18,182 matches
-
de ""G.A. Bredero, Amstelredammer"", de asemenea a fost poreclit "Breero" sau "Brederode". A fost a treilea copil al lui Marry Gerbrants și a lui Adriaen Cornelisz. La școală Bredero a învățat franceza, engleza și latina. Mai târziu fiind ucenicul pictorului Francesco Badens, din Antwerp, a primit lecții de pictură, dar nici o pictură de a sa nu a supraviețuit până în zilele noastre. În 1611 devine membru al societății dramatice rederijkerskamer, ("Camerele retoricii"), devenind prieten cu Roemer Visscher and P.C.Hooft. Moare
Gerbrand Adriaensz Bredero () [Corola-website/Science/319245_a_320574]
-
este o stațiune balneară de renume, situată la nord de Havre, în Normandia, pe litoralul Canalului Mânecii. Aspectul extraordinar și monumental al falezelor din cretă albă, aproape imaculată, și plajele sale cenușii asigură acestei stațiuni un loc important în turismul internațional. Pictori ca Gustave Courbet, Eugène Boudin sau Claude Monet au contribuit într-o mare măsură în a face această stațiune celebră, prin imortalizarea caracteristicilor sale specifice. Scriitori ca Gustave Flaubert și Guy de Maupassant au fost cunoscuți ai locurilor, în timp ce Maurice
Étretat () [Corola-website/Science/319268_a_320597]
-
secol, scriitorul a câștigat câteva premii literare, inclusiv Premiul World Fantasy pentru întreaga activitate (2011). Beagle s-a născut în Manhattan pe 20 aprilie 1939, fiind fiul Rebeccăi Soyer și a lui Simon Beagle. Trei dintre unchii săi au fost pictori renumiți: Moses, Raphael și Isaac Soyer. Beagle a crescut în Bronx New York și a absolvit Liceul de Știință Bronx în 1955. Talentul său a fost recunoscut de The Scholastic Art & Writing Awards și a primit o bursă la Universitatea din
Peter Beagle () [Corola-website/Science/319280_a_320609]
-
bisericii ne oferă informații despre istoricul acesteia: „"Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această biserică în anul 1800. Nu se cunoaște ctitorul. La sfîrșitul sec. XIX s-a adăogat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pogoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șită iar între 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șită iar între 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou în anul 1979 execută de pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș. În vremea președenției d-lui Nicolae Ceaușescu președintele Republicii Socialiste Romînia, episcop al Eparhiei Rîmnicului și Argeșului fiind P.S. Episcop Iosif Gafton, protoereu pr. Ghițu Vasile, preot paroh Banică Vasile prin osteneala și sârguința celor 60
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
a credinței noastre strămoșești, întregirea neamului, slava sfintei lui Dumnezeu Biserici, pentru dreptatea, demnitatea și libertatea noastră. A fost realizată la sfârșitul sec. al XIX-lea. S-a adăugat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pașoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șiță, iar între anii 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șiță, iar între anii 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou în anul 1979, executată de pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș." Aici au slujit următorii preoți parohi: Nicolae Ștefănescu, Ioan Vega, Ioan Chirculescu, Nicolae Mărtoiu, Vasile Bănică, Aurel Băeții, Mădălin Sorescu, Alexandru Sorin Vîlcu, iar din 2015 Iustinian Radu Mărtoiu. De asemenea, printre cântăreții biserici s+au
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
mondiale, cea mai bună performanță internațională a sa fiind cea de campioană mondială la sărituri și la bârnă, în 1970. A urmat studii de arte plastice și literatură, după retragerea din sport având diferite ocupații legate de artă: curator, educator, pictor și sculptor. Este căsătorită cu ciclistul german Dieter Zuchold din 1966.
