19,897 matches
-
a fost transformat în provincie mai înainte, guvernul Qing a împărțit Manciuria în trei provincii, la începutul sec. XX, oficial cunoscute sub numele de cele "trei provincii din nord-est ", si a stabilit un post de vicerege pentru a supraveghea aceste provincii, mărind numărul total de viceregi regionai la noua. Dezvoltarea sistemului militar Qing poate fi împărțit în două perioade mari separate de Rebeliunea Taiping (1850-1864 ). La început armata Qingului a fost înrădăcinată în cele Opt Steaguri, dezvoltate prima dată de către de
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
organizeze milițiile regionale și sătești într-o armata permanentă numită „tuanlian” pentru a contracara rebeliunea. Strategia lui Zeng Guofan a fost să se bazeze pe mică nobilime locală (gentry), pentru a forma un nou tip de organizare militară, din aceste provincii pe care rebelii Taiping le amenințase în mod direct. Această nouă forță a devenit cunoscută sub numele de Armată Xiang, numită după regiunea Hunan, unde a fost formată. Armata Xiang a fost un hibrid de miliții locale și o armată
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
mult de puterile care se luptau pentru a stabili teritorii autonome coloniale în diferite părți ale Imperiului Qing, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În ciuda acestor efecte negative, măsura a fost considerată necesară, deoarece venituri fiscale din provinciile ocupate și amenințate de către rebeli, nu mai ajungeu la guvernul central tot mai falimentar. În cele din urmă, natura structurii de comandă Yongying a favorizat nepotismul și favoritismul în rândul comandanților săi, care, așa cum au urcat rândurile birocratice, au dus
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
() sau Pavilionul Tengwang este situat în Nanchang, provincia Jiangxi, China și este unul din cele mai cunoscute pavilioane chinezești și unul din Cele Patru Mari Turnuri ale Chinei. Pavilionul Tengwang a fost construit la jumătatea veacului al VII-lea de către Li Yuanying, nepotul lui Gaozu, întemeietorul dinastiei Tang
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
ca principele să nu poată fi un rus, dar până în cele din urmă a fost găsit un compromis. Astfel a fost ales un nepot al tarului Alexandru I, prințul Alexandru de Battemberg. A fost creată în sudul Starei Planina o provincie autonomă otomană — Rumelia Răsăriteana — în timp ce Macedonia a retrecut sub controlul sultanului. Bulgarii au adoptat o constituție democrată. Puterea în noul stat a fost preluată de Partidul Liberal condus de Ștefan Stambolov. Principele Alexandru avea convingeri conservatoare și s-a opus
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
a mai interveni în acel moment în conflictul bulgaro-turc. La scurtă vreme după acest eveniment a izbucnit un război sârbo-bulgar. Bulgarii și-au aparat cu succes teritoriul, învingându-i pe sârbi la Slivnița. Anexare Rumeliei Răsăritene nu a durat însă, provincia fiind returnata formal otomanilor pe 17 aprilie 1886. Totuși, Rumelia a rămas sub controlul efectiv al bulgarilor și pe 24 martie 1886, sultanul a recunoscut principelui Bulgariei statutul de „guvernator general” al provinciei. Aceste evenimente au crescut foarte mult popularitatea
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
Anexare Rumeliei Răsăritene nu a durat însă, provincia fiind returnata formal otomanilor pe 17 aprilie 1886. Totuși, Rumelia a rămas sub controlul efectiv al bulgarilor și pe 24 martie 1886, sultanul a recunoscut principelui Bulgariei statutul de „guvernator general” al provinciei. Aceste evenimente au crescut foarte mult popularitatea lui Alexandru în Bulgaria, dar Rusia s-a arătat tot mai îngrijorată de politicile liberale ale suveranului și premierului de la Sofia. În august 1886, rușii au regizat o lovitură de stat, în cursul
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
de Apus, după marile invazii: în fortificațiile romane, atelierele monetare imperiale de la Ravenna, de la Milano, de la Roma și uneori de la Arles continuă să emită "soldi" cu efigia împăraților, până la Romulus Augustulus, în 476, în timp ce popoarele germanice instalate în calitate de federate în provinciile periferice bat, la rândul lor, "soldi", tot cu numele împăratului în funcție, dar cu mărci de ateliere fictive. Astfel, începând de la sfârșitul domniei lui Valentinian al III-lea, spre anul 450, regatul vizigot de la Toulouse emite "solidi" cu greutate mai
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
Insula Șerpilor (cedată către URSS în 1948, azi ucraineană). În această perioadă interbelică continuă procesul de modernizare a litoralului, îndeosebi a porturilor și a stațiunilor turistice. Este construită calea ferată Constanța-Mangalia. Continuă stabilirea pe litoral a numeroși români din alte provincii, iar în anii '20, în special în jurul Mangaliei se așază numeroși aromâni, astfel că pe litoral, vechii "Dicieni" și "Mocani" devin minoritari. Tot în această perioadă are loc o emigrare parțială a turcilor din zona costieră în Turcia, ca urmare
