetmajer este unul dintre scriitorii remarcabili polonezi
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
de acesta, însă, dependent de alcool, purtător de boli venerice, fiul său se sinucide la vârsta de 33 ani. Tetmajer a mai avut și o relație cu Maria Palider, care i-a servit ca model pentru Maryna din "Legenda Tatr" (Legenda Munților Tatra). Przerwa-Tetmajer a scris câteva volume de poezii, fiind cunoscut în special pentru operele sale ce abordează subiecte referitoare la Munții Tatra. În opinia lui Barry Keane, de la „Vocea Varșoviei”, Tetmajer este unul dintre scriitorii remarcabili polonezi, datorită poeziilor
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
o zonă liniștită și lacul Ryńskie, care este conectat la complexul de Mari Lacuri Mazuriene. Deasupra orașului, stă un castel teutonic din secolul 14. A fost construit pe un deal, pe locul ocupat mai înainte de un fort galindian (vechii prusaci). Legenda spune că Castelul și Lacul Ołów, care funcționează ca un șanț natural pentru fortăreață, le aducea aminte cavalerilor teutoni de râul Rhein și de castelele ce stăteau pe malurile acestora, care posibil ar și explica denumirea acestui oraș Mazurian - Ryn
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
ani după premiera operei „[Charles Gounoda]”. Mulți violoniști s-au inspirat din melodiile operei Faust (cum ar fi Vieuxtemps, Alard, Saraste), însă acestea se găsesc în primul rând în lucrările lui Wieniawski. Lirismul creației lui Wieniawski este bine redat în „Legenda”, lucrare interpretată mai des în versiunea pentru pian decât în versiunea originală pentru vioară și orchestră, compusă ca dovadă a dragostei pentru Izabela Hampton, care ulterior îi va deveni soție.
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
începând cu anul 1768. Biserica datează din secolul al XVI-lea, desi nu se cunoaște un an concret când aceasta a fost construită și este singura din Republica Moldova care are picturi murale. Lăcașul sfânt este afundat pe jumătate în pământ. Legenda spune că în timpul dominației tătărești, tătarii au căzut de acord să se construiască o biserică ortodoxă, doar cu condiția ca aceasta nu va fi mai înaltă decât un soldat călare. Biserica era descrisă astfel de un călător francez de la sfârșitul
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
organizate simetric. Transformarea bazilicii medievale într-o biserica barocă bazată pe modele venețiene s-a intenționat să fie un simbol arhitectural al venerării Sf. Magnus. Întreaga biserică reprezintă un relicvar enorm. Pentru prima dată în arhitectura barocă din sudul Germaniei legenda sfântului local a inspirat suita de fresce din întreaga biserică. Comunitate de la acel moment a dorit ca noua biserică să stârnească invidia cunoscătorilor prin calitatea de operelor sale de artă. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, comunitatea
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
dar aceste planuri au fost abandonate în 1780. Regele Stanisław August Poniatowski a fost, de asemenea, menționat, însă planul nu a fost dus la capăt. Sophia Albertina a fost uneori numită "Prințesa cu inima de gheață". Totuși, a existat o legendă bine cunoscută printre oamenii de la Stockholm, care a indicat că nu a fost exclus ca ea să fi avut o viață amoroasă. Au existat zvonuri persistente că Sofia Albertina a născut un copil în 1785/86. E posibil ca tatăl
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
cele peste 400 de turnuri ale sale, orașul era aproape impenetrabil. Ca urmare, asediul a durat pe tot parcursul iernii, cu multe impedimente întâmpinate de cruciați, care ajunseseră în situația de a se hrăni cu carnea propriilor cai sau, potrivit legendei, cu trupurile camarazilor lor căzuți în luptă. Cu toate acestea, Bohemund a convins pe gardianul unuia dintre turnuri, un armean creștin pe nume Firouz, să permită intrarea cruciaților în cetate. Acest lucru s-a întâmplat în 3 iunie 1098, urmat
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
a izbucnit o răscoală, pe care András și Levente au sprijinit-o la început. În timpul acestei rebeliuni, nobilul păgân Vata (ori Vatha) a preluat conducerea unui grup de răsculați care doreau abolirea creștinismului și revenirea la credințele strămoșeșeti păgâne. În conformitate cu legendă, Vata și-a râs capul, și-a lăsat trei cozi (în conformitate cu tradiția maghiară păgâna) și a declarat război creștinilor. Gloatele răsculate ale lui Vata au atacat o serie de biserici și i-au masacrat pe preoți. Se povestește că regele
