17,584 matches
-
cal, pe o șosea neasfaltată cu praf de 10 - 12 cm, gropi sau chiar pietroaie până să ajungă să pună piciorul pe scara vagonului de tren. În București a fost condus de fiica lui Cornelia la Arhivele statului pentru a cerceta documente în care să găsească scris cum a luat naștere satul Cașin. Mai închideți odată ochii și imaginați-vă cât de greu a fost să aducă un fotograf din Onești pentru a fotografia bătrânii și tinerii în costum autentic (portul
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de Beiuș, com. Pocola, jud. Bihor Punct: La Piatră Cod sit: 30461.01 Ioan Crișan, muzeograf, (MTC Oradea) - Atestări Sânmartin de Beiuș (Pocola, BH) Belényesszentmárton.(sursă maghiară) Având în vedere că depresiunea Beiușului este o microzona mai puțin cunoscută și cercetată din punct de vedere arheologic, în lunile februarie - martie 1999 au fost efectuate recunoașteri de teren pe valea Crișului Negru și a fost descoperit amplasamentul medieval al așezării Sânmartin de Beiuș. Prin periegheze repetate au fost localizate în partea de
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
pare că cele două seceri nu au avut o soartă comună, deoarece alte surse istoriografice menționează o seceră care se află la Muzeul Național din Budapesta, alta în colecția colegiului reformat din Debrețin . În cele două peșteri de la Piatra Morii, cercetate în 1931 s-au găsit „cioburi eneolitice” , clasate ca fragmente de ceramică din faza de trecere spre epoca bronzului și un fragment de ceașcă hallstattiană ( prima vârstă a fierului). Unitatea stilistică și cronologică a materialelor arheologice descoperite în peșterile comunei
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
3 câble de porumb, 3 clăi de fân. Dacă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea funcția de jude era o cinste, la sfârșitul secolului devine o servitute nedorită, din cauza sporirii obligațiilor iobăgești și a abuzurilor stăpânirii Din documentele cercetate pentru secolele XVII—XVIII rezultă faptul că în fruntea satului Bălnaca s-au aflat următorii juzi: la 1699 Steph.Berbențe, când localitatea este conscrisă împreună cu localitatea Aștileu , la 1712 Gabriel Groza, la 1720 Laurentius Zan . Din datele registrelor de dijmă
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
care a ajuns la Polul Sud. În martie 1913, cel mai mic fiu al lui Nansen, Asmund, a murit după o lungă suferință. În vara lui 1913, Nansen a călătorit în Marea Kara, ca parte a unei delegații trimisă să cerceteze o posibilă rută comercială între Europa de Vest și interiorul Siberiei. Grupul a mers apoi cu vaporul în susul râului Ienisei până la Krasnoiarsk, și apoi a călătorit pe la Vladivostok, de unde s-a întors acasă. Viața și cultura popoarelor Rusiei a trezit în Nansen
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
este condusă de directorul Mircea Cosbuc. Școala din satul Leșu are un număr de 373 elevi. De la înființarea satului, până în secolul al XVIII-lea, locuitorii Leșului au fost ortodocși. Ei se înșiși se declarau ortodocși în 1761 în fața comisiei care cerceta apartenența confesională a ardelenilor, desi în recensamintele oficiale habsburgice erau inregistrati ca greco-catolici în urma aderării formale a preoților leșeni la unirea cu Roma. Comunitatea revine oficial în sânul Bisericii Ortodoxe Române în 1948, în timpul păstoririi preotului Vasile Coșbuc.( Vezi detalii
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Bellinger, 151 b (anii 570-571). Aceste monede, care au o valoare documentară deosebită, au stat până în anul 1975 în colecția Școlii nr. 1 Corni, după care au fost transferate la Muzeul Județean din Botoșani. Monedele mai sus prezentate au fost cercetate și datate în anul 1970 la Muzeul de Antichități din București de către profesorul dr. Mitrea Bucur. Urmare a eforturilor noastre, a descoperirilor făcute și a informațiilor date, localitatea Corni, județul Botoșani a fost trecută pe harta nr. 10 (Romanitatea la
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
și comunelor Prejmer, Hărman, Budila și Vama Buzăului. Satul Tărlungeni este situat în depresiunea Bârsei, la poalele muntelui Ciucaș, la o distanță de zece kilometri de Brașov și este străbătuta de apele pârâului Tărlung. Despre vechimea satului Tărlungeni, din documentele cercetate <-- de cine? care? -->, putem afirma că datează din secolul al XV-lea. Originea numelui se trage de la râul Tărlung, care traversează partea de vest a comunei. Ca mențiune documentară putem aminti următoarele: în luna noiembrie ziua 4, anul 1484 s-
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