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
bogății uriașe în mâinile membrilor câtorva familii. De asemenea, Flacăra sprijină orientarea pro-europeană a forțelor progresiste din țară precum și intrarea României în NATO. Din pricina atitudinii sale tranșante, revista este boicotată de către autoritățile din acel timp: publicația nu mai ajunge în provincie, pachetele de reviste fiind aruncate din tren, redacția nu mai primește hârtia de la Letea (de pildă, Almanahul Flacăra, care trebuia să apară în 1991, este tipărit în 1992), i se impune să-și reducă numărul de pagini de la 24 la
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
prințul Dun. Yehe Nara începe prin prin simpla sortare a treburilor împăratului. Când acesta descoperă talentul ei pentru politică, îi permite, din ce în ce mai des, să ia parte la ședințele oficiale. Ea își face un obicei din a citi rapoartele venite din provincie și a le discuta mai apoi cu împăratul. Prinții conservatori, miniștri și funcționarii sunt indignați de faptul că o femeie se amestecă în treburile lor. Înțelegem mai ușor indignarea lor dacă luăm în vedere o zicală care circula la acea
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
la Efes în Asia Mică, unde a fost hirotonisit ca preot. În toamna anului 416, 67 de episcopi din Africa Proconsulară s-au adunat într-un sinod la Cartagina, care a fost prezidat de către Aurelius, în timp ce 59 de episcopi din provincia ecleziastică Numidia, de care aparținea și Episcopia Hippo, a Sf. Augustine, a ținut un sinod în Mileve. În ambele locuri, doctrinele lui Pelagius și Caelestius au fost iar respinse ca fiind contradictorii credinței catolice. Pornind de la principiul că rezoluțiile sinoadelor
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
Imperiul Francez), o parte din Regatul Sardiniei și Trentino-Tirolul de Sud. Din 1805 până în 1809 "Regatul napoleonian al Italiei" a stăpânit chiar și peste Istria și Dalmația, de la Trieste până la Kotor (venețianul Cattaro). Aceste teritorii adriatice au fost încorporate în Provinciile Ilire după 1809. Practic, regatul era o anexă a Imperiului Francez, care îi exploata resursele pentru a îmbogăți Franța. Acesta a servit ca teatru de operațiuni ale lui Napoleon împotriva Austriei în timpul războaielor diverselor coaliții. Atunci când Napoleon a abdicat pe
Regatul Italiei (napoleonian) () [Corola-website/Science/313491_a_314820]
-
, conform originalului, [The] Province of New Hampshire, a fost o colonie a coroanei britanice creată la 7 octombrie 1691, în timpul perioadei de colonizare a celor două Americi de către britanici. Actul de constituire al provinciei (în original, "charter") a fost promulgat la 14 mai 1692 de către co-monarhii ai Regatului Angliei și al Regatului Scoției, la aceeași dată a creerii Provinciei Golfului Massachusetts. Ambele provincii fuseseră în trecut părți ale unei singure colonii britanice în America de Nord
Provincia New Hampshire () [Corola-website/Science/313768_a_315097]
-
1691, în timpul perioadei de colonizare a celor două Americi de către britanici. Actul de constituire al provinciei (în original, "charter") a fost promulgat la 14 mai 1692 de către co-monarhii ai Regatului Angliei și al Regatului Scoției, la aceeași dată a creerii Provinciei Golfului Massachusetts. Ambele provincii fuseseră în trecut părți ale unei singure colonii britanice în America de Nord, Colonia Golfului Massachusetts. se află pe teritoriul de astăzi al statului New Hampshire, fiind numită după comitatul Hampshire din sudul Angliei de către guvernatorul John Mason
Provincia New Hampshire () [Corola-website/Science/313768_a_315097]
-
colonizare a celor două Americi de către britanici. Actul de constituire al provinciei (în original, "charter") a fost promulgat la 14 mai 1692 de către co-monarhii ai Regatului Angliei și al Regatului Scoției, la aceeași dată a creerii Provinciei Golfului Massachusetts. Ambele provincii fuseseră în trecut părți ale unei singure colonii britanice în America de Nord, Colonia Golfului Massachusetts. se află pe teritoriul de astăzi al statului New Hampshire, fiind numită după comitatul Hampshire din sudul Angliei de către guvernatorul John Mason. Provincia nu a avut
Provincia New Hampshire () [Corola-website/Science/313768_a_315097]
-
Golfului Massachusetts. Ambele provincii fuseseră în trecut părți ale unei singure colonii britanice în America de Nord, Colonia Golfului Massachusetts. se află pe teritoriul de astăzi al statului New Hampshire, fiind numită după comitatul Hampshire din sudul Angliei de către guvernatorul John Mason. Provincia nu a avut propriul său guvernator până în 1741, cănd Benning Wentworth a fost numit în funcție. Multe din teritoriile cunoscute sub numele colectiv de New Hampshire Grants au devenit ulterior Republică Vermont, respectiv statul american Vermont. Prior to British colonization