Erika Zuchold () [Corola-website/Science/319370_a_320699]
-
ar fi fost mai înainte o amantă al Șahului iranez. Deși i-a plăcut să fie denumit „baron”, el a deținut doar titlul de cavaler. Și fiica sa Vera, o prietenă, poate chiar amantă în același timp model al cunoscutului pictor Christian Schad (1894-1982), s-a numit fără drept baroneasă. Wassilko a absolvit Academia Tereziană din Viena. Din 1887-1888 a făcut serviciul militar la Cernăuți și a fost transferat din cauza sănătății sale fragile în rezervă. Apoi a studiat Dreptul la Universitatea
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
1961, Glasgow, Scoția) este un actor englez câștigător al unui premiu "BAFTA" și "Screen Actors Guild Award". Carlyle s-a născut în Maryhill, Glasgow, fiul lui Elizabeth, o angajată a unei companii de autobuze și al lui Joseph Carlyle, un pictor și decorator. A fost crescut de tată după ce mama sa l-a părăsit când avea patru ani. A abandonat școală la 16 ani și s-a dus să lucreze pentru tatăl său că pictor și decorator. Oricum, și-a continuat
Robert Carlyle () [Corola-website/Science/315527_a_316856]
-
și al lui Joseph Carlyle, un pictor și decorator. A fost crescut de tată după ce mama sa l-a părăsit când avea patru ani. A abandonat școală la 16 ani și s-a dus să lucreze pentru tatăl său că pictor și decorator. Oricum, și-a continuat educația prin frecventarea seralului la Colegiul Cardonald din Glasgow. Carlyle a început să se implice în dramă la Centrul de Arte Glasgow la vârsta de 21 de ani, fiind inspirat de cartea The Crucible
Robert Carlyle () [Corola-website/Science/315527_a_316856]
-
(ortografiat și Abgar Baltazar) () a fost un pictor, critic de artă, eseist, grafician, muralist, decorator de teatru, ceramist, ilustrator de carte și creator de afișe și de costume român, de origine armeană. A fost un reprezentant de seamă al stilului Art Nouveau în România. Și-a făcut studiile
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
se afla în grațiile conducătorilor junimiști ai publicației. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat exclusiv lui Tzigara-Samurcaș, care prin prelegerile sale de istoria artelor, le-a insuflat studenților dragostea pentru trecutul și vestigiile României. Pictorul Baltazar a expus în mod constant, an de an, în cadrul expozițiilor pe care "Tinerimea artistică" le-a organizat. Ținând cont de evantaiul generos al preocupărilor artistice pe care le-a avut, care se regăsesc de altfel și în mod tipic
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Baltazar a folosit o manieră impresionistă prin care s-a preocupat de observarea detaliilor oferite de natură și, dacă în pictura istorică artistul s-a dovedit a fi un savant determinat să reconstituie amănuntul trecutului, în lucrările de inspirație mitologică pictorul a fugit de banal și de trivialitatea specific burgheză, pentru a crea imagini dorite a fi monumentale și sublime în stilul lui Edward Burne-Jones, Gustave Moreau, Arnold Böcklin sau Puvis de Chavannes. Artistul s-a afirmat de asemenea, ca unul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
una responsabilă și vizionară pentru acele timpuri, în care opinia publică nu conștientiza valorile culturale pe care trecutul le-a lăsat în acest spațiu plin de frământări. În mod asemănător altor artiști ca Nicolae Tonitza, Theodor Pallady și Ștefan Luchian, pictorul a fost angrenat în zugrăvirea unor lăcașuri de cult ortodoxe. Astfel, el a pictat Biserica din Drăcșani, Teleorman și a restaurat pictura murală executată de Gheorghe Tattarescu la Biserica Oțetari din București (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). Acest pictor a fost
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Ștefan Luchian, pictorul a fost angrenat în zugrăvirea unor lăcașuri de cult ortodoxe. Astfel, el a pictat Biserica din Drăcșani, Teleorman și a restaurat pictura murală executată de Gheorghe Tattarescu la Biserica Oțetari din București (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). Acest pictor a fost cel mai devotat și mai dotat dintre artiștii români din primul deceniu al secolului al XX-lea, în contribuțiile pe care le-a avut în domeniul artei decorative. În mod deosebit fața de colegii lui de breaslă care
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
importante în decursul timpului. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în preajma străzii Armenești exista un cartier de case cu grădini precum și multe locuri virane. Actuala stradă a Silvestrului a purtat numele de Solon și mai apoi Aureliu, casa familiei pictorului Baltazar putând fi localizată și astăzi pe strada Silvestru nr.7. Aici într-o căsuță cu aspect sărăcăcios și-a petrecut artistul copilăria, într-o familie cu o situație financiară precară, Gaspar Baltazar - tatăl pictorului - fiind, în opinia criticului Vasile
