16,589 matches
-
Iisus, Barnaba care, în această lucrare, este prezentat ca fiind unul dintre cei 12 apostoli. Se cunoaște existența a doar două manuscrise, ambele datate din secolul al XVI-lea, unul scris în limba italiană și altul în limba spaniolă. Cu toate că manuscrisul spaniol este considerat acum pierdut, textul a supraviețuit numai într-o transcriere parțială din secolul al XVIII-lea. are aproximativ aceeași lungime ca și cele patru evanghelii canonice puse împreună, detaliind mai mult lucrarea lui Iisus de răspândire a învățăturilor
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
Iisus. Această lucrare nu ar trebui confundată cu cărțile "Epistola lui Barnaba" și "Faptele lui Barnaba". Cea mai veche atestare documentară a evangheliei lui Barnaba despre care se consideră în general că ar corespunde cu textul găsit în cele două manuscrise cunoscute este inclusă în manuscrisul Morisco BNM MS 9653 din Madrid, scris în cca. 1634 de Ibrahim al-Taybili în Tunisia. În timp ce descrie modul în care Biblia prezice venirea lui Mahomed, textul vorbește despre "Evanghelia Sfântului Barnaba unde poate fi găsită
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
trebui confundată cu cărțile "Epistola lui Barnaba" și "Faptele lui Barnaba". Cea mai veche atestare documentară a evangheliei lui Barnaba despre care se consideră în general că ar corespunde cu textul găsit în cele două manuscrise cunoscute este inclusă în manuscrisul Morisco BNM MS 9653 din Madrid, scris în cca. 1634 de Ibrahim al-Taybili în Tunisia. În timp ce descrie modul în care Biblia prezice venirea lui Mahomed, textul vorbește despre "Evanghelia Sfântului Barnaba unde poate fi găsită lumină" (""y así mismo en
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
din 1717, când o scurtă referire la textul în limba spaniolă apare în "De religione Mohamedica" de Adriaan Reland; și apoi în 1718, într-o descriere mult mai detaliată a textului în limba italiană de către deistul irlandez John Toland. Ambele manuscrise, italian și spaniol, sunt menționate în 1734 de către George Sale în "Discursul preliminar" ("The Preliminary Discourse"), o prefață a Coranului. Traducerea lui Sale a textului Coranului a devenit versiunea standard a acestuia în limba engleză; și grație difuzării acesteia, precum și
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
pe referințe de mâna a doua (de exemplu, spre deosebire de notificarea lui Sale, termenii specifici "Paraclet" sau "periclyte" nu se găsesc în mod explicit în textul ambelor versiuni, deși termenul "periclyte" este tradus în arabă într-una din notele marginale ale manuscrisului italian). După pregătirea "Discursului preliminar", manuscrisul spaniol cunoscut a ajuns în posesia lui Sale. O "Evanghelie după Barnabas" este menționat în două liste creștine timpurii de lucrări apocrife: "Decretum Gelasianum" în latină (secolul al 6-lea), precum și în "Lista celor
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
de exemplu, spre deosebire de notificarea lui Sale, termenii specifici "Paraclet" sau "periclyte" nu se găsesc în mod explicit în textul ambelor versiuni, deși termenul "periclyte" este tradus în arabă într-una din notele marginale ale manuscrisului italian). După pregătirea "Discursului preliminar", manuscrisul spaniol cunoscut a ajuns în posesia lui Sale. O "Evanghelie după Barnabas" este menționat în două liste creștine timpurii de lucrări apocrife: "Decretum Gelasianum" în latină (secolul al 6-lea), precum și în "Lista celor Șaizeci de Cărți", o listă greacă
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
6-lea), precum și în "Lista celor Șaizeci de Cărți", o listă greacă din secolul a 7-lea. Aceste liste sunt considerate martori independenți. În 1698, John Ernest Grabe a găsit o cuvântare necunoscută a lui Iisus, atribuită Apostolului Barnaba, printre manuscrisele grecești din colecția Barocciană din Biblioteca Bodleian, despre care a speculat că ar putea fi un citat din această evanghelie pierdută. Ulterior, alți savanți care au examinat textele italiene și spaniole nu au fost în măsură să identifice citatul la
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
