16,607 matches
-
sa în Elizawetgrad (astăzi Kirovohrad unde a făcut liceul. Din 1909 a locuit Kiev și învață la liceul nr. 4. În acest loc, unde a cunoscut colegi talentați artistic (mai ales pe Mikołaj Niedźwiedzki, după cum se numea universitatea să) și învățătorii au avut parte de primele încercări de creativitate, mai degrabă în domeniul de compunere a muzicii și de poezie. După bacalaureat a început să studieze la facultatea de drept a Universității din Kiev, însă n-a terminat-o. De asemenea
Jarosław Iwaszkiewicz () [Corola-website/Science/322585_a_323914]
-
Păcală), Georgiana Saizescu (Cântecul de iubire) și Cătălin Saizescu (Cântecul Paiaței). Dansurile folclorice au fost interpretate de Ansamblul Dor de Plai - Glăvile (instructor Anton Burda), Grupul folcloric de dansuri Haiducii - Amărăști (instructor Constantin Drăghici), Grupul de dansuri Domnițele - Costești (coregraf învățător Florica Mândreci), Ansamblul de dansuri mixte Brâulețul - Bărbătești (instructor prof. Maria Tiță) și Grupul de dansuri Șubele - Tomșani (instructor învățător Felicia David, coregraf general Maria Constantin). Coordonatorul general al dansurilor a fost prof. Elena Stoica. Desenele animate au fost realizate
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
Plai - Glăvile (instructor Anton Burda), Grupul folcloric de dansuri Haiducii - Amărăști (instructor Constantin Drăghici), Grupul de dansuri Domnițele - Costești (coregraf învățător Florica Mândreci), Ansamblul de dansuri mixte Brâulețul - Bărbătești (instructor prof. Maria Tiță) și Grupul de dansuri Șubele - Tomșani (instructor învățător Felicia David, coregraf general Maria Constantin). Coordonatorul general al dansurilor a fost prof. Elena Stoica. Desenele animate au fost realizate în Studioul Cinematografic Animafilm S.A. de animatorii Mihai Sânpetru și Constantin Șeltea, sub coordonarea regizoarei de animație Despina Buneci. Desenele
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
Cu toate că Marile Puteri au recunoscut legitimitatea revenirii Transilvaniei la Regatul României, guvernul comunist a declanșat o ofensivă pentru reocuparea teritoriului, ținutul arădean fiind ținta invadatorilor în perioada decembrie 1918-aprilie 1919, atacurile soldându-se cu 90 de morți din rândul preoților, învățătorilor și țăranilor români. Pentru a le cinsti memoria, filiala Arad a Ligii Antirevizioniste a hotărât ridicarea unui monument. Viitorul protopop al Aradului, Florea Codreanu, a venit cu ideea culegerii numelor celor căzuți pentru a-i înscrie pe monument. Data de
Crucea Martirilor Unirii din Arad () [Corola-website/Science/322715_a_324044]
-
o etnografa și folclorista ucraineană din România. Miroslava-Olga Copaciuc s-a născut la 16 mai 1916 în satul Stârcea din Ducatul Bucovinei aflat sub stăpânire austro-ungară (în prezent satul Stârcea se află în raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Ucraina), în familia învățătorilor Ioan și Elena-Olga Copaciuc. Părinții ei au fost transferați în anul 1920 în satul Berhomet pe Siret (azi localitate urbană din raionul Vijnița). A avut o soră cu numele de Maria (Marusia), născută la 28 aprilie 1923. Satul Berhomet pe
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
o intensă activitate culturală, cu îndelungate tradiții. În sat funcționa încă din 1898 Bibliotecă (Casă de lectură) „Ukrainska Besida“ înființată de un grup de gospodari, iubitori de neam și carte ucraineană, în jurul căreia se desfășurau variate activități economico-sociale și culturale. Învățătorii Ioan și Elenă Copaciuc s-au implicat activ în organizarea și buna desfășurare a întregii activități cultural-educative, împreună cu cele două fiice: Miroslava-Olga - învățătoare și Maria (Marusia) - studentă la Conservatorul din Cernăuți. Prin contribuția lor s-a construit scenă, a fost
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