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
mai apoi Aureliu, casa familiei pictorului Baltazar putând fi localizată și astăzi pe strada Silvestru nr.7. Aici într-o căsuță cu aspect sărăcăcios și-a petrecut artistul copilăria, într-o familie cu o situație financiară precară, Gaspar Baltazar - tatăl pictorului - fiind, în opinia criticului Vasile Florea, un mic funcționar. Această căsuță a familiei sale, a fost pictată de către artist într-unul dintre cele mai reușite peisaje pe care acesta le-a făcut, intitulat "Colț de grădină". În imaginea zugrăvită se
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
deosebite. „"Intuiția lui în ale plasticii, atât de fină și acută, talentul lui înnăscut, modelat, împuternicit de muncă și concentrare, un fel de devinație firească și suprafirească, au umplut această lacună care pentru un altul ar fi putut fi dezastruoasă"”. Pictorul Baltazar a început activitatea publicistică în domeniul istoriei artei în anul 1904, când a publicat în "Voința Națională" mai multe cronici despre expozițiile acelor timpuri. În domeniul picturii el a expus în mod constant an de an în cadrul expozițiilor pe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Pora, Alexandru Bogdan-Pitești și D. Karnabat. Din mențiunile Cecilei Cuțescu-Storck rezultă că Apcar Baltazar a făcut, totuși, o vizită la Paris. A rămas de la Cecilia Storck o scrisoare în care ea spunea: De ce nu mi-ai scris nimic despre moartea pictorului Baltazar? Am aflat de la colegul nostru Camil Ressu... Săracul Baltazar, artist atât de talentat! Ultima oară, la Paris, plănuisem să lucrăm împreună o frescă decorativă"”. De fapt, chiar Apcar Baltazar a declarat: „"Parisul, Muzeele, Luvrul!... Când voi mai revedea pe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
să renunțe la el. Alții cultivau tendințele în paralel, conciliind elementele de contrast. Așa a fost cazul unor scriitori ca Ștefan Petică, Dimitrie Anghel, Octavian Goga sau Ștefan Octavian Iosif care colaborau la "Semănătorul", dar nu erau refractari ideilor novatoare. Pictorii Gheorghe Petrașcu, Ștefan Luchian, Ștefan Dimitrescu, Jean Steriadi, Francisc Șirato, Camil Ressu și Ștefan Popescu nu au respins niciodată sugestiile care au venit din Occident, dar nici nu s-au depărtat de ideile curentului național. În acest fel arta populară
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cu mai multe „depășiri” sau „uitări” precum și „ieșiri”. În literatură s-a ieșit din romantism prima oară cu Alexandru Macedonski. Au făcut-o și simboliștii Tudor Arghezi, Petică și Anghel; la Petică se mai găsesc versuri cu tentă eminesciană. Nici pictorii nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-a trăit "pe plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă a uitării Bizanțului". Prin Petrașcu s-a trăit „uitarea” idilismului și romantismului lui Nicolae Grigorescu. Despre
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
au intrat în pictura modernă românească de o manieră cu totul originală. Formula cu care s-a depășit idilismul grigorescian și impresionismul european a fost reprezentată de simbolism, ca parte integrantă a curentului Art Nouveau. Atașați acestui curent au fost pictorii Nicolae Vermont, Luchian, Ipolit Strâmbu, Pallady, Petrașcu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Aurel Popp, Apcar Baltazar etc. Cu toate că opera pe care a lăsat-o în urma sa nu s-a bucurat de faima pe care contemporanii săi - Ștefan Luchian, Pallady, Șirato, Steriadi
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
foarte preocupat de relația dintre artă și industrie, acest lucru ducând printr-o consecvență și pasiune rar întâlnită la o viziune modernă și predominantă a Art Nouveau-ului, fapt unic în România în acea epocă. Toată această dezvoltare artistică rapidă a pictorului trebuie corelată și cu o evidență demnă de luat în seamă: Apcar Baltazar a fost singurul artist care nu a beneficiat de o bursă de studii în Vestul Europei. El a depășit cu ușurință impedimentul acesta prin studiu individual și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a cuprinde un spectru atât de larg de tematici, cu pasiunea cu care a făcut-o Apcar Baltazar. Activitatea de comentator de artă și cronicar plastic, precum și studiile comparative pe care le-a făcut despre folclorul popoarelor, a consemnat intrarea pictorului în rândul artiștilor culți, cu un larg orizont. Opera sa picturală a fost cantitativ mică, deoarece a murit tânăr la numai 29 de ani, după prima sa expoziție. Lucrările sale se găsesc în muzeul Simu, la Toma Stelian, altele fiind
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]