16,504 matches
-
În faza de declin terminal, socialiștii francezi erau În pragul celui mai mare succes al lor. O majoritate de stânga Întârziase să apară În Franța din cauza a două impedimente gemene: farmecul personal al lui Charles de Gaulle și teama multor alegători că un guvern de stânga ar putea fi dominat de comuniști. În 1970, de Gaulle era mort; zece ani mai târziu, pe comuniști Îi aștepta aceeași soartă. Dacă Mitterrand nu se putea lăuda cu primul fapt, al doilea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale trezoreriei vest-germane. Dar, după entuziasmul inițial al reunificării, superioritatea și triumfalismul verilor din vest au Început să-i enerveze pe Ossies - sentiment exploatat de ex-comuniști cu oarecare succes la următoarele alegeri. Între timp, pentru a nu-i supăra pe alegătorii vest-germani - nu toți au sărit În sus de bucurie la vestea unificării -, Kohl a ales să nu perceapă taxe. Pentru a face față noilor și masivelor ei angajamente, Republica Federală - care până atunci Înregistra surplusuri substanțiale de cont curent - a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nimic. În schimb, se plângeau că În minunata lume nouă a Slovaciei postcomuniste părinții lor erau debusolați și neputincioși: ei nu le puteau oferi nici ajutor și nici sfaturi copiilor lor. Această ruptură Între generații a avut pretutindeni consecințe politice: alegătorii mai bătrâni și săraci cedau periodic În fața farmecului partidelor care ofereau alternative nostalgice sau ultranaționaliste la noul consens liberal. Cum era de așteptat, această problemă era acută În unele regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, unde ruptura și dislocarea erau totale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un exercițiu de propagandă pentru „normalizarea” de după 1968. Republica Cehă a fost singura țară, În afară de Franța și statele fostei URSS, unde Partidul Comunist și-a păstrat cu insolență numele. Dar În orice țară postcomunistă din Europa Centrală, unul din cinci alegători ținea cu un partid „anti” de factură similară: antiamerican, anti-UE, anti-Occident, antiprivatizare... sau, cel mai adesea, unul care le cuprindea pe toate. În Balcani mai cu seamă, „antiamericanism” sau „antieuropenism” era, de regulă, un termen cifrat pentru anticapitalism, servindu-le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmată de vreo acțiune concretă. Departe de a discredita comunismul și a-i legitima căderea, legea nu a făcut decât să accentueze detașarea sceptică a publicului vizat. La zece ani de la adoptare, sondajele de opinie arătau că unul din cinci alegători cehi era de partea Partidului Comunist (nereformat și perfect legal), ce rămânea, cu cei 160.000 de membri ai săi, cea mai mare formațiune politică din țară. XXIItc "XXII" Vechea Europă - și cea Nouătc "Vechea Europă - și cea Nouă" În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conservatoare de guvernare. Ironia sorții este că accesul Ligii la putere era condiționat de alianța cu Forza Italia, mișcarea lui Silvio Berlusconi, și cu ex-fasciștii din Alianța Națională, condusă de Gianfranco Fini - ce depindeau amândouă (În special ultima) tocmai de alegătorii săraci și subvenționați din sud pe care Îi disprețuia Liga. Așadar, dincolo de aceste antipatii reciproce și de iluziile susținătorilor mai temerari ai lui Bossi, nu s-a pus vreodată serios problema ca Italia să se scindeze sau ca vreuna dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Prin urmare, deși candidații formațiunii Plaid Cymru au obținut inițial o victorie la alegerile naționale din 1974, menținându-și apoi o prezență modestă, dar vizibilă, ei nu au reușit niciodată să-și câștige compatrioții de partea proiectului naționalist. Dintre puținii alegători galezi care au participat În martie 1979 la scrutinul pe tema transferului de putere către adunările regionale, majoritatea erau Împotrivă. Când descentralizarea a ajuns În sfârșit În țara Galilor 20 de ani mai târziu, aceasta s-a Întâmplat nu la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ori mai mare decât omologul său din țara Galilor. La două decenii după ce debutase pe scena politică, În 1974 (câștigând 11 locuri În parlament), acest partid cu cauză unică Îi surclasa pe conservatori și amenința realmente bastioanele laburiștilor. Spre deosebire de galezi, alegătorii din Scoția doreau transferul de putere; deși Înființat abia În 1997, Parlamentul Scoțian din Edinburgh e, fără Îndoială, reprezentantul unei țări care se consideră o națiune distinctă (dacă nu chiar un stat). Naționalismul scoțian a fost avantajat atât de descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au simțit obligate să adopte și ele poziții intolerante ca să nu rămână mai prejos. În mod asemănător, În Valonia și la Bruxelles, politicienii din partidele francofone obișnuite au adoptat o linie „comunitară” mai radicală