17,527 matches
-
domeniile politic și cultural al lui Nicolae Iorga, arhitectul participă activ din 1920 la "Cursurile de vară" (denumite "Universitatea Populară Nicolae Iorga"), stabilite de către marele istoric român la Vălenii de Munte în 1911. Pe lângă întocmirea planurilor pentru sălile de curs, arhitectul a susținut în mod regulat conferințe, alături de numeroși profesori și nume importante ale vieții culturale și politice românești. Devenite celebre și căpătând o amploare din ce în ce mai mare, cursurile "Universității de vară" ale lui Iorga au atras mulți oameni politici de prim-
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
de volume. În 1937, peste 11.000 de cărți și aproximativ 3500 de publicații puteau fi consultate în mod gratuit de cei 8000 de cititori înregistrați. Instituția a beneficiat de importante subvenții publice, încă din momentul înființării sale. De asemenea, arhitectul a donat bibliotecii 250 de volume din colecția sa. În paralel cu dezvoltarea Bibliotecii Populare Nicolae Iorga, la parterul aceleiași clădiri, a înființat o pinacotecă prin colecționarea unor reproduceri de picturi din vestul Europei, precum și a unor acuarele sau picturi
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
omul politic Ion Ionescu-Quintus, istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic, precum și de către primarii succesivi ai orașului dintre care Ștefan Moțoiu, important comerciant local, care a adus o semnificativă contribuție financiară acestei inițiative. În cadrul "Fundației Culturale Nicolae Iorga", creată în 1930 și prezidată de către arhitect, pinacoteca avea să devină Muzeul de Artă. A fost inaugurată de către arhitect în noiembrie 1931. Discursul de inaugurare este reprodus "in extenso" în "Amintiri". În 1965 muzeul a fost mutat în clădirea actuală, Palatul "Ghiță Ionescu", ce fusese până atunci
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
orașului dintre care Ștefan Moțoiu, important comerciant local, care a adus o semnificativă contribuție financiară acestei inițiative. În cadrul "Fundației Culturale Nicolae Iorga", creată în 1930 și prezidată de către arhitect, pinacoteca avea să devină Muzeul de Artă. A fost inaugurată de către arhitect în noiembrie 1931. Discursul de inaugurare este reprodus "in extenso" în "Amintiri". În 1965 muzeul a fost mutat în clădirea actuală, Palatul "Ghiță Ionescu", ce fusese până atunci sediul prefecturii județului. În "Arhitectura în Ploești, studiu istoric" și "Monografia orașului
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Socolescu și donate muzeului, există și în prezent, la fel ca și anumite lucrări ale pictorului Toma Gh. Tomescu, dar nu sunt expuse în sălile instituției (prin amabilitatea personalului muzeului, în august 2009 acestea au fost prezentate Laurei Socolescu, moștenitoarea arhitectului). În anii 1930, a creat la Păulești o bibliotecă și un muzeu. În 2010, biblioteca continua să existe, dar patrimoniul său inițial fusese pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, păstrând totuși un tablou semnat de Toma Gh. Tomescu
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
localitate în 1926-1927. El a achiziționat numeroase lucrări ale lui pe care le-a donat "muzeului Prahovei". Membru al unei importante familii românești, fost lider politic din județul Prahova, Toma T. Socolescu a refuzat să intre în organizația comunistă a arhitecților, ceea ce a dus la etichetarea sa ca dușman al poporului, fiind apoi amenințat, șantajat și hărțuit de autoritățile comuniste. Averea și proprietățile sale au fost confiscate sau furate în anii 1950 de către Securitate și de către administrația locală comunistă. Familia sa
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
au fost confiscate sau furate în anii 1950 de către Securitate și de către administrația locală comunistă. Familia sa, ca de altfel majoritatea familiilor din elita societății românești, a suferit în special din această cauză. Având interdicție de a mai profesa ca arhitect, el a fost evacuat din casa sa din Păulești pe 21 februarie 1952 și s-a mutat cu fiul său, Toma Barbu Socolescu, în București. Familia Socolescu a fost hărțuită de Securitate până aproape de moartea arhitectului, în 1960. Fără vreun
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
a mai profesa ca arhitect, el a fost evacuat din casa sa din Păulești pe 21 februarie 1952 și s-a mutat cu fiul său, Toma Barbu Socolescu, în București. Familia Socolescu a fost hărțuită de Securitate până aproape de moartea arhitectului, în 1960. Fără vreun venit, și fiindu-i refuzată o pensie decentă de către autoritățile comuniste, el avea să lucreze până la vârsta la 74 de ani la Institutul de Construcții și Planificare Urbanistică (ISPROR). Începând cu 1953, din ICSOR ("Institutul Central
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
