17,218 matches
-
de 68 % de proteinele plasmatice și volumul său aparent de distribuție este de 0, 83- 1, 14 l/ kg . Metabolizare și eliminare : Telmisartan : după administrare intravenoasă sau după administrare orală a telmisartanului marcat 14C , cea mai mare parte din doza administrată ( > 97 % ) a fost eliminată în materiile fecale , prin intermediul excreției biliare . În urină au fost decelate doar cantități mici . Telmisartanul este metabolizat prin glucuronoconjugare , formând acilglucuronid , produs inactiv din punct de vedere farmacologic . Glucuronidul produsului inițial este singurul metabolit care
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
Indicații terapeutice Administrarea asocierii în doză fixă MicardisPlus ( 80 mg telmisartan/ 12, 5 mg hidroclorotiazidă ) este indicată la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat numai cu telmisartan . 4. 2 Doze și mod de administrare Adulți MicardisPlus trebuie administrat o dată pe zi cu lichide , cu sau fără alimente , la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat în urma administrării de telmisartan în monoterapie . Se recomandă ajustarea dozei individuale pentru fiecare din cele două componente înaintea trecerii la combinația
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
funcția renală compromisă ) , administrarea concomitentă de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza , poate determina o deteriorare ulterioară a funcției renale , inclusiv un risc de insuficiență renală acută , care este de obicei reversibilă . De aceea , combinația trebuie administrată cu atenție , în special la vârstnici . După începerea terapiei asociate și , în continuare periodic , pacienții trebuie hidratați corespunzător și se va lua în considerare monitorizarea funcției renale . Curarizante antidepolarizante ( de ex . tubocurarină ) : Medicamente utilizate în tratamentul gutei ( de exemplu probenecid
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
p≤0, 05 ) în cazul administrării de telmisartan plus hidroclorotiazidă , decât în cazul administrării placebo , sunt prezentate mai jos , funcție de clasificarea pe aparate , sisteme și organe . În timpul tratamentului cu MicardisPlus® , pot să apară reacțiile adverse cunoscute în cazul fiecărui component administrat singur , dar care nu au fost observate în studiile clinice . Reacțiile adverse au fost clasificate , în ceea ce privește frecvența , utilizând următoarea convenție : foarte frecvente ( ≥1/ 10 ) ; frecvente ( ≥1/ 100 și < 1/ 10 ) ; mai puțin frecvente ( ≥1/ 1000 și < 1/ 100
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
3 ore după de la administrare , concentrațiile plasmatice sunt similare , indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiții de repaus alimentar sau cu alimente . Este probabil ca mica reducere a ASC să nu determine o scădere a eficacității terapeutice . Farmacocinetica telmisartanului administrat oral nu este lineară în cazul administrării dozelor cuprinse între 20 și 160 mg , cu creșteri disproporționale ale concentrației plasmatice ( Cmax și ASC ) , în cazul creșterii progresive a dozelor . După administrări repetate , telmisartanul nu se acumulează semnificativ în plasmă . Hidroclorotiazidă
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
de 68 % de proteinele plasmatice și volumul său aparent de distribuție este de 0, 83- 1, 14 l/ kg . Metabolizare și eliminare : Telmisartan : după administrare intravenoasă sau după administrare orală a telmisartanului marcat 14C , cea mai mare parte din doza administrată ( > 97 % ) a fost eliminată în materiile fecale , prin intermediul excreției biliare . În urină au fost decelate doar cantități mici . Telmisartanul este metabolizat prin glucuronoconjugare , formând acilglucuronid , produs inactiv din punct de vedere farmacologic . Glucuronidul produsului inițial este singurul metabolit care
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
