17,957 matches
-
șlefuit îndelung în stereotipia lui: „Eu sînt un om bolnav. Dar nu așa. Grav bolnav! Dar de ce? Fiindcă am muncit... O viață de om am trăit în școala aiasta pe care a zidit-o tata...” Urma o pauză pentru a rosti în gînd un „Dumnezeu să-l ierte!”, apoi continua: „Azi o conduce hiicămea, ca dumilorvoastre să aveți unde cîșliga o pîne.” În vreme ce asistența dădea semne de lehamete, vorbitorul își continua recitativul pe care, bifînd cu atenție niște hîrtii, nu i-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
corespondența oficială. Cu ce autoritate ne făcea tovul O.B. programul de n-aveam vreme nici pentru pregătirea noastră? Nu eram muncitori de ședință, menirea noastră era să învățăm carte pe copii. Noroc că, sublime, frazele acestea n-au fost rostite niciodată. * Ușa se deschise larg. Cu chipuri buhăite, trei personaje îi pășiră pragul. În înaintarea lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
eu are însă un cusur ce lipsește cu desăvîrșire modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să nu ne abatem de la linia partidului”. Argumentul îl rostea cu niște priviri atît de îngustate încît deveneai sfios. Din ce în ce mai tare mă năpădea sentimentul singurătății. Cînd mă întorceam acasă, nimic nu mi se părea familiar. Bunăvoința Tomuleștilor era obositoare. Nici dînșii nu mă acceptaseră ca pe unul dintr-ai lor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vrea, pentru că are lenjerie murdară. Dar n‑are încotro, altfel nu primește pantalonii și puloverul. Anna îl străpunge pe Hans cu privirea ei care arde. Sophie tot își curăță o pată, vizibilă doar pentru ea, de pe fusta de tenis. Rainer rostește în vidul care‑l înconjoară că omul trebuie să acționeze, să acționeze și iarăși să acționeze. Apoi trebuie să ia asupra sa consecințele acestor acțiuni. Bineînțeles că e vorba, în general, de acțiuni rele, fiindcă pentru noi nu există aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei toți, Hans ar trebui să aibă cea mai mare aspirație către neobișnuit, din moment ce el e cel mai obișnuit în gândire dintre toți. Nu crezi? Anna spune că fiecare propoziție pe care‑o scoate Hans ar mai fi putut fi rostită de oricine altcineva de cel puțin o mie de ori. În povestea asta de iubire Anna e cârmaciul sau cârma? Asta se va vedea mai târziu. Poate se va vedea chiar în următoarele fracțiuni de secundă, deoarece Anna își croiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sexuală aduce fericire, cât mai ales comuniunea personală, da, așa cum el, Rainer, a avut deja onoarea să‑ți explice ție, Sophiei, actul sexual provoacă probabil, general vorbind, mai puțină fericire decât un sărut profan sau, adesea, decât un simplu cuvânt rostit de cea pe care o iubești. Witkowski jr. alungă cât mai departe de el gândul la actul sexual, dar un sărut profan i‑ar plăcea, nu îndrăznește însă să‑l ceară. Sophie nu s‑a gândit încă niciodată la actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se vor schimba multe, unele lucruri se vor liniști definitiv. Anna vrea să exprime aproape totul prin muzică, astăzi claviatura a avut deja parte de Schumann și Brahms, mâine vor urma probabil Chopin și Beethoven. Ceea ce gura ei nu poate rosti spune muzica în locul ei, de asemenea un dar de la bunul Dumnezeu, după cum afirmă mulți compozitori (Bruckner). Rainer îi citește câteva însemnări mai vechi de jurnal, în care spune că nu poți realiza lucruri mărețe decât dacă le‑ai plănuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
