17,708 matches
-
străzi, drapele, torțe, muzici, procesiuni. Podul Mogoșoaiei rămâne plin până noaptea târziu. Un mare grup de manifestanți se duce la locuința lui C.A. Rosetti spre a-l aclama. Rosetti iese în balcon, răspunde manifestanților și cu acest prilej a rostit cuvintele pe care conservatorii i le-au imputat până ce a murit; Rosetti a spus: „Domnilor, am luat Plevna externă, e adevărat, acum, însă, ne mai rămâne ca să luăm Plevna internă.“164 Plevna internă era înfrângerea definitivă a reacțiunii și realizarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
decembrie 1877, pp. 7154-7156). 168. Generalul Nicolae Golescu (n. 1810), fruntaș politic liberal, fusese membru al Guvernului provizoriu în timpul Revoluției din 1848 din Țara Românească, precum și al locotenenței domnești din 1866, după detronarea lui Al.I. Cuza; în cuvântul omagial rostit de Mihail Kogălniceanu în Adunarea Deputaților la 12/24 decembrie 1877 Nicolae Golescu era caracterizat succint și exact: „Numele său înseamnă naționalitate, constituțiune, democrație“ (Anastasie Iordache, Goleștii. Locul și rostul lor în istoria României, Ed. Știintifică și Enciclopedică, București, 1979
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
într-adevăr fraze emoționante referitoare la proclamarea independenței României și la vitejia ostașilor români peste Dunăre: „În fața rezbelului ce ne-a fost făcut Înalta Poartă, d voastră, în sesiunea din aprilie, ați declarat rupte legămintele noastre cu Imperiul Otoman, ați rostit sus și tare că de acum înainte Țara noastră este de sine stătătoare! In dependența României, proclamată de d-voastră, soldații noștri au afirmat-o pe câmpurile de bătaie din Bulgaria... Ei, prin vitejia lor, au îmbogățit analele noastre militare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
strîmbe, debitînd ceea ce nu crede. Cuvintele clarifică relații, gesturi, atitudini, amorsează amintiri, evocă mentalități și temperamente. Sînt, nu o dată, cauză și efect. Sînt - last but not least - baricade împotriva uitării, dovadă că rezistă și dincolo de vremea celor ce le-au rostit sau le-au scris, mai puternice decît oricare alte semne. Figurile unor persoane mi s-au șters din minte, dar anumite cuvinte de-ale lor - nu. Cînd le citez, e ca și cum ei ar continua să existe. Absolvent de filologie, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bocind, n-am văzut pe nimeni plîngînd. Cei dintr-un neam se adună la căpătîiul mortului sau morților lor, așază coșurile cu „moși”, le desfac, scot sticla cu rachiu și „zic” de la unul la altul cu același pahar. înainte de a rosti „Să fie de sufletul mamei (tatei, fratelui, sorei)”, varsă, fiecare, cîte o picătură. Își împart „moșii” (o cană, o farfurie, un ibric, o cratiță, o căldare), date cu „colac” (plăcintă) și lumînare, și, în așteptarea preotului pentru slujba de pomenire
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt articole de idei, articole de cotitură”. Un ins normal, într-o situație normală, nu-și prezintă astfel „marfa”. Formulată în plină stradă, o asemenea caracterizare mi s-a părut și mai derezonabilă. Am făcut însă efortul de a nu rosti nici o silabă care să-i lase extravagantului autor impresia că aș subscrie la judecata sa de valoare. * Într-adevăr, pare de necrezut: am lucrat trei inși - separat și în colectiv - o dimineață (la amiază s-a adăugat și al patrulea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost de lecție complicată, inextricabilă. Clișee, gîndire meschină. Au dispărut citatele din dicționarul bunei-cuviințe, iar în locul lor au apărut citatele folclorice. Piesa e o colecție de fapte melodramatice (revine problema aventurii extraconjugale). În 75 de minute nici un personaj n-a rostit o vorbă memorabilă, n-a reușit o glumă, deși se adunaseră la petrecere. Pe scurt: moralism îngust și naivitate didactică. Azi, la redacție, Toma Jămneală m-a chestionat („doar ești critic”) ce părere am; a lui, s-a grăbit să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ascultători. Cine e de față e inclus în aproape toate și primește statut de personaj pozitiv. Am fost surprins să fiu citat în situații la care nu participasem, să mi se pună pe seamă vorbe pe care nu le-am rostit, bravuri de care n-am fost în stare. Cînd am negat, s-a considerat c-o fac din modestie ori că aș fi uitat. De la o vreme, mi-am dat seama că e inutil să combați asemenea inadvertențe. E ca și cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