controlată adecvat de MicardisPlus 80 mg/ 12, 5 mg ( 80 mg telmisartan/ 12, 5 mg hidroclortiazidă ) sau la pacienții care au fost stabilizați anterior cu telmisartan și hidroclorotiazidă administrate separat . 4. 2 Doze și mod de administrare Adulți MicardisPlus trebuie administrat o dată pe zi cu lichide , cu sau fără alimente , la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat în urma administrării de telmisartan în monoterapie . Se recomandă ajustarea dozei individuale pentru fiecare din cele două componente înaintea trecerii la combinația
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
funcția renală compromisă ) , administrarea concomitentă de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza , poate determina o deteriorare ulterioară a funcției renale , inclusiv un risc de insuficiență renală acută , care este de obicei reversibilă . De aceea , combinația trebuie administrată cu atenție , în special la vârstnici . După începerea terapiei asociate și , în continuare periodic , pacienții trebuie hidratați corespunzător și se va lua în considerare monitorizarea funcției renale . Curarizante antidepolarizante ( de ex . tubocurarină ) : Medicamente utilizate în tratamentul gutei ( de exemplu probenecid
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
p ≤ 0, 05 ) în cazul administrării de telmisartan plus hidroclorotiazidă , decât în cazul administrării placebo , sunt prezentate mai jos , funcție de clasificarea pe aparate , sisteme și organe . În timpul tratamentului cu MicardisPlus , pot să apară reacțiile adverse cunoscute în cazul fiecărui component administrat singur , dar care nu au fost observate în studiile clinice . Reacțiile adverse au fost clasificate , în ceea ce privește frecvența , utilizând următoarea convenție : foarte frecvente ( ≥1/ 10 ) ; frecvente ( ≥1/ 100 și < 1/ 10 ) ; mai puțin frecvente ( ≥1/ 1000 și < 1/ 100
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
3 ore după de la administrare , concentrațiile plasmatice sunt similare , indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiții de repaus alimentar sau cu alimente . Este probabil ca mica reducere a ASC să nu determine o scădere a eficacității terapeutice . Farmacocinetica telmisartanului administrat oral nu este lineară în cazul administrării dozelor cuprinse între 20 și 160 mg , cu creșteri disproporționale ale concentrației plasmatice ( Cmax și ASC ) , în cazul creșterii progresive a dozelor . După administrări repetate , telmisartanul nu se acumulează semnificativ în plasmă . Hidroclorotiazidă
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
de 68 % de proteinele plasmatice și volumul său aparent de distribuție este de 0, 83- 1, 14 l/ kg . Metabolizare și eliminare : Telmisartan : după administrare intravenoasă sau după administrare orală a telmisartanului marcat 14C , cea mai mare parte din doza administrată ( > 97 % ) a fost eliminată în materiile fecale , prin intermediul excreției biliare . În urină au fost decelate doar cantități mici . Telmisartanul este metabolizat prin glucuronoconjugare , formând acilglucuronid , produs inactiv din punct de vedere farmacologic . Glucuronidul produsului inițial este singurul metabolit care
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
boli ale țesutului conjunctiv și hipertensiune arterială pulmonară secundară reparării chirurgicale a leziunilor cardiace congenitale ) , clasei funcționale OMS , sexului , rasei , localizării , mediei tensiunii arteriale pulmonare și indicelui rezistenței vasculare pulmonare . Toți pacienții care au primit oricare dintre dozele de sildenafil administrate au prezentat reduceri semnificative statistic ale tensiunii arteriale pulmonare medii comparativ celor obținute în cazul placebo . Valoarea corectată față de placebo a fost de - 2, 7 mmHg ( p=0, 04 ) pentru sildenafil administrat în doze de 20 mg de trei ori
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
