17,656 matches
-
devenit, la rând, principi ai Transilvaniei). În 1615 a fost numit prim-ișpanul Comitatului Borsod, apoi căpitanul cetății de la Ónod. La 18 aprilie 1616 s-a căsătorit cu Zsuzsanna Lorántffy primind ca zestre și pe Sárospatak, care din cauza lui și urmașilor săi a devenit un centru educațional și religios important al calvinismului maghiar. În 1619 s-a alăturat între primii principelui Gabriel Bethlen în campania împotriva trupelor habsburgice, conduse de Ferdinand al II-lea, a participat și la asediul Vienei, care
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
comunitățile românești și cele rusine și-au menținut apartenența la biserica ortodoxă, spre deosebire de teritoriile Ungariei Regale. Tot în cadrul Păcii de la Linz a obținut dreptul de a domni pe teritoriile comitatelor Sătmar și Sălaj, acest drept putând fi moștenit și de urmașii săi pe tronul Transilvaniei. În urma acestor condiții ale păcii de la Linz s-a introdus în vocabularul administrației transilvănene termenul de Partium, pentru a le denumi teritoriile din Regatul Ungariei, stăpânite de facto de principi transilvăneni. Deși a păstrat libertatea religiei
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
a neamului său din temelia piramidei sociale, carte oglindind «seara răzvrătită» a strămoșilor ce au urcat «pe brânci», prin „râpile“ / „gropile adânci“ ale istoriei. Rostul cărții este clar expus: În astfel de carte argheziană, destinată celor din baza piramidei sociale, «urmașilor stăpâni», nu robi ca până acum, răsar «cuvinte potrivite și leagăne...», desigur, «din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite». Arta poetică argheziană constă în valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intră în sfera realității pure, neînfrumusețate romantic, sămănătorist etc., îndeosebi
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
romanul devine o oglindă fidelă a sufletului, un tablou exact al realității vieții, departe de confesiunile unui individ sau de jocul fanteziilor sale. Ținerea sub obroc a sensibilității dezlănțuite, scrutarea riguroasă a obiectelor și obiectivelor erau la îndemâna lui Maupassant, demn urmaș al lui Flaubert. Talent mai degrabă viguros decât rafinat, fără neliniști metafizice, Maupassant nu avea mari disponibilități afective, nici idei care să-l conducă la deformarea realității; nici inima nu-i pretindea să o hrănească cu iluzii, nici spiritul nu
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
Filip al II-lea, iar mai târziu cu Sebastian I al Portugaliei, dar în ambele cazuri tratativele au eșuat. Așa s-a luat în considerare căsătoria cu Henric al III-lea de Navarra, care în caz că familia de Valois nu avea urmași, moștenea tronul Franței și poseda mari teritorii în sudvestul țării. Pe de altă parte ar fi reprezentat o reconciliere între cele două fracțiuni religioase. Tratativele au fost lungi și dificile, Ioana a III-a a Navarrei nu avea încredere în
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
și intelectuali, chiar dacă condițile financiare nu erau grozave. Regina Caterina care în trecut își ajutase de multe ori fiica, părea că-și pierdu-se interesul pentru ea. Din moment ce odată cu moartea ducelui d'Alençon, Henric al III-lea de Navara este urmașul direct la tronul Franței, iar cu Margareta nu avea descendenți, Caterina de Medici dorește ca el s-o ia în căsătorie pe nepoata ei preferată Cristina de Lorena. Regina mamă moare în ianuarie 1589. Pentru a-și ocupa timpul, Margareta
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
în noaptea de 9-10 aprilie Gabrielle moare. Papa Clement al VIII-lea anulează căsătoria în 24 octombrie 1599 pentru următoarele motive:consangvinitatea celor doi soți (fiind amândoi descendenții lui Carol Valois-Angoulême), sterilitatea Margaretei care nu reușise să dea naștere unui urmaș. Obține Agenois, Condomois, Rouergue și ducatul de Valois.Henric îi plătește toate datoriile și îi acordă o pensie. Își păstrează titlul de regină a Franței și obține cel de ducesă de Valois. La 17 decembrie 1600 Henric al IV-lea
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
poeziei teziste din acea vreme. Prin sonetul "Lenauheim", Liebhard îl aduce pe cititor în actualitate: la adunarea poporului, la C.A.P.-uri, scriind versuri precum: Simbolismul său stângaci se vrea un mesaj clar: prezentul socialist a înlăturat toate tensiunile, astfel încât urmașii lui Lenau din Lenauheim pot trăi o viață fericită. În 1953, în cadrul Teatrului de Stat din Timișoara ("Deutsches Staatstheater Temeswar"), pe lângă trupa română au fost înființate și secțiile germană și maghiară. Secretar literar al trupei adevenit Robert Reiter (Franz Liebhard
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
