17,219 matches
-
am crezut că nu ne-au recunoscut, că le-a fost teamă să nu se întâlnească cu altcineva, care ar putea să-i denunțe autorităților. Adeseori, legionarii din grup veneau la Berlin fără să aibă permis de la Gestapo. Atunci am alergat tustrei după ei, pentru a-i ajunge și a le lua teama că ar fi altcineva decât noi, cei de la Berkenbrück, cu care probabil vroiau să se întâlnească. Cine știe ce știre importantă aveau să ne aducă. Am început să le strigăm
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fi altcineva decât noi, cei de la Berkenbrück, cu care probabil vroiau să se întâlnească. Cine știe ce știre importantă aveau să ne aducă. Am început să le strigăm și numele. Dar ei, în loc să se oprească, cum era și firesc, au început să alerge și ei, nedorind să dea fața cu noi. Am întețit fuga și strigătele. La o cotitură, cei doi indivizi, mărind și ei viteza, au ieșit din linia noastră dreaptă. Iam descoperit din nou fugind ca niște apucați. Noi nu ne-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tuturor. Noveanu: Bine, măi Niculaie, elementele nedisciplinate și zăpăcite nu pot să ne pună în subordinea lor. A fost destul timp în care ne-am lăsat terorizați de unii și de alții. Trebuie să trăim pe picioarele noastre numai putem alerga pe două tablouri. În momentul în care ne-am hotărât și am luat o atitudine, ceilalți, care ne vor dușmăni vor trage consecințele. Petrașcu: Totuși să mai așteptăm, căci evenimentele politice internaționale nu s-au precizat. O să ne mai vedem
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
eu însumi știu puțin, Nici cine-mi vrea peirea, nici cine m-a născut Și împlinesc în lume un trist și greu destin Știind de toți și toate, să-mi fiu necunoscut. Pe vârsta mea în urmă, cu gândul când alerg Mă pierd în limpezimea de apă și de cer, Și-abia-mi aduc aminte că m-am deprins să merg Ținându-mă de cârja bătrânului Homer. Tot bunul orb, devreme , să văd m-a învățat, Spre zeii lui pe boltă, privirea să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îți spală bine mațele. Am încuviințat și mi-am văzut mai departe de bere. Bun sfat! Chiar că-mi purta de grijă individul! Dacă beam mai departe bere - care-mi plăcea grozav - trebuia să merg zilnic la bazin și să alerg ca să scap de șunci. Știam și eu atâta lucru. — Cine s-a găsit să-ți dea sfaturi! continuă Pitic. Fiecare are slăbiciunile lui. Eu, de exemplu, am patima tutunului și a dulciurilor. În special dulciurile sunt dăunătoare... mai ales pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
kilometrilor parcurși, muzica și sexul. Ce să caut eu în viața lor? Mi-ar fi plăcut grozav să nu știu nimic. Măcar o vreme. Să conduc și eu un Skyline, cu o fată lângă mine, să ascultăm Duran Duran, să alergăm nebunește prin oraș, noaptea. Oare fata și-ar scoate cele două brățări de argint de la mâna stângă atunci când face sex? Cred că nu m-ar deranja nici cu ele pe mână. Ar face parte din ea, chiar dacă e goală pușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se prăvăleau niște stânci peste noi. Pământul a început să se cutremure neregulat. Aveam senzația că ceva absolut îngrozitor o să ne înghită cu totul. Îmi venea să mă ascund, dar n-aveam unde. N-o puteam lua nici îndărăt. Fata alerga înainte, spre sursa zgomotului infernal, și trebuia s-o urmez. N-aveam de ales, așa că nu-mi rămânea decât să merg până la capăt. Din fericire, drumul nu avea cotituri și nici n-am dat peste ceva de care să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-mi rămânea decât să merg până la capăt. Din fericire, drumul nu avea cotituri și nici n-am dat peste ceva de care să ne lovim. Era neted ca un teren de bowling. Înaintam fără obstacole în cale. Gâfâiam îngrozitor. Alergam ca nebunii spre un punct fatal în timp ce lumea subterană se cutremura din toți rărunchii. Din când în când auzeam bufnituri îngrozitoare, de parcă se ciocneau niște bolovani uriași unul de altul. Pe când ne afundam tot mai mult în bezna aceea, împinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai îngrozitor era faptul că zgomotul acela nu ne respingea, ci răsuna mai degrabă ca o invitație. Știau că ne apropiem și așteptau cu o bucurie nebună să ne facă rău. De spaimă, simțeam o sudoare rece pe spate în timp ce alergam. Am înțeles că nu era vorba de cutremur. Ceva mult mai îngrozitor decât un cutremur, dar nu-mi puteam imagina ce anume. Și nici nu cred că avea vreun rost. Situația părea să scape de sub control. Nu ne rămânea decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