o comemorare (la Ploiești și la Păulești) a celor 50 de ani de la dispariția sa. În plus, diverse manifestări au fost organizate în perioada 2009-2011, printre care și inaugurarea unui bust în fața Halelor Centrale în 14 ianuarie 2011, atribuirea numelui arhitectului parcului situat în fața Halelor Centrale, precum și atribuirea post-mortem a titlului de "Cetățean de Onoare al Orașului Ploiești", pe 29 septembrie 2010. O parte din operele arhitectonice ale lui Toma T. Socolescu au fost distruse parțial de către bombardamentele anglo-americane din 1943-1944
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
în totalitate. Mai multe clădiri realizate în jurul anului 1990 (inclusiv o cooperativă) ocupă astăzi acel teren. Casa din Păulești a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice după 45 de ani de abandon și neglijență din partea statului. Construită de către un alt arhitect și fără să aibă vreo legătură cu stilul Socolescu, ea a fost returnată descendenților într-o stare foarte degradată. Lipsită de domeniul său inițial, ca de altfel și de plantele și de grădina amenajată de arhitect, ea și-a pierdut
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Construită de către un alt arhitect și fără să aibă vreo legătură cu stilul Socolescu, ea a fost returnată descendenților într-o stare foarte degradată. Lipsită de domeniul său inițial, ca de altfel și de plantele și de grădina amenajată de arhitect, ea și-a pierdut esența frumuseții sale. Conacul nu mai este în posesia familiei Socolescu din august 2010. Casa sa din Ploiești, după ce a suferit puternice distrugeri la bombardamentele anglo-americane din 1944, a fost naționalizată în 1950 și desfigurată de către
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
1960. După mai mult de 50 de ani de neglijență din partea diferitelor instituții române, inclusiv Universitatea de Arhitectură din București, familia sa a publicat în România, în 2004, o primă parte a memoriilor sale (de altfel, singura parte pe care arhitectul o terminase de redactat), acoperind perioada de la nașterea sa până în anul 1924. Această primă parte este aparent singura pe care arhitectul a avut posibilitatea să o finalizeze. O altă lucrare, mult mai importantă, "Fresca arhitecților care au lucrat în România
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
sa a publicat în România, în 2004, o primă parte a memoriilor sale (de altfel, singura parte pe care arhitectul o terminase de redactat), acoperind perioada de la nașterea sa până în anul 1924. Această primă parte este aparent singura pe care arhitectul a avut posibilitatea să o finalizeze. O altă lucrare, mult mai importantă, "Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă de la 1800 la 1925" a fost finalizată în 1955 și publicată în 2004. Cele două cărți sunt disponibile
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
altfel, singura parte pe care arhitectul o terminase de redactat), acoperind perioada de la nașterea sa până în anul 1924. Această primă parte este aparent singura pe care arhitectul a avut posibilitatea să o finalizeze. O altă lucrare, mult mai importantă, "Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă de la 1800 la 1925" a fost finalizată în 1955 și publicată în 2004. Cele două cărți sunt disponibile la Biblioteca Națională a României, ca de altfel și la Universitatea de Arhitectură și
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
publicat în 1938 (și prefațat de Nicolae Iorga), a fost premiat de Academia Română și este disponibil la Biblioteca Națională a Franței. Prima pagină a unei broșuri scrisă de Toma T. Socolescu în limba franceză în 1941 rezumă crezul personal al arhitectului : Pe lângă calitatea sa de om de artă și de cultură, Toma T. Socolescu a avut și un angajament politic limitat. Mandatele sale de primar, consilier municipal și deputat au fost pentru el mijloace de a-și înainte proiectele culturale, urbanistice
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
față de care a fost foarte apropiat. Viziunea sa urmărea reunirea tuturor oamenilor de bună credință care avea capacitatea și disponibilitatea de a lucra pentru înfrumusețarea orașului. Singura acțiune politică care este cunoscută la nivel național este sprijinul pentru organizarea "Corpului Arhitecților Români și al Registrului Arhitecților" în 1932. Adoptată de către parlament, a fost pusă în aplicare printr-un decret regal pe 15 iulie 1932. A deținut următoarele funcții oficiale, demnități publice și titluri : Familia Socol din Berivoiul-Mare, în vechime parte a
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
apropiat. Viziunea sa urmărea reunirea tuturor oamenilor de bună credință care avea capacitatea și disponibilitatea de a lucra pentru înfrumusețarea orașului. Singura acțiune politică care este cunoscută la nivel național este sprijinul pentru organizarea "Corpului Arhitecților Români și al Registrului Arhitecților" în 1932. Adoptată de către parlament, a fost pusă în aplicare printr-un decret regal pe 15 iulie 1932. A deținut următoarele funcții oficiale, demnități publice și titluri : Familia Socol din Berivoiul-Mare, în vechime parte a Făgărașului sau a Țării Făgărașului
