18,350 matches
-
și Boroancă șiau văzut liniștiți de mâncare și băutură, în timp ce noi stăteam ca înțepeniți în scaune cu ochii țintă la ușă, așteptând ca din moment în monent să se producă un deznodământ tragic. Am plecat pe la orele 10. Prin spărtura norilor iese luna când și când. Nu ne făcea nici o plăcere să-i vedem chipul, căci, în bătaia ei, pe șesul din fața noastră, se putea deosebi orice tufă, orice umbră. După ce am ieșit din sat, am pornit spre răsărit, tăind direct
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spatele grădinii lui Neagu. Se opește pe malul pârâului, care nu mai era abrupt, se spală pe mâini, își spală cămașa și după ce o stoarce merge mai departe, cu ea la subțioară. Liniștea se așternea tot mai compactă peste tot, nori groși se spărgeau din când în când și lăsau lumina lunei să străbată spre câmpuri, dându-ți impresia unei luminozități crepusculare. Mergând neobosit, gândurile se învolburau tot așa de neobosite, din prezent înspre trecut, cântărind întâmplările petrecute și căutând să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a pus în legătură în luna mai 1947 cu un student de la Politehnică Măzăreanu. La sfârșitul declarației sale Gorunescu Gheorghe arată pe următorii elevi de la Liceul Industrial nr. 1, făcând parte din unitatea F.d.C.-istă din acest liceu: Aurel Obreja, Nor Mihai și Negoiță Constatin, toți elevi cl. VIII-a C; Spânu Alexandru și Popescu, ambii din cl. VIII-a B, precum și Soare Soare și Negoiță Ion, ambii din cl. VI-a. 11. Baz Ștefan, elev cl. V-a la, Liceul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Cosmovici, care avea acces în închisoare pentru pregătirea procesului și recursului, și tot aici i s-a săpat, tot în 1938 mormântul Căpitanului. Pluteau în aerul Jilavei amintirile triste ale nedreptăților și crimelor fără de număr, săvârșite contra legionarilor, ca niște nori negri, din care s-a pornit fulgerul dreptății în 1940, lovindu-i pe făptași. După aceea, acest fort al stăpânirii diavolești și-a deschis din nou porțile, pentru cei care erau arestați în noua prigoană a lui Antonescu, continuată zeci
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
smântână sau sos. Nu pot să mi-o închipui altfel. Asemenea imagini acționează asupra creierului meu precum acidul care corodează metalul. Mintea mi se întunecă și toate simțurile o iau razna. În general, nu mă deranjează femeile grase. Sunt ca norii de pe cer. În fond, plutesc și ele pe-acolo și nu mă încurcă cu nimic. Se schimbă însă povestea când e vorba de femei grase, dar tinere și frumoase. Față de acestea simt nevoia să adopt o oarecare atitudine. Să zicem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
brusc. Pentru că eram preocupat de sunetul pe care-l scoteau tenișii mei, nu i-am observat gestul și am intrat cu pieptul în spatele ei. Senzația pe care mi-a lăsat-o coliziunea a fost plăcută. Spatele ei semăna cu un nor pufos. M-a izbit iar mirosul acela de apă de colonie. Din pricina impactului, era gata-gata să cadă în nas, dar m-am repezit și am prins-o de umăr. — Vă rog să mă scuzați. Eram cu gândurile aiurea. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lui. Umbra era cocoțată pe căruță și bătea ultima scândură. Mai lipsea osia... dar arăta ca nouă. Paznicul a luat-o cu pași mari spre turn. Era o după-amiază înnorată și umezeala pătrundea în oase. Deasupra Zidului planau dinspre vest nori întunecați ce amenințau cu ploaia. Paznicul transpirase și cămașa i se lipise de bustul solid. Mirosea îngrozitor. — Acesta e Zidul, zise el. L-a bătut cu palma de câteva ori. Are șapte metri înălțime și înconjoară tot orașul. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