norocoasă pentru că‑mi amintesc cu plăcere de fiecare clipă a acelei seri palpitante. Am dansat împreună și totul mi s‑a părut atât de frumos și îmbătător. Cei doi liceeni folosesc imperfectul și, cu toate că‑l folosesc întruna și din belșug, rostit de ei rămâne totuși ca nou. Hans mai aude și că tipul de la masa alăturată, care cu siguranță că habar n‑are ce trebuie și ce poate să facă un bărbat adevărat, a fost la schi în Alpii din Ötztal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un preț de nimic. Curând însă entuziasmul sportiv va înlocui optimismul neavenit și‑l va face pe Hans să arunce de multe ori la coș. Nu demult a asistat și Sophie la un meci, timp în care nu s‑a rostit nici un cuvânt răutăcios sau pe un ton ridicat, iar politețea a fost nota dominantă. Lui Hans i se pare că Sophie e un spiriduș, fiindcă acum e aici și peste puțin timp apare în cu totul altă parte, unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în picioare la spectacolele de la Burgtheater - au ocazia să se pregătească pentru viitoarea carieră actoricească. Tineretul e tânăr și se mai și bucură de asta. Una sau două reprezentații de operă sunt discutate de grupuri de experți în materie, se rostesc nume ca Bippo di Stefano și Ettore Bastianini, de care Rainer n‑a auzit. Anna a auzit totuși de Friedrich Gulda și de colegii acestuia de breaslă. Tatăl invalid al lui Rainer a sosit împreună cu mama care‑l sprijină. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
animal: cititorule, ai dat deja de vreo trei-patru ori poate cuvintele astea. Nădăjduiesc că Încă ești curios, interesat de amănunte. Dar nu știu cum să fac să mă ridic la Înălțimea interesului tău. Celebrul animal, Celebrul animal, Celebrul animal. Oricum l-aș rosti, cu sfială, cu tandrețe, cu pasiune nevrotică, numele ăsta și-a pierdut pentru mine prospețimea. Îmi sună a brand covârșitor și familiar, a produs pe care-l consum din obișnuință. Fără emoție, fără fior. Îl gust, fără să mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dintre ei, cu barbă și coadă de cal, ținând o carte În mână - versuri din Trakl. - Tracăl, măi Leac! Tracăl, poete! Leac e un nume În literatura locală, așa că, dacă e vorba de poezie, e paratrăsnet. Tracăl, deci. Iar Georg, rostit ungurește: Gyorgy. E mare!, recunoaștem cu toții. Eu recunosc primul și cu cea mai mare putere, sperând c-am să mă pot retrage. Sunt Însă din nou apucat de Încheietură și așezat la masă. Cu poeții, câți or fi. Întorc privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
așteptăm momentul să le, of!, Împărtășim colegilor. Trebuie Însă ca mai Întâi să găsim tonul: - Confuzie! Confuzie revoluționară! Asta dac-am putea obține! Cătălin țipă. I se pare grozav ce i-a ieșit din gură. E prima oară când se rostește cuvântul revoluționar În grupul nostru. Ne place cum sună. Deocamdată numai atât. Dar profităm fiecare de entuziasmul celorlalți. Ne repezim unii asupra altora, propunem fiecare câte ceva, exaltați, unii furioși. Vorbim deodată, ne contrazicem, ne răzgândim, Întoarcem pe toate fețele, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
senzațiile pe care trupul ei mi le oferea pe atunci. De aia nu mai reacționa, pielea mea, vreau să spun, În nici un fel. În lunile cât am fost Împreună, tânjeam necontenit după ea. Pe toate le facem, Adi... Vorbele astea, rostite Într-una din primele nopți, mă chinuiau Încă. Mai cu seamă că, Într-adevăr, le-am cam făcut pe toate. Eu, zdravăn, mișcându-mă neobosit În vrăjitoarea mea preaumezită, În toate găurile, pe toată pielea, În păr și pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Argumentul celei de-a treia blonde, cum ar veni: Platon și Aristotel, unul ugly, altul bel. Nu Întotdeauna același, ci când unul, când celălalt. Când eu, când el cu gândul la Diafana absentă. Când el Îmbăloșat de amor, când eu rostind numele Cristinei. Când eu, când el cu mâinile pe genunchii Vivianei. Când el, când mai ales eu, În grațiile ei. El - exotic, eu - hlizit, părând mai În largul meu. Fiindcă eram cumva de-al casei. Tot eu: ieșind din Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