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
croat Nada Klaić consideră că în 1102 a fost vorba de un anumit tip de capitulare, care oferea croaților termeni mai blânzi, istoricii sloveni Matjaž Klemenčič și Mitja Žagar cred că Pacta Conventa nu a existat cu adevărat vreodată, dar legenda existenței sale a fost un sprijin important în favoarea poziției privilegiate de mai târziu a Croației în cadrul Imperiului Habsburgic. Ei cred că deși Croația a încetat să mai existe ca un stat independent, nobilimea croată a păstrat puteri politice relativ puternice
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
gotic târziu în doar 20 de ani. Clădirea este proiectată fără ornamente gotice bogate. Clădirea din cărămidă în stil gotic târziu, cu capele în jurul absidelor, are 109 metri lungime, 40 de metri lățime și 37 de metri înălțime. Contrar unei legende larg răspândite care spune cele două turnuri cu cupolele lor caracteristice au o diferență de exact un metru înălțime, ele sunt aproape egale: turnul de nord are 98.57 metri, în timp ce turnul de sud are numai 98.45 metri, adică
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
de coloane înalte de 22 de metri cntribuie la închiderea spațiului. Din portalul principal se pot vedea doar rânduri de coloane fără ferestre și cu bolți în care lumina pare să strălucească. Efectul spațial al bisericii este legat de o legendă despre o amprentă pe sol a piciorului într-o dală pătrată la intrarea în navă, așa-numitul "pas al diavolului". O colecție bogata de opere de artă din secolul al XIV-lea al unor artiști notabili precum Erasmus Grasser, Jan
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
din interior a fost distrus în timpul celui de-al doilea război mondial. O atracție care a supraviețuit este "Teufelstritt" sau Pasul Diavolului, aflat la intrare. Acesta este un semn negru care seamănă cu o amprentă de picior și care, conform legendei, s-a întipărit acolo atunci când diavolul a privit curios și a ridiculizat biserica "fără ferestre" pe care a construit-o Halsbach. (În epoca barocă altarul ascundea o fereastră în capătul bisericii de pe care se poate observa acum, stând în picioare
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
și a ridiculizat biserica "fără ferestre" pe care a construit-o Halsbach. (În epoca barocă altarul ascundea o fereastră în capătul bisericii de pe care se poate observa acum, stând în picioare, în holul de la intrare.) După o altă versiune a legendei, diavolul a făcut o înțelegere cu constructorul pentru a finanța construcția bisericii cu condiția ca aceasta să nu conțină nici o fereastră. Inteligentul constructor l-a păcălit totuși pe diavol așezând coloane astfel ca ferestrele să nu fie vizibile din locul
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
că a fost înșelat, el nu a putut intra în biserica deja consacrată. Diavolul putea sta doar în pridvor și a lovit furios cu piciorul, care și-a lăsat amprenta întunecată, ce este și astăzi vizibilă la intrarea în biserică. Legenda spune, de asemenea, că diavolul a ieșit afară în grabă și și-a manifestat spiritul său malefic prin vântul care se dezlănțuie cu furie în jurul bisericii. O a doua versiune a acelei părți din legendă este că diavolul a venit
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
vizibilă la intrarea în biserică. Legenda spune, de asemenea, că diavolul a ieșit afară în grabă și și-a manifestat spiritul său malefic prin vântul care se dezlănțuie cu furie în jurul bisericii. O a doua versiune a acelei părți din legendă este că diavolul a venit pentru a vedea locul de construcție călătorind cu vântul. După ce și-a pierdut complet cumpătul, el i-a luat pe oaspeți practic cu asalt, uitând de vântul care continua să bată în jurul bisericii până în ziua
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
ianuarie 2013. La 23 noiembrie 2012, Larry Hagman (care interpreta rolul lui J.R. Ewing) a murit de cancer. La 11 decembrie 2012, producătorii serialului au anunțat că în sezonul al II-lea au fost introduse funeraliile lui J. R. Ewing. Legenda: Personajele care apar în premiera serialului sunt prezentate cu litere aldine (îngroșate).