veste, sau să mă prindă o ploaie torențială când mă așteptam mai puțin. Colonelul îmi prezice timpul probabil în fiecare dimineață și aproape întotdeauna îl nimerește. — Să stai liniștit când îți spun eu că nu plouă. Cunosc foarte bine direcția norilor, mi-a spus el cu mândrie într-o bună zi. Dar el nu are cum să prevadă schimbările bruște, așa că îndepărtarea mea de casă poate fi o adevărată aventură. Pe lângă toate astea, în preajma Zidului sunt tufișuri dese, crânguri și pante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ai auzit de grote, nu? Sunt câteva sub vârtej. Stau cu „gurile“ deschise, gata să înhațe tot ce le pică la îndemână. Cei ajunși acolo hoinăresc în beznă pe veșnicie. Vârtejul domina zona. Aveai impresia că din el se înalță nori de aburi uriași. Răsuna precum gemetele a nenumărate suflete în agonie. Ea a găsit o bucată de lemn de-o palmă și a aruncat-o spre mijlocul vârtejului. A plutit vreo cinci secunde pe apă, apoi a început să tremure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut spre sud. Doar păsările pot trece zidul. Norii pluteau jos, amenințător. Iarna bătea la ușă. 13 În țara aspră a minunilor Frankfurt, ușă, sistem independent Ca de obicei, am revenit din haos. De undeva de departe. Încet, încet. Mai întâi și mai întâi, ușa băii a apărut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
neagră și pălărie țuguiată hrănea lebedele. Se vedea și un pod splendid, cu piatră cubică, iar pe fundal, turla unei catedrale. Pe ambele maluri, la intrarea pe pod, erau niște cămăruțe și geamuri mici. La ce naiba foloseau? Cerul era albastru, norii albi. Băncile de pe mal pline de lume. Toți purtau haine, iar femeile aveau șaluri pe cap. Frumoasă poză, n-am ce zice, dar mi se făcea piele de găină doar privind-o. Nu numai pentru că era toamnă și frig. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Așa procedăm mereu. Am scos o bere din frigider și am privit, resemnat, cum îmi distrugeau apartamentul. 14 La capătul lumii Pădurea Toamna se sfârșea. Într-o bună dimineață, privind cerul, mi-am dat seama că iarna bătea la ușă. Norilor înalți și pufoși le-au luat locul, pe coama de nord, nori grei, negri. Semănau cu un mesager care aducea vești proaste. Toamna a fost ca un vizitator binevenit și vesel, dar prea scurtă. A plecat prea brusc. După dispariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
resemnat, cum îmi distrugeau apartamentul. 14 La capătul lumii Pădurea Toamna se sfârșea. Într-o bună dimineață, privind cerul, mi-am dat seama că iarna bătea la ușă. Norilor înalți și pufoși le-au luat locul, pe coama de nord, nori grei, negri. Semănau cu un mesager care aducea vești proaste. Toamna a fost ca un vizitator binevenit și vesel, dar prea scurtă. A plecat prea brusc. După dispariția toamnei, rămâne un gol temporar care nu poate fi numit anotimp. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toată lumea, iarna își are particularitățile ei, nu seamănă cu nici un alt anotimp. Ciripitul păsărelelor e mai neliniștit, mai ascuțit. Uneori zbaterea aripilor încearcă să zdruncine golul temporar. Iarna asta promite să fie dură, spuse Colonelul. Ne dăm seama după forma norilor. Uită-te acolo! Vezi ce negri sunt? Bătrânul m-a luat de braț și m-a condus la fereastră. Mi-a arătat norii de pe coama dealului de nord. Erau groși și întunecați. În fiecare an pe vremea asta, primul val
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să zdruncine golul temporar. Iarna asta promite să fie dură, spuse Colonelul. Ne dăm seama după forma norilor. Uită-te acolo! Vezi ce negri sunt? Bătrânul m-a luat de braț și m-a condus la fereastră. Mi-a arătat norii de pe coama dealului de nord. Erau groși și întunecați. În fiecare an pe vremea asta, primul val de nori iernatici apare cam tot acolo. Sunt emisarii atacului crâncen care urmează. Norii ușori și mai puțin denși înseamnă temperatură blândă. Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-te acolo! Vezi ce negri sunt? Bătrânul m-a luat de braț și m-a condus la fereastră. Mi-a arătat norii de pe coama dealului de nord. Erau groși și întunecați. În fiecare an pe vremea asta, primul val de nori iernatici apare cam tot acolo. Sunt emisarii atacului crâncen care urmează. Norii ușori și mai puțin denși înseamnă temperatură blândă. Cei groși anunță vreme rece. Cu cât sunt mai groși, cu atât e mai frig. Cei mai înspăimântători sunt norii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și m-a condus la fereastră. Mi-a arătat norii de pe coama dealului de nord. Erau groși și întunecați. În fiecare an pe vremea asta, primul val de nori iernatici apare cam tot acolo. Sunt emisarii atacului crâncen care urmează. Norii ușori și mai puțin denși înseamnă temperatură blândă. Cei groși anunță vreme rece. Cu cât sunt mai groși, cu atât