niciodată n-am primit-o cu plăcere. Știu prea bine că nu-i decît o simplă convenție, dar e una care îmi evocă raporturi de subordonare. Mă apăr de ea cu un „Bună ziua!” apăsat, mai ferm decît în mod obișnuit, rostit ca la dictare. În critică, posed de asemenea „ambiția de a nu fi slugă”. Nu mi-am făcut o deprindere din a scrie despre cărțile celor aflați în posturi superioare, centrale. Excepțiile au fost: o cronică despre publicistica lui Zaharia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
suporta să întîmpine nici cea mai mică rezistență. „și tu ce faci, mă rog, în timpul ăsta: arzi gazul de pomană, plimbi «tulumba» de ici-colo?”, l-a cercetat el, de sus, ironic nevoie mare. „Care «tulumbă»?”, s-a prefăcut mirat S.A., rostind cu subînțeles cuvîntul care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său interior”, acesta a admis că, într-adevăr, logic, de recenzii se ocupă „sectorul de critică”. „Ian cheamă-l încoace pe Vasile, să-i frec
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Tovarășul» a sprijinit-o pe «Tovarășa», care se împiedicase, spunîndu-i ceva printre dinți. A doua zi, Deng Xiaoping a lăudat faptul că, în clipa sosirii, «Tovarășa» s-a înclinat în fața pămîntului chinezesc, iar «Tovarășul», atent la de acest gest, a rostit primele cuvinte în limba țării gazdă: «Ho Toanto!»” în cel de-al doilea banc, „un ins ajuns în beciul Securității e întrebat de un altul, aflat mai de dinainte acolo, ce-a făcut. «Am spus că mi-e foame!» « Ia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am ajuns la concluzia că aproape nici unul dintre copiii acestei generații - o generație scăpată din mînă - nu merită. Mă simt inutilă, ridicolă”. Știu. Are (uneori apăsător, ca azi) senzația de ratare, de scufundare inexorabilă în marasm: „Să poți (și a rostit fiecare cuvînt rar, cu glasul în lacrimi) să faci mult și să nu faci nimic e o drama”. „E adevărat”, am consimțit eu, incapabil în acel moment să dezvolt un atare subiect. Ca și cum n-ar fi auzit spusa mea, privindu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să suport indignările celor obișnuiți „să ia atitudine”, să condamne la comandă, fără teamă că într-o zi ar putea să le fie rușine de vorbele spuse acum. *„Toată ziua cuvintele mele au urît...” (Ps. 55, 5). Toată ziua am rostit cuvîntul „Ticăloșii!”. După cele întîmplate la Timișoara, nimeni nu va mai putea scrie fără ezitări despre democrația noastră unică, despre umanismul nostru socialist revoluționar, despre unitatea de nezdruncinat în jurul partidului etc. O rană greu vindecabilă, Timișoara îndeamnă la scrutarea propriilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
locale și cei ce se ocupă permanent de conservarea inegalabilului fond al zestrei noastre naționale. Cu aceste gânduri de Încheiere a Încercării mele stângace de a vă reda câteva impresii de concediu, Îmi revin În memorie cuvintele D-rului Petru Groza rostite Într-o ședință la Academie, cu prilejul unei comemorări a lui Traian Vuia: „Tăria unui popor nu constă numai În grâu și cherestea ci În valorile artistice și culturale pe care acel popor le-a creat” (deși din memorie, asta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Țării vorbim românește foarte Îngrijit, anume să-i păstrăm ființa. În Țară, azi, se vorbește o limbă foarte străină de spiritul ei. Dl. Dimitriu scrie Într-o limbă românească și mai frumoasă decât noi, cei din diasporă. Cuvântul dânsului se rostește, lăsând În urmă o pace”. L-a impresionat mult pasajul În care spuneți că traducând mult din alte limbi, În sfârșit prin numirea la Fălticeni aveați putința de „a vorbi românește”. Mă bucur de toate aceste gânduri ale fiului meu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Prof. Univ. Dr. Dan Smântânescu 6 12 febr. 1973, București Mult Stimate Domnule Dimitriu, Am avut plăcuta surpriză de a vă audia - mai deunăzi - Într-un interviu ce vi s-a luat În legătură cu Muzeul de la Fălticeni. M-au impresionat cele rostite de Dv., precum m-a impresionat profund excepționalul Muzeu de la Fălticeni, opera Dv. Toate acestea mă leagă și mai mult de cele două orașe - Suceava și Fălticeni, fapt care mă Îndeamnă să vin mai des În mijlocul Dv. (dacă mă veți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