atunci când un trimis al împăratului roman declară că păgânii sunt iertați, dar creștinilor trebuie să li se permită să intre în bibliotecă și să facă cu ea tot ce doresc. Hypatia și păgânii fug, încercând să salveze cele mai importante manuscrise, înainte ca creștinii să intre în bibliotecă și să distrugă conținutul acesteia. Davus alege să se alăture forțelor creștine. Mai târziu, el revine cu un gladius și începe s-o agreseze sexual, dar curând începe să plângă și-i oferă
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
unicorn din Kansas), iar pe când avea șaptesprezece ani artistul spaniol Marcial Rodriguez i-a oferit o pictură cu un unicorn în luptă cu un taur. După ce i-a venit ideea, a început să se documenteze despre unicorni la Biblioteca Pittsfield. Manuscrisul de 85 de pagini scris în primă fază de Beagle diferă substanțial de actuala versiune a cărții. Deși unicornul e „cam la fel”, povestea are loc în epoca modernă, iar tovarășul de călătorie al unicornului este un demon cu două
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
magice extrem de complexe. "Mysteriorum Libri Quinque" ("[Cele] Cinci Cărți ale Misterului" sau "Exerciții mistice" este păstrată în Muzeul Britanic ca Sloane ms 3188. "Mysteriorum Libri Quinque" este de fapt un jurnal datat 22 decembrie 1581 - 23 mai 1583. Un alt manuscris, Sloane 3191, cuprinde "48 Angelic Keys"; "The Book of Earthly Science, Aid and Victory"; "On the Mystic Heptarchy" și "Invocations of the Good Angels". Magia enohiană a fost redescoperită de mișcarea ocultă Zorii Aurii în anii 1880 prin Samuel Liddell
Magie enohiană () [Corola-website/Science/331868_a_333197]
-
Nova Scotia", care a atras atenția actualului său agent literar, John Jarrold.. Rajaniemi a ajuns în centrul atenției în octombrie 2008, când John Jarrold a semnat un contract de trei cărți cu Gollancz, pe baza primelor 20 de pagini din manuscris. Romanul său de debut, "Hoțul cuantic", a fost publicat în septembrie 2010 de către Gollancz în Marea Britanie și în mai 2011 de către Tor Books în S.U.A.. Romanul a fost nominalizat în 2011 la premiul Locus pentru cel mai bun roman de
Hannu Rajaniemi () [Corola-website/Science/335550_a_336879]
-
A fost redactor, apoi director la Editura Muzicală București, unde a inițiat (1976) și a realizat seria de volume "Izvoare ale muzicii românești." "Opereta - Ghid" (în colaborare cu Miltiade Păun). București, Edit. Muzicală, 1969 "Prolegomene bizantine I. Muzică bizantină în manuscrise și carte veche românească". București, Edit. Muzicală, 1985 "Muzica bizantină în evul mediu românesc. Schița unei eventuale istorii a acestei străvechi arte", București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
Enescu - „Manuscriptum”: Cvartetul II pentru două violine, violă și violoncel, în Sol major, op,22", "nr. 2" (partitura), Edit. Muzicală, 1985 "George Enescu - Cvartetul pentru două violine, violă și violoncel în Do major (partitura primei părți)". București, Edit. Muzicală, 1985 "Manuscrisul nr. 12/Leipzig - Antologhion". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. VI, Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1985. Ediție îngrijită, adnotată, prefațată, cu studiu introductiv "Manuscrisul de la Dobrovăț (Ms. 258/Leimonos)". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. XI. Monumenta, București, Edit. Muzicală
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
pentru două violine, violă și violoncel în Do major (partitura primei părți)". București, Edit. Muzicală, 1985 "Manuscrisul nr. 12/Leipzig - Antologhion". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. VI, Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1985. Ediție îngrijită, adnotată, prefațată, cu studiu introductiv "Manuscrisul de la Dobrovăț (Ms. 258/Leimonos)". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. XI. Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1994 "Muzicieni români - pagini epistolare", în: Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VII. 1993. București, Edit. Academiei Române, 1996 În plină dictatură ceaușistă, activitatea editorială a
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
detaliate pentru toate cele aproximativ 500 de specii ale sale. Ovidiu Constantinescu, care după Revoluția Română din 1989 și-a vizitat patria de mai multe ori și și-a adus aportul unde a fost solicitat, era poliglot și a publicat manuscrise în cinci limbi (engleză, franceză, germană, română și suedeză), iar bibliografia lui conține mai multe referințe.