azi localitate urbană în raionul Vijnița), unde a urmat școală primară. Primele trei clase de liceu le-a frecventat în orașul Siret, după care a urmat și a absolvit Școală normală de fete din Cernăuți, obținând diplomă de capacitate pentru învățători în anul 1936. După absolvirea școlii, a lucrat ca învățătoare la Școala generală de 7 ani din Berhomet. La sfârșitul lunii iunie 1940, nordul Bucovinei a fost ocupat de către armata sovietică. Localitatea Berhomet pe Siret s-a aflat pe teritoriul
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
expulzeze peste graniță pe toți cetățenii Bucovinei proveniți din URSS. Hariton Borodai a încercat zadarnic să obțină dreptul de a rămâne în Bucovina, argumentând că și-a format o familie în care a apărut și un copil, iar socrul său, învățătorul Ioan Copaciuc, era ofițer (sublocotenent) în rezervă în Armată Română, fiind mobilizat în cadrul Pirotehnicii din București. În primăvara anului 1942, Hariton Borodai a fost expulzat peste graniță, stabilindu-se în orașul Kameneț-Podolsk din regiunea Hmelnițki (URSS), ce se află sub
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
familia din lecții de chitară și croitorie. La sfârșitul războiului, ea s-a întors în Bucovina, stabilindu-se în orașul Siret și, la cerere, a fost numită învățătoare în satul Climăuți din județul Suceava. S-a recăsătorit în 1947 cu învățătorul Daniel Șandru (1914-2003), originar din satul Bănila pe Ceremuș și au avut împreună un fiu, Bogdan Șandru (n. 11 august 1948, Climăuți; d. 3 iunie 1999, Câmpulung Moldovenesc). Cei doi au lucrat că învățători în satele Climăuți (1947-1951), Rogojești (1951-1952
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
S-a recăsătorit în 1947 cu învățătorul Daniel Șandru (1914-2003), originar din satul Bănila pe Ceremuș și au avut împreună un fiu, Bogdan Șandru (n. 11 august 1948, Climăuți; d. 3 iunie 1999, Câmpulung Moldovenesc). Cei doi au lucrat că învățători în satele Climăuți (1947-1951), Rogojești (1951-1952), Cândești (1952-1956) și Nisipitu 1956-1973), ultimele trei localități având o populație majoritară de ucraineni. Ea s-a pensionat în anul 1973, mutându-se apoi la Rădăuți. În toate localitățile unde au lucrat, învățătorii Miroslava
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
că învățători în satele Climăuți (1947-1951), Rogojești (1951-1952), Cândești (1952-1956) și Nisipitu 1956-1973), ultimele trei localități având o populație majoritară de ucraineni. Ea s-a pensionat în anul 1973, mutându-se apoi la Rădăuți. În toate localitățile unde au lucrat, învățătorii Miroslava și Daniel Șandru au participat activ la viața culturală a locuitorilor, înființând ansambluri corale și formații artistice, susținând conferințe pe diferite teme culturale și științifice în limba ucraineană, organizând expoziții de artă populară locală, sădind în sufletele copiilor și
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
și ""Spivanociki moiy liubi"" (1977). Cei doi soți au organizat la Nisipitu un muzeu etnografic al huțulilor. Într-un interviu din 1982, se destăinuia astfel: "„De origine, eu nu sunt huțanca. Când am împlinit patru ani, părinții mei, care erau învățători, au fost transferați într-un sat de munte, Berhomet / Siret. Și astfel, toata copilăria și adolescență mea s-au desfășurat printre huțuli, în munți. Astfel am putut cunoaște obiceiurile lor, viața cotidiană, am reusit sa pătrund în sufletul lor curat
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
al Ministrului Educației și Cercetării nr. 3432 din 27.02.2003, este inclusă o listă de 38 personalități ucrainene, între care și "Miroslava ȘANDRU". La 21 martie 2009, din inițiativa lui Ostap Borodai-Șandru și cu sprijinul autorităților locale și al învățătorului Gheorghe Cega, a fost inaugurat Muzeul Memorial "Miroslava și Daniel Șandru" în clădirea școlii din Nisipitu. Întregul fond expozițional a fost asigurat și confecționat pe cheltuiala inițiatorului și cuprinde numeroase manuscrise, note și obiecte personale, mari panouri, fotomontaje cu diferite