viața mea când mă loveam la cap atât de rău. Simțeam că-mi pierd cunoștința, dar ceva mă ținea totuși treaz, legat de durere și de lumea întunericului. Mi-am amintit că făcusem ceva înainte de a mă lovi. A, da, alergasem. Fugisem de ceva. Apoi m-am împiedicat și-am căzut. Nu era cazul să rămân așa, în starea aia de inerție. Mintea mi se întuneca tot mai mult, se rupeau niște fire. Ale amintirilor? M-am agățat de ele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era în ordine. Apoi a dat semnalul de plecare. După ce nu s-a mai văzut trenul, au dispărut și asistenții de peron. Nici pe peronul de pe partea cealaltă nu se zărea nimeni. — Să mergem! am zis. Încet, la pas. Dacă alergăm, devenim suspecți. — E în ordine! Am ieșit de după stâlp, am urcat scara de la capătul peronului, calmi și senini, de parcă zilnic procedam astfel. Am trecut și peste barieră. Câțiva pasageri din cei care se adunaseră deja pe peron ne-au privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vest și ar fi însemnat să pierd foarte mult din prețiosul timp câștigat. Mă încălzisem de atâta mers și sudoarea îmi curgea pe frunte. — Urmele ne dau de gol, spuse Umbra privind în spate. Mi-l și imaginam pe Paznic alergând prin zăpadă ca un diavol. Fără nici un efort. Era mult mai solid decât mine, și n-avea nici greutate în spinare. Trebuia neapărat să înaintăm cât puteam de mult înainte ca el să descopere că noi am întins-o. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decurg strâmba procitanie și urmărirea, se iscă din cauza Smărăndiței) tema morții/ învierii, motivul îngropării/ resuscitării, tema cruzimii, motivul urmăririi pe viață și pe moarte, al fugii înspăimântate, disperate. Nu e vorba nicidecum de o joacă, de niște băieți care se aleargă, hârjonindu-se. E o goană a dorinței crunte de răzbunare. Nic’a lui Costache nu numai că avea pică pe Nic’a lui Ștefan a Petrei, dar tocmai fusese sfidat în autoritatea lui de acesta, care îndrăznise să nu se
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
în spațiul scriiturii imaginea unei Basarabii idilice, atemporale, la care autorul va reveni fără încetare, re-construind-o metodic, ca utopie socială și economică, în pagini răzlețe de jurnal. Acest ținut paradisiac, dominat de imaginile prepeleacurilor strălucind în soare și ale copiilor alergând goi prin vie, este asediat însă de valurile unei istorii a cărei concretețe nu aduce cu sine decât dezolare și moarte: ocuparea Basarabiei de către ruși în 1940, urmată de o scurtă revenire a autorităților române și de plecarea în exil
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
excităm, Îl enervăm, Îi provocăm Întîmplarea, evenimentul de a ne fi Întîlnit, conștienți că ne va uita imediat după. Pentru că, aici - adică În afara cărților În care figurăm la locul nostru - sîntem În decor, În ceea ce mărginește pista pe care se aleargă pentru a cîștiga. Cercetătorii francezi sînt convinși de altfel că romanul francez valoros de astăzi nu e roman - e „de fapt dincolo de roman: [...] Singura literatură care are valoare astăzi nu poate fi scrisă decît Împotriva romanului. În căutarea persoanei pierdute
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
animate presupusa victimă scapă de urmăritor pur și simplu ieșind din acțiune, pentru a-l admira pe acesta din urmă cum fuge În jurul unui copac după el Însuși. Există o diferență de netrecut Între narator și restul personajelor. Numai ele aleargă, numai ele se aruncă mereu În vîrtejul acțiunii - este vorba, În poveste, despre un pachet cu 25.000 de doalri și despre un pachet corespunzător cu stupefiante. Naratorul scapă mereu din strînsoarea acestor fugi. Le Începe pe toate: fuga În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
semnala evaporarea vrăjii erotice, descrie lichidul sleit al unei beri pe care, În urmă cu cîteva minute, Înainte să sune telefonul, o sorbea cu nesaț alături de frumoasa chinezoaică. Momentul de evadare din fugă - atunci cînd Îi lași pe ceilalți să alerge singuri, tu ai ieșit, te odihnești sau pur și simplu nu mai crezi În fugă - este momentul În care lumea se spațializează și devine geometrică, În care muchiile se tocesc și suprafețele dispar, În care mediul Înconjurător - și aici exoticul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cuprinde relatarea unei întâmplări neobișnuite: răpirea unei tinere fete de către un negustor arap. Eroina, frumoasa crâșmăriță Chira, este la început ademenită de bogatul negustor, cu daruri scumpe. Respins de fată, arapul o răpește prin înșelăciune. Prinzând de veste, frații Chiralinei aleargă în urmărirea lor, îi ajung și îl ucid pe răpitor. Întoarsă acasă, Chira se căsătorește cu un tânăr „nalt și sprâncenat”. Alte variante prezintă un final tragic. Tânăra fată, bănuită de către Din și Constandin - câteodată apare și un al treilea