li se înapoiau pe o perioadă săbiile lor, pe cînd căpitanului de Gaulle nu i se restituia. Acesta, crezînd că ei au uitat să i-o restituie, a cerut-o cu asprime. Germanii se neliniștiseră de cererea lui și au cercetat condițiile lui de prizonierat și ancheta sa de ostatic. Arătîndu-i în anchetă înregistrarea acelor tentanive de evadare, germanii nu i-au restituit sabia”. Charles de Gaulle își continuă cariera sa militară. Din 1919 pînă în 1921, de Gaulle este trimis
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
pe durata domniei lui Burebista și a urmașilor săi, până la Diurpaneus-Decebal, iar acela din andezit, se pare, numai pe timpul ultimului rege dac. Pe terasa a XI-a, sanctuarul vechi de calcar este orientat pe direcția NE - SV. El a fost cercetat în mai multe campanii de săpături, ultimele desfășurate în 1980, cu ocazia începerii lucrărilor de restaurare și conservare din cetatea de la Sarmizegetusa Regia. Paralel cu sanctuarul mare de calcar dar pe o terasă ceva mai ridicată, găsim un alt sanctuar
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
a tortonianului salifer din partea de nord-vest a Transilvaniei, sub forma unui orizont nediapirizat, situat aproape de suprafață, cu grosimi ce variază între 10 și 160 m. Conturarea masivului de sare s-a făcut în limitele zonei exploatate prin lucrări subterane sau cercetate prin lucrări de explorare de suprafață (cca 4 km pe direcție nord-sud și cca 2 km pe direcție est-vest). Orizontul sării acoperă însă, foarte probabil (fără discontinuități), întreaga platformă puțin tectonizată dintre Beclean-Dej-Gherla. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]
-
penticostali (4,45%), reformați (1,72%) și unitarieni (1%). Pentru 4,78% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: În apropierea satului Săndulești, în zona carierei de calcar, arheologii care au cercetat traseul autostrăzii "Transilvania" au găsit o mare așezare preistorică. În zonă existau cel putin 100 de locuințe de acum 4.000 de ani, plus cimitire și locuri de cult. Locuințele din epoca bronzului erau folosite de o populație a cărei
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]
-
descoperirile arheologice ne dovedesc faptul că zona a fost locuită cu mult înainte. Stațiunea eneolitică situată la 300 m. nord-vest de sat, pe "Dealul Tyiszk" a fost semnalată pentru prima dată în anul 1869, ulterior, între anii 1895-1906 a fost cercetată prin săpături de mică întindere, continuând între anii 1910-1913 cu explorarea unei suprafețe de 515 mp. la care se mai adaugă o portiune cercetată in 1925. Săpăturile au fost reluate în anul 1968. Stratul arheologic al stațiunii cu o grosime
Ariușd, Covasna () [Corola-website/Science/300368_a_301697]
-
Tyiszk" a fost semnalată pentru prima dată în anul 1869, ulterior, între anii 1895-1906 a fost cercetată prin săpături de mică întindere, continuând între anii 1910-1913 cu explorarea unei suprafețe de 515 mp. la care se mai adaugă o portiune cercetată in 1925. Săpăturile au fost reluate în anul 1968. Stratul arheologic al stațiunii cu o grosime medie de 3,5 m. cuprinde 7 nivele și anume (de sus în jos): humus gălbui, humus negru, terramare (cu urme de așezare), strat
Ariușd, Covasna () [Corola-website/Science/300368_a_301697]
-
drumului ce iese din sat {drumul de la "Șură", spre Aruncuta }, pe o terasă, există o așezare din epoca romană. La poalele dealului „Cuntenit“ sau „Hodaie“, situat la aproximativ 2 km sud de sat, s-a descoperit și apoi s-a cercetat sistematic, între anii 1956-1961, un cimitir mai vechi al satului. S-au dezvelit, în total, 189 de morminte, la care se adaugă cele distruse până la începerea cercetărilor, astfel că numărul total de morminte a fost estimat la 215. Dintre mormintele
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
căpătâi. Pe baza întregului material arheologic și a caracteristicilor sale, cimitirul de la Soporu de Câmpie a fost datat începând cu mijlocul sec. II, până la sfârșitul epocii romane și atribuit unei comunități autohtone din provincie . În Soporu de Câmpie s-a cercetat pentru prima dată o necropolă care poate fi atribuită autohtonilor din provincia Dacia. Materialul ceramic de factură dacică este format dintr-un lot de aproximativ 42 de vase, lucrate exclusiv cu mâna, din pastă cu multe impurități, combinând nisip și
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