un schit. Cătunul s-a extins prin lupta cu pădurea, locuitorii lui trebuind să defrișeze an de an noi bucăți din ea, pentru a înființa alte gospodării sau pentru a-și lărgi ogoarele. Amintirea acestui efort eroic a făcut ca urmașii lor, atunci când orașul a devenit municipiu, în perioada interbelică, să aleagă drept emblemă doi lei smulgând din pământ un stejar, imagine care se găsește și astăzi pe stema Ploieștiului. Din punct de vedere documentar, toate lucrările de istorie menționează anul
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Dar Ploieștiul, în aceste aproape două secole, a fost nu numai un nou centru economic, ci și unul ostășesc, garnizoană de „"roșii"” și „"călărași"”. Mai puțini, dar mai vechi, erau roșii, „"breasla de curteni"”, recrutați dintre micii boieri sau dintre urmașii acestora, unii dobândind pentru diverse merite titlul și funcția de mic dregător (pe care nu le puteau transmite urmașilor) și care luptau, în timp de război, cu echipamentul și calul lor, în cetele boierești sau domnești, în Ploiești. Probabil că
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
garnizoană de „"roșii"” și „"călărași"”. Mai puțini, dar mai vechi, erau roșii, „"breasla de curteni"”, recrutați dintre micii boieri sau dintre urmașii acestora, unii dobândind pentru diverse merite titlul și funcția de mic dregător (pe care nu le puteau transmite urmașilor) și care luptau, în timp de război, cu echipamentul și calul lor, în cetele boierești sau domnești, în Ploiești. Probabil că existau astfel de curteni înainte de domnia lui Mihai Viteazul, dar așezarea a devenit garnizoană a roșiilor abia odată cu domnia
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
primiseră de la Mihai Viteazul și Matei Basarab. Ei nu s-au resemnat însă și au început un lung proces, împotrivindu-se, în același timp, astfel încât boierul nu a reușit să stăpânească efectiv târgul. În 1781, deși o parte a orășenilor, urmașii celor „"ce se trag din neamul roșiilor, călărașilor și cămărașilor celor vechi"”, s-au desolidarizat de ceilalți, cerându-și separat drepturile, ploieștenii au reușit să determine judecarea procesului și au câștigat o victorie parțială. Prin actul pe care îl capătă
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
eroii martiri și luptătorii care au contribuit decisiv la victoria Revoluției din Decembrie 89, fiind membru cu drepturi depline al Asociației Luptătorilor din Decembrie ‘89 Deva din 1999, precum și Președintele Comisiei de Onoare a Asociației Județene a Răniților Revoluției și Urmașilor Eroilor Martiri Hunedoara - Deva. În perioada 1998-2010 a fost ales Epitrop al Parohiei Ortodoxe din Roșcani, Deputat al Protopopiatului Ortodoxe Deva în Adunarea Eparhială a Episcopiei Aradului și Hunedoarei și Consilier al Episcopului Aradului și Hunedoarei. Trebuie de asemenea consemnat
Ioan Ovidiu Muntean () [Corola-website/Science/309062_a_310391]
-
Quenya ( limba ficționala inventată de Tolkien ) înseamnă abominație. În Sindarin ( o altă limbă inventată de Tolkien ) Sauron este numit Gorthaur, care înseamnă 'temută abominație'. Sauron are și alte nume, precum Inamicul fără Nume sau Sauron Înșelătorul, nume dat de Dúnedain (urmașii lui Isildur) pentru rolul jucat de acesta în facerea inelelor și căderea Númenorului.
Sauron () [Corola-website/Science/309045_a_310374]
-
colaborare cu administrația română. În următoarele luni au fost arestate alte cca. 2 000 persoane, majoritatea fiind lucrători ai căilor ferate în care regimul sovietic nu avea încredere. Inamici potențiali ai puterii sovietice au fost considerați și germanii din Basarabia, urmași ai coloniștilor din secolul al XIX-lea. Astfel, în lunile iulie-noiembrie 1940 au fost repatriați în Germania cca. 124 000 de germani basarabeni, conform unor acorduri bilaterale sovieto-germane. Etnicii germani nu obțineau nici un fel de compensație din partea Moscovei pentru proprietățile
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
probabil datorat unei răni de săgeată, a fost confirmat de examinarea rămășițelor. În tinerețe, Iaroslav a fost trimis de tatăl său să guverneze ținuturile din nord, la Rostov dar a fost transferat în 1010 la Novgorod, după cum se cuvenea unui urmaș potențial la tron. În timpul aceste guvernări a fondat orașul Iaroslavl (literalmente "Al lui Iaroslav") pe Volgvechea. Relațiile cu tatăl său au devenit însă încordate lucrurile degenerând mai ales când Vladimir l-a numit urmaș pe un fiu mai tânăr - Boris
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
la Novgorod, după cum se cuvenea unui urmaș potențial la tron. În timpul aceste guvernări a fondat orașul Iaroslavl (literalmente "Al lui Iaroslav") pe Volgvechea. Relațiile cu tatăl său au devenit însă încordate lucrurile degenerând mai ales când Vladimir l-a numit urmaș pe un fiu mai tânăr - Boris. In 1014 Iaroslav refuzat să mai plătească tribut Kievului și numai moartea lui Vladimir a amânat războiul. A urmat un conflict sângeros pentru succesiunea la tronul Kievului. Iaroslav a ridicat armele împotriva lui Sviatopolk