Dallas (serial TV din 2012) () [Corola-website/Science/328395_a_329724]
-
sau Damocle (în greacă: Δαμοκλῆς, "Damokles") este un personaj ce a devenit celebru în urma răspândirii anecdotei cunoscută sub numele „Sabia lui ” care aparține culturii clasice grecești. Personajul aparține mai degrabă legendei decât mitologiei grecești. Anecdota se pare că figurează în istoria pierdută a Siciliei a lui (c. 356-260 BC).Oratorul roman Cicero se poate să o fi citit în Diodorus Siculus folosindu-se de ea în , V. 61-2, de aunde a
Damocles () [Corola-website/Science/327538_a_328867]
-
Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca . Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. Potrivit legendei, pentru alungarea călugărilor din schit, Cantacuzinii au atras asupra lor un groaznic blestem de care au fost urmăriți, neam de neam. Ei și-au pierdut moșiile și au avut parte de morți cumplite. În anii '40 ai secolului al XIX
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
și hoțul”" în care se vorbește despre o călugăriță care fusese adusă de copilă la mănăstire. Văzând-o că-și plânge soarta, un haiduc îi propune să fugă împreună cu el pentru a fi astfel fericită. În scrierea postumă „Piatra Teiului (Legendă)”, Alecu Russo relatează o călătorie prin munții Moldovei, amintind și de "„săhăstria de la Hangu, care în veacul nostru prea pozitivist nu mai e cercetată decât din nelegiuită curiozitate”". Aceasta se află "„într-o întunecată adâncătură”". Locuitorii din satul Hangu"„mărginit
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
oblăduitorul, și privighetorul supușilor lui. [...] Prințul Cantacuzino e un fel de zeu tutelar al Ceahlăului. Cuvântul cneaz e rostit ca ceva sfânt dintr-un capăt la celălalt al muntelui. E patriarhul Ceahlăului.”". În jurul schitului și a palatului s-au țesut legende. Când s-au construit zidurile de incintă, unul dintre boierii din familia Cantacuzino a pus să fie măsurată cu o sfoară umbra câtorva lucrători robi și a așezat apoi sfoara în fundația zidurilor. Robii și-au pierdut viața la apusul
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
construit zidurile de incintă, unul dintre boierii din familia Cantacuzino a pus să fie măsurată cu o sfoară umbra câtorva lucrători robi și a așezat apoi sfoara în fundația zidurilor. Robii și-au pierdut viața la apusul soarelui. Potrivit unei legende, Budu, unul dintre căpitanii lui Alexandru cel Bun (1400-1432), a murit într-o luptă și a fost chemat de iubita sa cu ajutorul unei vrăjitoare. El a venit călare pe un cal înaripat, sub formă de strigoi, și a fost surprins
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
într-o luptă și a fost chemat de iubita sa cu ajutorul unei vrăjitoare. El a venit călare pe un cal înaripat, sub formă de strigoi, și a fost surprins deasupra Ceahlăului de primul cântat al cocosului și transformat în stâncă. Legenda spune că în nopțile cu lună plină când umbra stâncii lui Budu de pe Ceahlău se lasă deasupra Palatului Cnejilor cel care este surprins între zidurile palatului este transformat în strigoi. Alexandre Dumas a scris romanul "Strigoiul Carpaților", a cărui acțiune
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]