al sildenafilului este de 41 l/ oră , rezultând un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de 3- 5 ore . După administrare , fie orală , fie intravenoasă , sildenafilul este excretat sub formă de metaboliți predominant în materiile fecale ( aproximativ 80 % din doza administrată oral ) și într- o proporție mai mică în urină ( aproximativ 13 % din doza administrată oral ) . Profilul farmacocinetic la grupuri speciale de pacienți Vârstnici : Voluntarii vârstnici sănătoși ( 65 ani sau peste ) au prezentat un clearance redus al sildenafilului , observându- se creșteri
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
eliminare de 3- 5 ore . După administrare , fie orală , fie intravenoasă , sildenafilul este excretat sub formă de metaboliți predominant în materiile fecale ( aproximativ 80 % din doza administrată oral ) și într- o proporție mai mică în urină ( aproximativ 13 % din doza administrată oral ) . Profilul farmacocinetic la grupuri speciale de pacienți Vârstnici : Voluntarii vârstnici sănătoși ( 65 ani sau peste ) au prezentat un clearance redus al sildenafilului , observându- se creșteri de aproximativ 90 % ale concentrațiilor plasmatice ale sildenafilului și ale metabolitului activ N- demetil
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
primit o genă ( ADN ) , devenind astfel capabilă de producerea eritropoietinei . Cum a fost studiat Silapo ? Silapo a fost studiat pe modele experimentale și la oameni pentru a se demonstra că este comparabil cu produsul medicamentos de referință , EPREX/ ERYPRO . Silapo , administrat intravenos , a fost comparat cu medicamentul de referință în două studii principale care au implicat 922 de pacienți cu anemie asociată cu insuficiența renală care necesitau hemodializă ( o tehnică de purificare a sângelui ) . Primul studiu a comparat efectele tratamentului cu
Ro_952 () [Corola-website/Science/291711_a_293040]
-
grupuri au trecut la administrarea celuilalt medicament pentru încă 12 săptămâni . În ambele studii , măsura principală a eficacității a fost reprezentată de nivelurile hemoglobinei ( proteina din eritrocite care transportă oxigenul în organism ) din timpul tratamentului , ca și doza de epoetină administrată . De asemenea , compania a prezentat rezultatele unui studiu care a evaluat efectele Silapo administrat subcutanat la 261 de pacienți cu cancer aflați în tratament chimioterapic . Ce beneficiu a prezentat Silapo în timpul studiilor ? Silapo a fost la fel de eficace ca și EPREX
Ro_952 () [Corola-website/Science/291711_a_293040]
-
primeau deja tratament cu epoetină , nivelurile hemoglobinei au fost menținute în aceeași măsură la pacienții care primeau Silapo și la pacienți care primeau EPREX/ ERYPRO , având o valoare de aproximativ 11, 4 g/ dl . În ambele studii , doza de epoetină administrată a fost similară pentru ambele medicamente . Care sunt riscurile asociate cu Silapo ? Ca și în cazul celorlalte medicamente care conțin epoetină , cel mai frecvent efect secundar asociat cu Silapo este creșterea presiunii sanguine , care uneori poate produce simptome de encefalopatie
Ro_952 () [Corola-website/Science/291711_a_293040]
-
lista completă a efectelor secundare raportate în urma tratamentului cu Silapo , a se consulta prospectul . Silapo nu trebuie utilizat la pacienții care pot fi hipersensibili ( alergici ) la epoetina zeta sau la oricare alt ingredient al acestui medicament . De asemenea , nu trebuie administrat următoarelor grupe de pacienți : • pacienții la care a apărut aplazia eritrocitară pură ( reducerea sau oprirea producției de eritrocite ) în urma tratamentului cu orice tip de eritropoietină ; • pacienții cu hipertensiune ( presiune sanguină crescută ) necontrolată ; ©EMEA 2007 2/ 3 Prin urmare , opinia CHMP
Ro_952 () [Corola-website/Science/291711_a_293040]
-
concordanță cu inhibarea secreției tubulare a creatininei . 4. 9 Supradozaj Într- un studiu al tolerabilității dozelor orale mari la pacienții cu angină pectorală , incidența amețelii , a greții și a vărsăturilor a crescut dependent de doză . Într- un studiu al supradozei administrate intravenos la voluntari sănătoși , în plus față de aceste reacții adverse s- au observat diplopie , letargie și sincopă . În caz de supradozaj , pacientul trebuie să fie monitorizat îndeaproape , iar tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale . Deoarece