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
fost mama regelui Edgar Ætheling și a Sfintei Margareta a Scoției. Iaroslav a avut un fiu din prima sa căsătorie (Ilia pe numele creștin), și 6 fii din a doua căsătorie. Cunoscând foarte bine pericolul conflictelor fratricide, și-a educat urmașii să trăiască în pace între ei. Cel mai în vârstă dintre ultimii 6, Vladimir al Novgorodului, ctitor al catedralei Sfânta Sofia din Novgorod, a murit înaintea lui Iaroslav. Alți trei fii—Iziaslav, Sviatoslav, și Vsevolod—au domnit unul după altul
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
cecenii, ingușii, balkarii, calmîcii și alții. După încheierea războiulu, Stalin a ordonat deportarea a numeroși ucraineni și baltici. După încheierea războiului, rolul conducător al poporului rus în familia sovietică de națiuni și naționalități a fost puternic promovat de Stalin și urmașii lui. Această schimbare de atitudine a fost clar subliniată în timpul discursului cu ocazia celebrării victoriei împotriva Germanie din mai 1945: Doresc să ridic un pahar în sănătatea poporului nostru sovietic și, mai înainte de orice, a poporului rus. Beau, mai înainte de
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
hramul Schimbarea la Față, unde viețuiau câțiva călugări sihaștri. Acesta a fost menționat pentru prima dată în anul 1499, fiind păstorit la acea dată de „chir popa Ioanichie”. Fosta mănăstire a fost cumpărată de domnie în anul 1503, împreună cu cinci sate, de la urmașii unui anume Ivan Damianovici și dăruită mănăstirii ctitorite de Ștefan cel Mare. La data de 27 aprilie 1503, după cum precizează pisania aflată pe zidul bisericii, s-a început construirea bisericii Mănăstirii Dobrovăț, ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Printr-
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
de la comandantul militar Atropat care nu a permis ca această țară, ca parte a Mediei Mari, să se afle, de asemenea, sub stăpânirea macedonenilor. Într-adevăr, Atropat, proclamat împărat, a transformat această țară din proprie inițiativă intr-o țară independentă, urmașii săi căsătorindu-se cu prinți armeni si sirieni și mai târziu cu prinți parfieni... aceasta este o țară destul de însemnată în ceea ce privește puterea militară, deoarece aceasta poate pune la dispoziție 10 000 de călăreți si 40 000 de infanteriști.."” Astfel, după
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, suveranul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, urmașului lui Seleucos. Totuși, așa după cum atestă izvoarele scrise, deja în anii 60 sec II î.e.n., se poate chiar și mai devreme, Atropatena ducea din nou o politica independentă. Spre mijlocul sec. al II-lea î.e.n., în partea de răsărit apare
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
reprezenta o provocare pentru pictor și în același timp o oportunitate, deoarece îi punea la dispoziție un spațiu asupra căruia se vor focaliza atenția și emoțiile întregii congregații. Pictura murală a luat avânt și ea, parțial datorită creșterii ordinului franciscanilor (urmași ai Sfântului Francisc de Assisi), ceea ce înseamnă că pentru noii evlavioși ai ordinului erau necesare multe biserici noi. Pictura reprezenta cel mai potrivit mod de a le decora, mai ales pentru că mozaicul se executa mult mai dificil și, în același
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
Sfântului Imperiu Roman. Totodată, cei doi conducători au continuat să poarte o corespondență secretă în vederea organizării unei cruciade de eliberare a Constantinopolului, în fruntea căreia urma să se afle chiar domnitorul român. Acesta fusese recunoscut de Austria și Rusia ca urmaș al împăraților Cantacuzini. Totuși, aceste tratative pentru obținerea sprijinului nu s-au desfășurat fără obstacole, căci, după cum menționează cronicarul Ion Neculce, „opinteau nemții să fie Dunărea hotar”. Domnitorul muntean hotărăște să nu cedeze la „cele multe și peste putință cereri
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
Baltă erau departe de a compensa, atât financiar cât și strategic ieșirea la Marea Neagră . Venirea la tron a lui Vladislav al II-lea în 1490 i-a atras lui Ștefan probleme juridice cu privire la Ciceu. Acesta ceruse după obicei reconfirmarea stăpânirii. Urmași ai familiei Losonczi, însă au încercat să recâștige în 1491 castelănia înaintând inclusiv o împotrivire la punerea în stăpânire poruncită de cancelarie. În cele din urmă, la 1500, în urma unui proces, voievodul Moldovei a fost nevoit sa plătească ramurii feminine
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]