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
Duminica dimineața ea a cules ierburi") figurează în programele elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării din România pentru examenul de bacalaureat la disciplina Limba ucraineană și pentru Concursul național unic pentru ocuparea posturilor didactice vacante în învățământul preuniversitar (educatori și învățători de limba și literatura ucraineană maternă). Acțiunea romanului are loc la sfârșitul secolului al XIX-lea într-un sat nedenumit (se dă numai inițiala D.) din Bucovina aflată sub stăpânire austro-ungară. În centrul narațiunii se află conflictele din familia prosperă
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
București) a fost istoric, profesor și critic de teatru. (înregistrată în registrul stării civile cu numele de Ileana Bărbulescu-Boaru) este fiica lui Ilie Bărbulescu și a Irinei (conform actului de adopție, sentința civilă 282/26.08.1937), tatăl ei fiind învățător în Jidvei la vremea când s-a născut fiica lui. Mama ei naturală a fost Maria Boaru (1915 - 1982). Mama ei adoptivă, Irina (născută Kerekeș, 1907-1985) a fost cea care i-a stat alături întreaga viață. După ce a urmat școala
Ileana Berlogea () [Corola-website/Science/322199_a_323528]
-
Mare (azi Sânnicolau Mare), la 20 martie 1874, comitatul Torontal, în Austro-Ungaria, într-o familie de români săraci. Clasele primare le urmează la școala confesională ortodoxă din localitatea natală. De mic copil cântă în strana bisericii deprinzând glasurile bisericești de la învățătorul Antonie Minișan. Cu sprijin financiar din partea parohiei, pleacă la Arad unde își continuă studiile, școala secundară și Preparandia pentru învățători pe care o absolvă în anul 1892. Colaborează cu preotul Nicolae Chicin, profesor de cântare bisericească la Arad, de la care
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
le urmează la școala confesională ortodoxă din localitatea natală. De mic copil cântă în strana bisericii deprinzând glasurile bisericești de la învățătorul Antonie Minișan. Cu sprijin financiar din partea parohiei, pleacă la Arad unde își continuă studiile, școala secundară și Preparandia pentru învățători pe care o absolvă în anul 1892. Colaborează cu preotul Nicolae Chicin, profesor de cântare bisericească la Arad, de la care își perfecționează arta dirijorală. A fost contemporan cu compozitorul bisericesc, Trifon Lugojan. Între 1892 - 1896 funcționează ca dascăl în comunele
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
cu compozitorul bisericesc, Trifon Lugojan. Între 1892 - 1896 funcționează ca dascăl în comunele Toracu Mic, în Banatul sârbesc și Comloșu Mare, unde înființează și conduce primele sale coruri formate din elevi și adulți. În 1896 revine la Sânnicolau Mare ca învățător iar începând cu anul 1902 i se încredințează conducerea "Reuniunii de cântări"”Doina”. Corul, existând din 1858, obține sub conducerea lui Atanasie Lipovan, o recunoaștere națională, prin partiparea alături de alte opt formațiuni corale bănățene, la Marea Expoziție Română de la București
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
și sistemele de irigații pentru cultivarea mai ușoară a pământului . Hinduismul a apărut , probabil , prin sincretismul religios dintre religia autohtonă a dravidienilor cu religia adusă de arieni . De asemenea spre deosebire de alte religii, hinduismul nu a fost întemeiat de un singur învățător , și este o acumulare treptată de credințe de-a lungul timpului . Tot în timpul perioadei ariane au fost scrise Vedele , cărțile sacre ale hinduismului , dintre care cea mai veche este Rig-Veda , unde aflăm informații esențiale despre viața cotidiană a arieniilor .