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
concordanță cu inhibarea secreției tubulare a creatininei . 4. 9 Supradozaj Într- un studiu al tolerabilității dozelor orale mari la pacienții cu angină pectorală , incidența amețelii , a greții și a vărsăturilor a crescut dependent de doză . Într- un studiu al supradozei administrate intravenos la voluntari sănătoși , în plus față de aceste reacții adverse s- au observat diplopie , letargie și sincopă . În caz de supradozaj , pacientul trebuie să fie monitorizat îndeaproape , iar tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale . Deoarece
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
concordanță cu inhibarea secreției tubulare a creatininei . 4. 9 Supradozaj Într- un studiu al tolerabilității dozelor orale mari la pacienții cu angină pectorală , incidența amețelii , a greții și a vărsăturilor a crescut dependent de doză . Într- un studiu al supradozei administrate intravenos la voluntari sănătoși , în plus față de aceste reacții adverse s- au observat diplopie , letargie și sincopă . În caz de supradozaj , pacientul trebuie să fie monitorizat îndeaproape , iar tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale . Deoarece
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
prezintă dificultăți de adormire . Este administrat doar în cazurile în care insomnia este severă , dă naștere unor incapacități sau cauzează o suferință majoră . Medicamentul se poate elibera numai pe bază de rețetă . Cum se utilizează Sonata ? Tratamentul cu Sonata trebuie administrat pe o perioadă cât mai scurtă , care nu trebuie să depășească două săptămâni . Sonata se ia imediat înainte de culcare sau după ce pacientul s- a culcat și nu poate adormi . Doza recomandată este de 10 mg , cu excepția persoanelor în vârstă sau
Ro_969 () [Corola-website/Science/291728_a_293057]
-
ridicată ) . Prin „ esențială ” se înțelege că nu poate fi descoperită nicio cauză specifică pentru hipertensiunea arterială . Medicamentul se poate obține numai pe bază de rețetă . Cum se utilizează Sprimeo ? Doza recomandată de Sprimeo este de 150 mg o dată pe zi , administrat fie singur , fie în asociere cu alte medicamente pentru hipertensiune arterială . Sprimeo trebuie administrat cu o masă ușoară , preferabil în același moment al zilei , în fiecare zi . În cazul pacienților a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat , doza poate
Ro_975 () [Corola-website/Science/291734_a_293063]
-
un preparat inactiv ) . Sprimeo , administrat în monoterapie sau în combinație cu alte medicamente , a fost comparat , de asemenea , cu alte medicamente antihipertensive . În cadrul studiilor în care Sprimeo a fost examinat în combinație cu alte medicamente s- au observat efectele acestuia administrat concomitent cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei ( ramipril ) , un antagonist al receptorilor angiotensinei ( valsartan ) , un beta- blocant ( atenolol ) , un blocant al canalelor de calciu ( amlodipină ) și un diuretic ( hidroclorotiazidă ) . Studiile au durat între șase și 52 de
Ro_975 () [Corola-website/Science/291734_a_293063]
-
efectele medicamentului s- au menținut până la 52 de săptămâni . Studiile au mai arătat că Sprimeo , administrat în combinație cu alte medicamente ( în special în combinație cu hidroclorotiazida ) , poate produce scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale în comparație cu cele produse de aceste medicamente administrate independent de Sprimeo . Care este riscul asociat cu Sprimeo ? Cea mai frecventă reacție adversă a medicamentului Sprimeo ( observată la 1- 10 pacienți din 100 ) este diareea . Pentru lista completă a tuturor reacțiilor adverse raportate asociate cu Sprimeo , a se consulta
Ro_975 () [Corola-website/Science/291734_a_293063]