pentru a-i satisface pe alegătorii valoni revoltați de ascendentul flamanzilor În politică. Până la urmă, toate partidele clasice s-au scindat pe criterii comunitare și lingvistice: În Belgia, creștin-democrații (din 1968), liberalii (din 1972) și socialiștii (din 1978) există fiecare În dublu exemplar - un partid pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la moneda unică, iar Comisia Europeană a fost autorizată să aplice amenzi guvernelor risipitoare. La cererea Bonnului, miniștrii de finanțe din Europa au fost așadar legați, ca Ulise, de un eurocatarg, pentru a nu ceda la cântecul de sirenă al alegătorilor și al clasei politice, care solicitau credite mai avantajoase și suplimentări ale bugetului. Acești termeni, meniți să facă euro la fel de rezistent la inflație ca marca germană, nu au fost bine primiți peste tot: În statele membre mai sărace exista temerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prim-ministrului polonez, Hanna Suchocka) de tratativele cu capitalele occidentale și Bruxelles-ul. și, Într-adevăr, liderii politici din estul Europei și-au petrecut restul deceniului căutând, frustrați, dar răbdători, angajamente ferme din partea reticenților interlocutori din Occident, asigurându-i pe alegătorii din țară că aderarea la UE chiar era pe ordinea de zi și Încercând, cu fiecare ocazie, să-i convingă pe partenerii străini că ca acest lucru trebuia să devină urgent realitate. Dar atenția Vestului era Îndreptată În altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În sfârșit să se facă simțite. UE suferea de un serios „deficit democratic”. Cu fiecare scrutin direct pentru Parlamentul European, participarea a scăzut; singura excepție de la regulă o constituie cazurile În care alegerile europene au coincis cu cele naționale, iar alegătorii mobilizați de chestiuni locale sau naționale au votat, dacă tot ajungeau la urne, și pentru alegerile europene. În rest, declinul a fost continuu: În Franța de la 60% În 1979 la 43% În 2004; În Germania de la 66% la 43%; În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tot ajungeau la urne, și pentru alegerile europene. În rest, declinul a fost continuu: În Franța de la 60% În 1979 la 43% În 2004; În Germania de la 66% la 43%; În Olanda de la 58% la 43%11. Contrastul dintre interesul alegătorilor pentru politica națională și indiferența crescândă față de parlamentul de la Strasbourg este extrem de grăitor. Diferența de participare dintre alegerile europene din iunie 2004 (primele de după extinderea Uniunii) și ultimele alegeri naționale a fost de 20 de procente În Marea Britanie, 23 În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la alegerile europene În iunie 2004 a fost cu 32 de procente mai scăzut decât cel de la ultimele alegeri naționale; În Estonia cu 31 de procente; În Slovacia, unde ultimul scrutin național suscitase o participare de 70%, numai 17% dintre alegători s-au obosit să voteze la alegerile europene. În Polonia, participarea de numai 20% reprezenta o scădere cu 26 de procente față de alegerile naționale din 2001, fiind cea mai redusă de la căderea comunismului. De ce erau europenii, cei „noi” și cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a influenței franceze: Mitterrand, Chirac și reprezentanții lor diplomatici au Încercat din răsputeri să amâne inevitabilul cât mai mult timp cu putință. Opinia publică reflecta aceste păreri: Într-un sondaj realizat cu patru luni Înainte de aderarea noilor membri, 70% dintre alegătorii francezi au declarat că Uniunea era „nepregătită” pentru sosirea lor; nu mai puțin de 55% erau net Împotriva aderării (față de media pe UE, 35%)12. Dar antipatie față de UE exista și În Europa de Est. În Republica Cehă, Partidul Civic Democrat (aliniat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prisma "conduitei oamenilor În cazul cumpărării și / sau consumului de bunuri și servicii-' (C. Florescu, 1992, 156). Într-un sens mai larg, comportamentul consumatorului cuprinde Întreaga conduită a utilizatorului final de bunuri materiale și imateriale, incluzând, de exemplu, și comportamentul alegătorilor, al pacienților unui medic sau al enoriașilor față de biserică" (K. R. Werner,1990). Această perspectivă aduce În atenție faptul că În procesul alegerii de către consumator a unor produse sau servicii intervin o multitudine de factori care nu pot fi interpretați
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
cu teama lor de „trădare”. Tot În actul al II-lea aflăm că Zaharia Trahanache nu intră În jocul dramatic În care se află Ștefan Tipătescu și Zoe și Împreună cu Tache Farfuridi și Iordache Brânzovenescu pun În lumină statistica posibililor alegători de care dispune grupul aflat la putere. Teama de trădare a lui Farfuridi se accentuează. În scena a II-a ei se hotărăsc să trimită la București o „depeșă” cu un conținut exploziv, În care se dezvăluie faptul că Tipătescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