de monede, din care trei piese aparțin emisiunilor "Dyrrhachium" și "Apollonia". În anul 1988, pe cursul superior al râului Negru, în punctul numit "Opt pământuri", a fost identificată o așezare din epoca bronzului târziu. În anul următor, așezarea a fost cercetată prin sondaje arheologice și au fost descoperite mai multe locuințe cu vetre și chirpici, precum și fragmente ceramice. Așezarea a fost identificată ca aparținând "culturii Noua". Prima atestare documentară datează din anul 1332. Economia localității se axează pe industria de confecții
Lemnia, Covasna () [Corola-website/Science/300378_a_301707]
-
debitează, în majoritatea cazurilor, ape dulci și ape minerale cu o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
temelie un "murus dacicus", înălțându-se pe trei niveluri, un parter și două etaje, îndeplinind funcții «de veghe, refugiu și apărare» (AGCul, 174 sq.), pe "Calea Sacră a Jiului" (< "Dziului" < "Dzeului" / „Dumnezeului din Cogaion / Sarmizegetusa"), se atestă de documente scrise, cercetate de arheologii / istoricii și arhitecții Valeriu Grama, Iancu Atanasescu ș. a., încă din anul 1648 (cf. AGCul, 174 sq.), când a fost rezidită de stolnicul Dumitru Filișanu. Ultimul proprietar, din 1927, i-a fost boierul Ion Dumitriu Filișanul. Turnul de apărare
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
l-au împins spre singurătate și alcoolism. Ajutat de Mihai Ralea (paradoxală prietenie!), a reușit să obțină o slujbă modestă. A mai și scris câte ceva, dar fără vlaga și entuziasmul de odinioară (se păstrează manuscrise ce ar merita să fie cercetate mai îndeaproape). Locuia singur, într-o mansardă, pe strada Roma din București, primind ajutor din partea surorii sale Elena, care i-a fost ființa cea mai apropiată a ultimilor ani. Putea fi adesea văzut în restaurantul «Feldioara» (mai mult o cârciumă
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
regim de semilibertate. Acest capitol mai ales este o invitație și o rugăminte adresată în primul rând fiilor satului de a completa cu date și informații ce nu mi-au fost la îndemână. Istoricii și îndeosebi arheologii ar avea de cercetat într-un loc unde nu s-au făcut cercetări sistematice, pe teritoriul satului existând cel puțin trei situri. Datele și documentele istorice fiind puține, doar legenda mai oferă ceva informații despre fondarea satului. Zona ocupată de această așezare a fost
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
un denar imperial roman, de la Caracalla, datat 201-206 e.n.mjoritatea cioburilor descoperite darează din secolele II-III, provenind, probabil, de la o "villa rustica" romană. Arheologii mai au de găsit fundațiile clădirilor, necropola și, eventual niște inscripții. De asemenea mai au de cercetat urmele așezării de la Sărăceaua, la vreo 1,5 kilometri mai spre răsărit, unde, pe un platou cu promontoriu, se văd multe cioburi ceramice, probabil feudale. Singura monedă feudală din Covei este un triplu gros polonez emis de Sigismund al III
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
nenumărate ori trăsura pentru că vrea să măsoare un pod, să ceceteze o moară de vânt sau să stea de vorbă cu oamenii de la joagar, cutreieră șantiere, îi întâmpină pe pescuitorii de balene care se întorc din Groenlanda, se apucă să cerceteze practica tipografică, urmează cursurile de anatomie ale profesorului Ruysch. Deși nu este prea priceput, ia parte la intervenții chirurgicale și-și cumpără o trusă de chirurg de care nu se va mai despărți. Petru vrea să fie o enciclopedie vie
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
gheață cu o grosime de până la 4,8 km și înconjurată de ape înghețate. În nu există țări sau populație autohtonă. Singurii locuitori sunt cercetătorii științifici, nevoiți să suporte temperaturi de până la -80 °C. Primul biolog din lume care a cercetat viața antarctică a fost românul Emil Racoviță în timpul expediției efectuate la bordul navei Belgica. Deși legendele și speculațiile despre un pământ sudic numit "Terra Australis" datează încă din antichitate, primele descoperiri dovedite ale unor părți din continent au avut loc
Antarctida () [Corola-website/Science/298562_a_299891]
-
Belgica" a purtat cea dintâi expediție antarctică făcută în scopuri exclusiv științifice și prima care a iernat între ghețurile din apropierea Antarctidei. Din echipa acestei expediții a făcut parte și cercetătorul român Emil Racoviță considerat primului biolog din lume care a cercetat viața antarctică. El a rămas în istoria științei și ca descoperitorul balenei cu cioc. Atingerea Polului Sud a fost realizată pentru întâia oară de exploratorul polar norvegian Roald Amundsen (care fusese ofițer secund alături de Emil Racoviță în Expediția Antarctică Belgiană
Antarctida () [Corola-website/Science/298562_a_299891]