iar Ciurea m-a ajutat 1 an, până când a primit poruncă de la șt. Ioan512 să nu mai activeze - și... s-a supus - ca acum să se așeze În frunte. Cât despre George Stino el, deși meritos ca dascăl, n-a rostit niciodată o vorbuliță, nefiind orator. De „Liga Culturală” iar nu se vorbește nimic și doar am fost Secția cea mai activă din țară și conferințele se țineau numai la liceu (nu În oraș, cum se scrie). „Anuarul festiv” a nemulțumit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Bădescu, de la liceul „N. Bălcescu” din Pitești, ca și directoarea liceului, d-na Rotăreasa, m-au invitat de pe acum ca „invitat de onoare” la sărbătorirea celor 75 de ani ai „Junimei” piteștene. Acolo domnește o cu totul altă atmosferă. Am rostit - improvizând - căci nu mă așteptam să fiu solicitat și, după cum ai citit și mata În „Secera și Ciocanul”, cuvântul meu a fost În special relevat, ca „emoționant” - 543 O Monografie a Liceului Nr. 2 nu am scris, pentru că nu mi-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de radio cu rugămintea de a avea amabilitatea să dați citire și acestor rânduri prin care doresc să-l asigur pe dl Danciu de identitatea noastră de vederi, precum și de stima pe care i-o port pentru curajul de a rosti gândurile pe care le împărtășesc toți cei prin ale căror vene circulă o picătură de sânge țigănesc. Scrisoarea citită la postul dvs. de radio a fost prilej de meditație și neastâmpăr nu numai pentru mine și cei din neamul meu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-mi refuză dreptul la replică, cel de opinie și cel fundamental înscris în Carta drepturilor omului sub numele de libertatea de expresie. în al doilea rând, pentru că Europa Liberă ne place sau nu a devenit o tribună de unde pot fi rostite adevăruri înăbușite în țară și iarăși, ne place sau nu se bucură de o audiență invidiabilă. Asta nu înseamnă, defel am mai spus-o , că subscriu cumva la toate afirmațiile făcute de la microfonul acestui post de radio. Dar, la urma
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în masă cu emisiunile Europei Libere, ci vor să spună, pur și simplu, că indiferent de locul unde apare ori de unde este difuzat orice text cinstit despre România, nu poate face decât bine țării, mai ales atunci când acel adevăr se rostește neangajat față de nimeni și nimic în afara propriei conștiințe. Un adevăr pe care nu ești lăsat să-l rostești acasă nu devine o minciună fiindcă l-ai lansat din alt loc. De asemenea, un om cu conștiința curată nu devine automat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
apare ori de unde este difuzat orice text cinstit despre România, nu poate face decât bine țării, mai ales atunci când acel adevăr se rostește neangajat față de nimeni și nimic în afara propriei conștiințe. Un adevăr pe care nu ești lăsat să-l rostești acasă nu devine o minciună fiindcă l-ai lansat din alt loc. De asemenea, un om cu conștiința curată nu devine automat un trădător, un agent al propagandei împotriva țării sale numai pentru că, obligat de împrejurări, și-a rostit cuvântul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-l rostești acasă nu devine o minciună fiindcă l-ai lansat din alt loc. De asemenea, un om cu conștiința curată nu devine automat un trădător, un agent al propagandei împotriva țării sale numai pentru că, obligat de împrejurări, și-a rostit cuvântul în altă parte. Firește, exclud de aici cazul textelor rău intenționate, gesturile unor indivizi mânați nu de dragostea pentru adevăr, ci de te miri ce interese murdare, gesturi și persoane a căror existență întristătoare nu poate fi negată, în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
publica la Scânteia tot o pastiluță și tot antiimperialistă. Veți mai afla, poate, că tovarășul Corbu este unul dintre acei magicieni ai scrisului care reușesc, amestecând 200 de cuvinte, să scoată mereu câte un nou discurs pe care să-l rostească dl Ceaușescu, ca și cum ar fi fost scris chiar de el, concluzie ce apare clară ca lumina zilei atunci când cuvântarea se publică (și se plătește) sub numele dlui Ceaușescu. Despre eminența cenușie veți crede că poate fi dna Ceaușescu, căci ea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cultură numitul obsedantul deceniu, care avea să fie înlocuit cu și mai obsedantele două decenii de guvernare a dogmatismului cel nou. A existat și un congres al demnității, este adevărat, întârziate, în care Constantin Pârvulescu, condamnat la moarte civilă, a rostit o fărâmă din adevărul crud al decepțiilor unui întreg popor și partid; lecția pe care moralizatorii de astăzi i-au dat-o a fost dură și exemplară pentru toți cei care ar mai fi simțit urcându-li-se sângele indignării
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]