apoi ales deputat și este Încredințat că nimic nu-i mai poate sta În cale. În aceste scene este implicat și Cetățeanul turmentat cu replicele lui memorabile. Înșelat de Cațavencu, bruscat și repezit de Tipătescu, el Își merită destinul („la alegători ca dumneata... nu se putea mai bun reprezentant decât d-l Cațavencu...!). În finalul tabloului al II-lea, situația se răstoarnă dintr-o dată și cei interesați, Tipătescu, Zoe, Farfuridi și Brânzovenescu rămân perplexi când citesc depeșa de la București prin care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Referindu-se la personajele caragialiene, Pompiliu Constantinescu descoperă urmatoarele tipologii umane: incornoratul, Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel; juneleprim, Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat, funcționarul, Catindatul; confidentul, coana Efimița, raisonneurul Nae Ipingescu, Brânzovenescu; funcționarul servil și lingușitor, polițaiul Ghita Pristanda. Comicul de nume. Modalitatea creării chipului unui personaj prin semnificația numelui mai fusese folosită de Vasile Alecsandri, el Își numea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
români de a căuta asemenea nume pentru odraslele, lor. Cuvântul e tradus În românește, iar derivatul se leagă de „dandana” cu sinonimele aproximative: poznă, Încurcatură, belea, bucluc; numele se autohtonizează În cel mai comic chip: Agamiță, Gagamiță. Cetateanul turmentat este alegătorul anonim; el trăiește comedia alegerilor necinstite, amețit și nedumerit de tot ce se petrece În jurul lui. Este Îmbătat cu vorbe de Nae Cațavencu, de aceea Întreabă: „Eu cu cine votez?” I se indică și cu cine trebuie să voteze, chiar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin părțile esențiale. Am zis!”; h. truismele (adevăruri evidente): „Un popor care nu merge Înainte, stă pe loc, ba mai dă și-napoi”; „O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are”; i. construcții prolixe (confuze, incoerente), anacolutul: „In sănătatea alegătorilor ... cari au probat patriotism și mi-au acordat ... asta ... cum să zic de! zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt În Cameră, și eu ca românul imparțial, care va să zică... cum am zițe... În sfârșit
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
avântă cu entuziasm În lumea gazetăriei, slujită cu devotament și cu rezultate imposibil de ignorat. Prin 1874 colabora la „Ghimpele” iar prin 1877, la „Claponul”, cunoscutele reviste umoristice ale vremii, dar și la gazete de alte orientări, cum ar fi: „Alegătorul liber”, „Uniunea democratică” și „Națiunea română” a lui Frederic Dame. Experiența de gazetar a fost la fel de importantă pentru destinul viitorului dramaturg. În toată această perioadă, scriitorul face acumulări, Își pregătește cariera, Își formează stilul, menit să-l impună conștiiței publice
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
răspândit milioane de evanghelii printre popoarele arhaice din Africa. „Cooperațiunea socială se bazează pe o identitate de deprinderi, și nu pe o identitate de termeni.” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 129) În societatea românească, falsificată prin politicianism, pseudocultură, pseudoraționalizare, noțiunile de parlament, alegător, reprezentant, democrație, libertate și egalitate variază de la individ la individ. Ele trăiesc o viață de împrumut, fiind masca altor deprinderi. Instituțiile publice funcționează după principiul real „Ai pe cineva?” la Minister, Tribunal, Prefectură, bancă, credit. „Acest veșnic cineva face și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
guvernului printr-o lege electorală, disputa a luat sfîrșit, întrucît regele crease un precedent pe 2 septembrie 1944, prin aprobarea unui proces similar 332. În următoarele luni, partidele politice s-au pregătit pentru alegerile din noiembrie. Legile electorale prevedeau înregistrarea alegătorilor. Guvernul i-a înregistrat imediat pe toți comuniștii și simpatizanții cunoscuți, amînînd, însă, înregistrarea persoanelor care nu erau "de încredere". Conform legii, aveau dreptul să voteze bărbații și femeile ce depășeau vîrsta de 19 ani333. Pe 19 noiembrie a votat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și simpatizanții cunoscuți, amînînd, însă, înregistrarea persoanelor care nu erau "de încredere". Conform legii, aveau dreptul să voteze bărbații și femeile ce depășeau vîrsta de 19 ani333. Pe 19 noiembrie a votat 89% din electorat, adică aproape 7 milioane de alegători. Comuniștii dominau blocul de stînga, beneficiind de 348 de locuri dintr-un total de 414, național-țărăniștii aveau 32, național-liberalii 3 și Uniunea Populară Maghiară, un partid de stînga al minorității ungare din Transilvania, deținea 29 de locuri 334. Reprezentanții declarați
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]