urmărea petele, de felul acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși și provocați de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de cafea. De petele de cerneală, de asemeni. Conjurau, în fel și chip, făpturile fantastice să răspundă chemării. Să-i slujească. Rostise, cu pauze scurte, zăpăcind-o aproape, atâtea fraze ! Un fel de predică citită cândva în cărți, de care își bătea joc cu măsură ? „N-ai crede, poate.“ „Știi, probabil.“ Simțise ironia cu care recitea, parcă în fața ei, pagini știute, iritarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încă un sfert. Se lăsă, apoi, înviorat, dar acrit, în fotoliu. — Și eu detest plictiseala, duduie ! Se vede, cred. Detest plictiseala, doar se vede. Ca și munca, hărnicia, stăruința. Până și logica. Uneori și adevărul. Sunt un... Primele cuvinte le rostise tare, pornit. Apoi vocea slăbise. Recăpăta calmul, detașarea, voia să se vadă că e în stare, oricând, să ierte. — Da, n-ar merita să vă spun tot ce știu despre Sia Strihan. Nici despre Dinu Barbosa, Tina Mărgărit, despre inginerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu vom face ce spui." 11. Și Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, și l-a așezat căpetenie, și Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise. 12. Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: "Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?" 13. Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: "Pentru că Israel, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
uitam la ce făceau ceilalți, că asta ne plăcea cel mai mult. Era cald și transpirasem. - Femeie. Siloa e femeie, mi-a zis el În șoaptă, ca să nu-l audă nimeni. Ce-ar mai fi vrut Krog să poată să rostească și el un asemenea cuvânt: femeie. Krog, Însă, nu era În stare să vorbească. Krog știa să spună vorbe doar În minte și, atunci când avea chef, să-i sperie pe oamenii care auzeau vorbele lui Krog În mintea lor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sigur că asta am gândit atunci, lui Krog Îi plăcea să se uite și la Kal, și la Noc. Așa am Înțeles cam ce Înseamnă vorba meșteșugită În ziua aceea de hoțul de Moru: frumos. Așa Învățam cuvinte. Așa că, am rostit În minte, astfel Încât Moru să simtă că Înțelesesem tot: - Siloa e cea mai frumoasă! - Cea mai. Cel mai mult. Mai mult nu se poate, Îmi răspunse el cu cuvinte, de parcă nu se sătura să vadă ce se poate face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-a apucat să-mi spună de ce a trebuit să ne Întâlnim noi doi și ce anume ni se pusese la cale. 2. - Azi! se tot bucura Moru de cuvântul nou meșteșugit, după care a Început să vorbească, amestecând cuvintele rostite cu cele gândite, de parcă trebuia să-mi spună totul repede-repede. Cine știe cum, presimțise că nu mai aveam timp de pierdut dacă doream să Împlinim acel lucru pentru care ne aduseseră pe lume mumele noastre. Mamă-sa venise de undeva de la Miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și ape limpezi și curate - așa le-a spus. Le-a mai spus că eu eram trimisul Tatălui pe pământul nostru, de vreme ce Tatăl le vorbise atât de supărat, fiind gata-gata să-i pedepsească amarnic. - Ai știut mereu că cel ce rostește vorbele astfel e Krog? - Îl Întrebasem apoi. - Chiar dacă n-am știut, acum știu. Moru află tot. Află tot și știe tot, mai puțin să ucidă așa cum ucizi tu. Moru știe să se uite la lucruri, dar tu ești bâta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ți-ai ucis mama de cum ai deschis ochii? Doar ca să spulberi o mână de pândari? Când vii pe lume cu asemenea păcate, nu te mai cobori la găinării decât dacă ești prea dobitoc. Spre sfârșit, a dat-o pe vorbe rostite În gând, dar nici chiar așa nu l-am Înțeles prea bine căci nimeni nu se gândise vreodată la asemenea lucruri Încurcate. - Spune-mi atunci ce trebuie să fac, i-am zis atunci lui Moru. - Pornește Într-acolo, Îmi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am rostit, În felul acela care-i făcea pe toți să se uite la cer, speriați: - El e Krog. Krog vă aude. Vă aude dar nu vă bagă În seamă. Erau prea multe cuvinte pentru unii ca ei, dar gândurile nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de puterea vorbelor. Cui avea să-i fie de trebuință asemenea nemaipomenită putere, Tată, cui? - asta mă Întrebam când i-am văzut cum s-au aruncat cu fața la pământ, În fața mea. - Auzi tot! Auzi tot! Auzi tot! - spuneau ei, dorind să rostească, de fapt: Știi! Știi! Știi! - numai că habar n-aveau să zică vorba asta. Nu-i Învățase nimeni cuvinte prea multe, iar ceea ce pusese Moru la cale Îmi era tot mai limpede de acum. - Tu, am Întins mâna spre șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]