India Ariană () [Corola-website/Science/329571_a_330900]
-
școală la școala românească și cea ungurească din Caransebeș după care a fost elev al Institutului Pedagogic Diecezan din Caransebeș unde l-a avut profesor pe Enea Hodoș. După terminarea studiile pedagogice, în 1907, a fost, pentru doar trei luni, învățător la Școala Confesională Ortodoxă din Maciova. Sinodul Parohial Ortodox Român din Caransebeș îl numește învățător la Școala Primară Confesională Ortodoxă din Caransebeș, post în care va rămâne până la începerea Primului Război Mondial când a fost înrolat în Batalionul 8 de rezervă al
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
Institutului Pedagogic Diecezan din Caransebeș unde l-a avut profesor pe Enea Hodoș. După terminarea studiile pedagogice, în 1907, a fost, pentru doar trei luni, învățător la Școala Confesională Ortodoxă din Maciova. Sinodul Parohial Ortodox Român din Caransebeș îl numește învățător la Școala Primară Confesională Ortodoxă din Caransebeș, post în care va rămâne până la începerea Primului Război Mondial când a fost înrolat în Batalionul 8 de rezervă al unui regiment de honvezi, batalion cantonat la Orșova. Pe 17 octombrie 1915 dezertează trecând Carpații
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
post în care va rămâne până la începerea Primului Război Mondial când a fost înrolat în Batalionul 8 de rezervă al unui regiment de honvezi, batalion cantonat la Orșova. Pe 17 octombrie 1915 dezertează trecând Carpații în România și, pentru două luni, este învățător la Coșovăț. Pleacă spre București sperând să obțină un nou post de învățător în județul Ialomița însă este nevoit să lucreze într-o pulberărie a armatei la Lăculețe, în apropiere de Târgoviște. După ruperea frontului, pe timpul iernii, pulberăria în care
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
Batalionul 8 de rezervă al unui regiment de honvezi, batalion cantonat la Orșova. Pe 17 octombrie 1915 dezertează trecând Carpații în România și, pentru două luni, este învățător la Coșovăț. Pleacă spre București sperând să obțină un nou post de învățător în județul Ialomița însă este nevoit să lucreze într-o pulberărie a armatei la Lăculețe, în apropiere de Târgoviște. După ruperea frontului, pe timpul iernii, pulberăria în care lucra se retrage în Moldova, o periadă de timp funcționând la Dângeni, Botoșani
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
pulberărie a armatei la Lăculețe, în apropiere de Târgoviște. După ruperea frontului, pe timpul iernii, pulberăria în care lucra se retrage în Moldova, o periadă de timp funcționând la Dângeni, Botoșani. După terminarea războiului se reîntoarce la Caransebeș unde este numit învățător la Școala Primară Urbană de Stat din Caransebeș, școală în care activează până în 1923. Între 1923-1926 este subrevizor școlar de control în cadrul Preturii Plasei Caransebeș, post din care demisionează în 1926 ca urmare a alegerii ca deputat de Severin în
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
învățământul primar din cadrul Inspectoratului Regiunii I Școlare Timișoara. Pavel Jumanca s-a stins în 1975 și a fost îngropat la Biserica "Sf. Ioan Botezătorul" din Caransebeș alături de de alte personalități între care și generalul Traian Doda. Încă de la numirea ca învățător la Școala Primară Confesională Ortodoxă din Caransebeș, Pavel Jumanca s-a remarcat prin organizarea de multiple activități extrașcolare pentru elevi și familiile acestora: înființarea unui curs seral de alfabetizare (1909), organizarea unei cantine școlare și a unei tovărășii pentru asigurarea
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]