e mai frig. Cei mai înspăimântători sunt norii care-și întind aripile asemenea păsărilor de pradă. Când apar ei, suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nori iernatici apare cam tot acolo. Sunt emisarii atacului crâncen care urmează. Norii ușori și mai puțin denși înseamnă temperatură blândă. Cei groși anunță vreme rece. Cu cât sunt mai groși, cu atât e mai frig. Cei mai înspăimântători sunt norii care-și întind aripile asemenea păsărilor de pradă. Când apar ei, suntem siguri că ne paște o iarnă cumplită. Uite, cum e cel de acolo, de exemplu. Am scrutat cerul. Deși nu era prea gros, mi-am dat seama imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întind aripile asemenea păsărilor de pradă. Când apar ei, suntem siguri că ne paște o iarnă cumplită. Uite, cum e cel de acolo, de exemplu. Am scrutat cerul. Deși nu era prea gros, mi-am dat seama imediat despre care nor vorbea Colonelul. Cuprindea toată coama de nord și în mijloc era masiv ca un munte. Semăna cu o aripă de pasăre, gata să se prăvălească din înălțimi. Era mare, ca un vultur uriaș ce prevestea o catastrofă. — Iernile ucigător de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
harta până la primăvară. Când începe iarna? — O dată cu prima zăpadă. Primii fulgi anunță sosirea iernii. Când se topește zăpada de pe bancurile de nisip de la râu, înseamnă că iarna s-a sfârșit. Ne-am băut cafeaua de dimineață cu privirile ațintite la norii care pluteau deasupra dealului de nord. — Și mai vreau să-ți spun ceva. Cum vine iarna, nu te mai apropia de Zid. Și nici de pădure. Amândouă dobândesc o putere supranaturală. — Ce naiba mai e și cu pădurea? Ce are? — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru tine. Și totuși, înainte de venirea iernii, trebuie să mă aventurez până în pădure. Va trebui să termin foarte curând harta. Doar i-am promis Umbrei. A insistat mult să fac investigații și acolo. Atât mai am, și harta e gata. Norul de pe coama dealului de nord și-a întins aripile, plecându-se puțin în față, de parcă ar fi vrut să plutească deasupra orașului. Lumina soarelui a pălit repede. Cerul s-a întunecat de parcă l-ar fi învăluit o pânză cenușie. Lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a întunecat de parcă l-ar fi învăluit o pânză cenușie. Lumina abia reușea să-l mai străpungă. Era anotimpul ideal pentru ochii mei noi. S-au dus zilele senine și nici măcar vântul nu mai avea puterea să lupte cu norii aceia. Ca să nu mă rătăcesc, am intrat în pădure dinspre râu, cu intenția de a pătrunde până în mijlocul ei, mergând în paralel cu Zidul. În felul acesta puteam prinde pe hartă și conturul părții de zid care împrejmuia pădurea. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de piatra pe care-și pusese vremea amprenta și-am ridicat privirile. Dinspre coama de nord bătea un vânt care făcea să foșnească crengile copacilor din jur. Printre ele se zărea o pată de cer în formă de semicerc. Un nor gros și negru își croia drum printre crengi. În timp ce-l priveam trecând, am simțit nevoia să-mi ridic gulerul de la palton. Zidul se înălța și el în spatele rămășițelor clădirii. De când am venit în pădure, n-am mai avut ocazia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
stăteam rezemat și ascultam vuietul vântului în inima pădurii de est, mi-am amintit de cuvintele Paznicului: „Dacă există un lucru perfect pe lumea asta, acela-i Zidul“. Probabil că se afla aici de când lumea și pământul. La fel cum norii plutesc pe cer. La fel cum ploaia dă naștere la râuri pe pământ. Zidul e prea uriaș și prea măreț ca să-l pot cuprinde în hartă. Linia lui e de-a dreptul uluitoare. La tot pasul pare să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în toate mădularele. Temperatura scăzuse drastic. Tremuram. Mi-am strâns bine paltonul pe mine. Când m-am ridicat și mi-am scuturat iarba de pe haină, am simțit primii fulgi de nea pe obraji. Am ridicat privirile și am constatat că norii coborâseră mult, că erau mult mai întunecați. Fulgii de zăpadă dansau nestingheriți pe aripile vântului, atingând în cele din urmă pământul. A venit deci iarna. Înainte de a pleca din luminiș, am mai privit o dată Zidul. Frumusețea lui ieșea și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]