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
la Lisabona, unde recuperează Piesa Edenului, care declanșează un cutremur ce distruge orașul. Amintindu-și de evenimentele similare din Haiti, Cormac este îngrozit după ce află că Achilles și Asasinii intenționează să găsească restul de Piese ale Edenului. Cormac fură un manuscris necesar găsirii artefactului și fuge, în timp ce Asasinii îl urmăresc. Confruntat pe marginea unei prăpastii, el decide să se sinucidă și să îngroape manuscrisul în apele Atlanticului, decât ca acesta să ajungă în mâinile Asasinilor. Imediat după ce sare, Louis-Joseph Gaultier de La
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
după ce află că Achilles și Asasinii intenționează să găsească restul de Piese ale Edenului. Cormac fură un manuscris necesar găsirii artefactului și fuge, în timp ce Asasinii îl urmăresc. Confruntat pe marginea unei prăpastii, el decide să se sinucidă și să îngroape manuscrisul în apele Atlanticului, decât ca acesta să ajungă în mâinile Asasinilor. Imediat după ce sare, Louis-Joseph Gaultier de La Vérendrye îl împușcă în spate, cu toate că Shay crede că prietenul său cel mai bun, Liam, a făcut-o. Cormac este salvat de o
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
de o parte, și domnul Țării Românești Constantin Brâncoveanu - susținut de boieri, protectori de pe lângă Înalta Poartă - și domnul Moldovei Mihai Racoviță, pe de alta. "" poate fi înțeleasă doar cunoscând cheia („scara”). Cartea a fost scrisă la Constantinopol,în anul 1705. Manuscrisul scrierii a fost cumpărat de la urmașii lui Cantemir de către consilierul aulic Nicolae Bantîș-Kamenski și a intrat în 1783 în posesia Arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca "Istoria ieroglifică" este "Istoriia ieroglifică în doasprădzece
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
jumătate de spadă” (din ), scrimerul ține garda spadei cu mână dominantă și lama cu mână nedominantă, pentru lovituri mai puternice împotrivă adversarilor acoperiți de o armură de plăci. Primele manuale de scrimă cunoscute sunt publicate în Germania, ca de exemplu manuscrisul "GNM 3227a" despre predarea maestrului Johannes Liechtenauer, cel mai adesea datat de 1389. Primele ghilde de scrimeri se înființează și în această țară. După apariția armelor de foc, armele evoluează: devin mai ușoară și centrul de greutate revine înspre mâna
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
cu această ocazie multe întâmplări din tinerețea sa: "„Mă afund pe nesimțite într-o mitologie bucureșteană rămasă în adormire cincisprezece ani”". La sfârșitul lunii august, când s-au reîntors la Ascona pentru a asista la conferințele „Eranos”, avea deja un manuscris de peste 100 de pagini. În ciuda faptului că soția sa era entuziasmată, scriitorul nu era însă mulțumit de rezultat, descoperind implicații noi și nebănuite pe măsură ce scria. Acțiunea nuvelei se întrerupea la sfârșitul capitolului 6, după cea de-a doua vizită a
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a regilor polonezi - Szczerbiec. Aceste obiecte au ajuns să fie cunoscute ca Tezaurul din Wawel (), o denumire care uneori a fost extinsă în mod eronat la toate bunurile evacuate din Polonia. Cea mai mare parte a restului bunurilor salvate erau manuscrise din Biblioteca Națională a Poloniei din Varșovia, printre acestea fiind primele documente scrise în limba poloneză, dar și manuscrisele lui Frédéric Chopin. În plus, au fost salvate lucrări de artă din Castelul Regal din Varșovia sau o Biblie Gutenberg din
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
a fost extinsă în mod eronat la toate bunurile evacuate din Polonia. Cea mai mare parte a restului bunurilor salvate erau manuscrise din Biblioteca Națională a Poloniei din Varșovia, printre acestea fiind primele documente scrise în limba poloneză, dar și manuscrisele lui Frédéric Chopin. În plus, au fost salvate lucrări de artă din Castelul Regal din Varșovia sau o Biblie Gutenberg din biblioteca Înaltului Seminar Teologic din Pelplin. După încheierea războiului, tezaurul a rămas în Canada pentru mai mult de douăzeci
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
a avea convingeri de un fel sau de altul”. Nu se știe precis când a decis Wallace să scrie un roman inspirat de viața lui Cristos, dar el scrisese deja, cu cel puțin doi ani înainte de discuția cu Ingersoll, un manuscris despre cei trei magi pentru a fi publicat în foileton într-o revistă. Cercetările efectuate cu privire la creștinism l-au ajutat pe Wallace să-și clarifice propriile sale idei și credințe. El a dezvoltat romanul pornind de la propria cercetare a subiectului
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
ale Răstignirii la lumina felinarului: „Fantomele, în cazul în care erau prin preajmă, nu m-au deranjat, iar în mijlocul acelui adăpost sumbru am văzut Răstignirea și m-am străduit să scriu ceea ce am văzut”. În martie 1880 Wallace a copiat manuscrisul final al lui "Ben Hur" cu cerneală violetă ca un tribut pentru perioada Postului Mare, și-a luat concediu din postul de guvernator al teritoriului New Mexico și a călătorit la New York pentru a-l preda editorului. La 20 aprilie
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Hur" cu cerneală violetă ca un tribut pentru perioada Postului Mare, și-a luat concediu din postul de guvernator al teritoriului New Mexico și a călătorit la New York pentru a-l preda editorului. La 20 aprilie, Wallace a prezentat personal manuscrisul lui Joseph Henry Harper de la Harper and Brothers, care l-a acceptat pentru publicare. La momentul publicării lui "Ben Hur", ideea de a-l prezenta pe Cristos și Crucificarea sa într-un roman ficțional a fost o problemă sensibilă. Reprezentarea
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]