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Socolescu, a găsit strămoși ai familiei Socol printre întemeietorii localității Făgăraș. În jurul lui 1846, 5 frați Socol pleacă din Berivoiul-Mare, din Țara Făgărașului, unde numele 'Socol' este larg răspândit și se stabilesc în Muntenia. Unul dintre acest 5 frați este arhitectul Nicolae Gh. Socol (?? - decedat în 1872). El s-a stabilit în Ploiești și s-a numit pe sine însuși "Socolescu". Căsătorit cu Ioana Săndulescu, din mahalaua Sfântu Spiridon, a avut o fiică (decedată în copilărie) și 4 băieți, dintre care
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
decedat în 1872). El s-a stabilit în Ploiești și s-a numit pe sine însuși "Socolescu". Căsătorit cu Ioana Săndulescu, din mahalaua Sfântu Spiridon, a avut o fiică (decedată în copilărie) și 4 băieți, dintre care 2 au devenit arhitecți : Toma N. Socolescu și Ion N. Socolescu, Toma T. Socolescu este unul din fii lui Toma N. Socolescu. Practicând arhitectura ca profesie, el a obținut numeroase premii la concursurile în domeniu : Profesorul-arhitect și-a finalizat studiile în arhitectura civilă și
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
conservarea patrimoniului arhitectural. Pe lângă restaurările unor biserici vechi, a lucrat de multe ori împreună cu Nicolae Iorga, Președintele Comisiunii Monumentelor Istorice după 1919, pentru protejarea unor clădiri cu o valoare istorică deosebită. Toma T. Socolescu era unul dintre cei mai apreciați arhitecți și era solicitat de importante familii ale României. Scrierile sale, în care obișnuia să se retragă, demonstrează o pregnantă modestie și fac dovada unei conștiente omisiuni de a întocmi o listă cu toate lucrările sale. Pe de altă parte, probabil
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
înstărite din perioada interbelică și căuta orice motiv pentru a le prelua proprietățile și pentru a trimite la închisoare diferiți oameni din această categorie socială. Astfel, titlul este justificat deoarece sunt enumerate clădiri care prezintă stilul folosit cu precădere de către arhitect. În plus, Toma T. Socolescu, în majoritatea cazurilor, și-a semnat operele sale, aparent, prin includerea în acoperiș a unuia sau a mai multor crini stilizați și inversați, realizați din cupru sau zinc. Dacă acoperișurile nu au fost modificate sau
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
a fost însoțită în numeroase cazuri și de pierderea iremediabilă de informații care ar fi putut clarifica istoricul acestor clădiri. Trebuie înțeleasă ca o urmă vizibilă a lucrărilor realizate probabil de Toma T. Socolescu. Dintre cele 10 concursuri câștigate de către arhitect, numai două au fost realizate : cel al Palatului "Creditul Prahovei" și, parțial, Palatul Camerei de Comerț și Industrie, ambele în Ploiești. Astfel, numeroase proiecte remarcabile nu au fost materializate, printre care se numără : A publicat numeroase articole în ziarele din
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
pronaos, fiind distrus tabloul votiv în care apărea Ștefan cel Mare. Picturile exterioare au fost acoperite cu tencuială. Tot atunci a fost amplasată și catapeteasma actuală. În perioada 1893-1904 au fost efectuate lucrări de restaurare a monumentului istoric sub coordonarea arhitectului Constantin Băicoianu (1859-1929) din școala lui André Lecomte du Noüy, acestea fiind finalizate în 1904. S-a decapat tencuiala exterioară, fiind repuse în valoare ferestrele gotice din pronaos, dar s-au înlăturat urmele de frescă exterioră. Fațada bisericii a fost
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
punct de vedere al stilului, cu cea de la Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi. El a remarcat "„aceeași predilecție a zugravilor pentru somptuozitatea materiei, pentru ornamentul luxos, pentru eleganța rafinată a atitudinilor”". În publicistica românească a fost lansată opinia conform căreia arhitectul Nicolae Ghica-Budești ar fi realizat în primii ani ai secolului XX planurile pentru Biserica Sf. Vasile din București luând drept model biserica din Hârlău. În realitate, planurile pentru Biserica Sf. Vasile din București au fost inspirate de la formele Bisericii Sf.
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
de lei vechi ca despăgubire pentru cele 1,5 hectare ale parcului dendrologic. Șerban Sturdza, urmașul lui Ioan Sturdza, decedat la 25 august 2005, a formulat o plângere în justiție prin care solicita anularea dispozițiilor Primăriei Țibănești. Încă din 2004, arhitectul Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România, afirma că dorește să realizeze în sat ateliere de manufactură destinate salvării patrimoniului. În iunie 2009, Ordinul Arhitecților din România, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale din Franța și România, Școala "Petre P. Carp
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]