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
fi satisfăcătoare. Thorndike afirmă categoric: „Victoria este satisfăcătoare chiar dacă este accidentală”1. El conferă conceptului de reușită sensul de „neîmpiedicat” (unimpeded), „nezădărnicit” (unthwarted) și „neinterferat” (uninterfered with). Thorndike susține categoric că mișcările „vor fi reușite sau nu vor fi”. A alerga când natura o cere este satisfăcător, este o reușită; dar a rata ținta și a ajunge în alt loc decât cel dorit produce insatisfacție, comportamentul devine nenatural și nu se va mai repeta. Desigur, există mișcările aparent paradoxale. Un om
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
când natura o cere este satisfăcător, este o reușită; dar a rata ținta și a ajunge în alt loc decât cel dorit produce insatisfacție, comportamentul devine nenatural și nu se va mai repeta. Desigur, există mișcările aparent paradoxale. Un om aleargă către o țintă inutilă numai pentru a ajunge acolo înaintea altui om. În asemenea situații avem însă de-a face cu „reușita în sens larg”, cu răspunsuri de satisfacere instinctivă a nevoii omului de a se întrece cu alt om
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este soluționată prin descreșterea recompensei (gradient in the effects of reward). Legătura dintre indiciul legat de vederea etajerei de la distanță și răspunsul de a merge către etajeră este suficient întărită prin fiecare răsplată pentru a o determina pe fetiță să alerge către etajeră mai repede și mai nerăbdător de-a lungul probelor succesive. Dar răspunsul de a selecta cartea corectă în cele din urmă îndepărtează răspunsurile precedente de a alege greșit cartea, și secvența de comportament este scurtată. Deoarece fizic este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a alege greșit cartea, și secvența de comportament este scurtată. Deoarece fizic este imposibil ca fata să ia o carte de pe etajeră înainte de a ajunge la ea, răspunsurile de a îndepărta o carte nu le îndepărtează pe cele de a alerga către etajeră. 5.3.6. Răspunsul anticipativ (anticipatory response)tc "5.3.6. RĂspunsul anticipativ (anticipatory response)" Miller și Dollard au propus un principiu adițional ce putea fi dedus din principiul descreșterii recompensei și din cel al generalizării: răspunsurile aflate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sa. Acest animal este mai rapid și mai robust decât oricare altul; nu există nici un altul, cal sau altceva, care să-l poată urmări. Pasul său este mai curând lent, dar pe măsură ce cursa se lungește, vigoarea îi crește miraculos și aleargă pentru mult timp și mai repede. Nu există alt mijloc de a-l vâna decât acesta: când își conduc puii la pășune, dacă sunt împresurați de numeroși călăreți, refuză să fugă și să-și părăsească progeniturile și se luptă cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
chiar mistifică și în esență cei care "dețin". Una dintre primele narațiuni ale literaturii române este aceea a răscolirii în lăzile din podul casei părintești, în căutarea cărților și a manuscriselor. Asta povestește Negruzzi în Cum am învățat românește: Am alergat la biblioteca tatălui meu, care era într-o ladă mare, purure deschsă, în coridor. Ajutat de o slugă, i-am făcut inventariul, și printre mulțimea calendarilor și a cărților în limba grecească modernă, iacă ce am găsit [...]. Sărmană bibliotecă! Uitată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
judecătoriei, în care învăță întâia rutină a procedurii; după aceea fu chemat de către capul unei despărțiture din despărțământul administrativ și așezat la stat cu leafă. El însă avea dorință nestinsă de învățătură: de aceea, îndată ce-și găta datoria cancelariei, alerga acasă și se ocupa necurmat cu prourmăciunea studielor: cărțile, ce și le putu procura din păstrăciunea neînsemnatei sale lefe erau desfătăciunea lui și petrecerea cea mai plăcută 71. Portretul e al lui Gheorghe Sion, care a prins regimul Regulamentului Organic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]