Provincia New Hampshire () [Corola-website/Science/313768_a_315097]
-
curse de yachting. Termenul "Capul Bunei Speranțe" a fost utilizat și pentru a numi Colonia Capului înființată în 1652, în apropierea Peninsulei Capului. Puțin înainte de formarea Uniunii Africii de Sud, termenul se referea la întreaga regiune care avea să devină în 1910 Provincia Capului. Capul Bunei speranțe se află la coordonatele . Se află la colțul sud-vestic al Peninsulei Capului, la aproximativ vest și puțin spre sud de Cape Point de pe colțul sud-estic. Peninsula formează limita vestică a golfului False Bay. Din punct de
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
o implicare redusă în problemele comunității săsești, dar organizările administrative care sunt cunoscute ca „scaune săsești” se presupun a fi formate din comitatele inițiale înainte de anul 1224, termenul de „scaun” fiind o formă prescurtată a „scaunului de judecată”. Scaunele din provincia Sibiului s-au creat după mijlocul secolului al XIII-lea și primele menționări documentare s-au făcut doar în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Cele "Șapte scaune" inițiale au fost: Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu și
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
secondat de juzi scăunali aleși din rândul locuitorilor și mai apoi de către juzii sătești ("villicus"). Demnitarii scăunali se ocupau cu perceperea și distribuirea taxelor regale, probleme de ordin financiar și administrație, precum și cu mobilizarea armatei, cea mai înaltă instituție din provincia Sibiului fiind Congregația Scăunală. Cum scaunele săsești nu constituiau un teritoriu unitar, este simplu de constatat că numeroase sate înființate de sași făceau parte din pământurile nobiliare și al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
despre care se spune că a fost plantat de împărăteasa Cunigunde, soția lui Henric al II-lea al Germaniei, plasând vârsta arborelui, la momentul descrierii (1900), la 900 de ani. Un alt exemplu este Teiul din Neuenstadt am Kocher, în provincia Baden-Württemberg din Germania, care a fost evaluat la 1.000 de ani. Pe de altă parte, "Bătrânul Tei" din Naters, Elveția, este menționat într-un document medieval din 1357, fiind descris de autorul respectiv ca fiind deja ""magnam"" (uriaș). Teiul
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
în Dobrogea în perioada 1841-1856. Erau familii de țărani germani basarabeni, din Basarabia și de germani transnistreni din regiunea Cherson, plecați din locurile de origine din motive economice. După 30 de ani au început să vină și emigranți originari din provincia sud-germană Suebia. Întrucât Dobrogea era provincie a Imperiului Otoman, colonizarea imigranților germani s-a făcut după legile otomane. Au fost singurii germani de pe teritoriul Imperiului Otoman. Au contribuit la dezvoltarea economică a Dobrogei. În urma Congresului de Pace de la Berlin, din
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
familii de țărani germani basarabeni, din Basarabia și de germani transnistreni din regiunea Cherson, plecați din locurile de origine din motive economice. După 30 de ani au început să vină și emigranți originari din provincia sud-germană Suebia. Întrucât Dobrogea era provincie a Imperiului Otoman, colonizarea imigranților germani s-a făcut după legile otomane. Au fost singurii germani de pe teritoriul Imperiului Otoman. Au contribuit la dezvoltarea economică a Dobrogei. În urma Congresului de Pace de la Berlin, din iulie 1878, prin care s-a
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
desemnat de cele mai multe ori ca fiind începutul abordării formale a culturii mediatice. Până la acest moment, educația mediatică era lăsată la latitudinea profesorilor individuali. Canada este prima țară din America de Nord care a introdus obligativitatea unui curs de cultură mediatică în fiecare provincie. De exemplu în Quebec, noua programă școlară necesită prezența unui curs de cultură mediatică din clasa I până în ultimul an al Școlii Secundare. Dezvoltarea culturii mediatice în Canada are două cauze principale. Prima este grija vizavi de influența crescândă a
Educație mediatică () [Corola-website/Science/313884_a_315213]
-
Ungaria, Transilvania, Moldova și Valahia timp de mai bine de 30 de ani (1540 - 1671). Pentru români, epopeea lui are o dublă semnificație, una istorică și una literară. Poetul, care a fost martor ocular al unei epoci zbuciumate din istoria provinciilor românești, decrie, prin prisma unui scriitor umanist, evenimentele din istoria românilor, exprimă opinii ale epocii despre originea și viața socială a acetora și descrie bogățiile și frumusețile naturale ale provinciilor românești. După opinia lui Christian Schesaeus, originea românilor este daco-romană
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]