17,832 matches
-
După ce a născut un fiu, Prințul Moștenitor Friedrich Ludwig (1698-1731), care s-a născut în primul an de căsătorie, cuplul a trăit separat. Inițial, din cauza carierei militare, Eberhard Ludwig stătea rareori în Stuttgart. În 1704, el a luat pate la Bătălia de la Blenheim și mai târziu a fost numit comandant al armatei de pe Rin. În 1707 a devenit mareșal al trupelor swabe în Războiul Succesiunii Spaniole. Eberhard Ludwig de Württemberg a fost primul Duce, care a trăit în mod deschis cu
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
Râul Cerna este cel mai mare afluent de pe dreapta al Vardarului. Lungimea sa este de 207 km. În Primul Război Mondial, pe malurile lui s-au dus două bătălii și . Izvorăște din zona Țrna Dupka, în apropierea satului , la o altitudine de 760 m. De la izvor și până la satul , Cerna trece prin Demirhisarsko, și apoi, în zona satului prin cea mai mare vale din țară — . Prin Pelagonia, curge pe
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
universală”, în timp ce voievodul muntean Neagoe Basarab este considerat „un geniu la egalitate cu Erasmus și Machiavelli, ba chiar peste ei”. Istoria românilor este în opinia sa plină de exemple în care țările române au salvat Europa de invazia turcilor precum Bătălia de la Rovine (considerată „o lovitură hotărâtoare a culturii române”) sau de luptele lui Ștefan cel Mare. O parte dintre aceste idei apar în lucrarea "Războiul împotriva poporului român" (1993). Interpretările exagerate ale istoriei culturii și literaturii române l-au determinat
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
rămas cai sălbatici. În partea dreaptă, pe malul sârbesc, se află, construită pe stânci, cetatea Golubac. Prima mențiune documentară a cetății datează din 1335, când era cetate militară maghiară. Apoi, timp îndelungat, cetatea este controlată de regele sârb Dragutin, până la bătălia de la Kososvo când trece sub stăpânire turcească. În final, în secolul al XIX-lea, ea a revenit din nou Serbiei. Cetatea are 9 turnuri cu o înălțime de 25 de metri. Cetatea Golubac este considerată a fi una dintre cele
Ostrovul Moldova Veche () [Corola-website/Science/336991_a_338320]
-
Bătălia navală de la Solebay sau de la Southwold Bay a avut loc la 7 iunie 1672 () între flota neerlandeză și flota combinată anglo-franceză și a fost prima bătălie importantă din Al treilea război Anglo-Neerlandez (1672-1674), care făcea parte el însuși din Războiul
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Bătălia navală de la Solebay sau de la Southwold Bay a avut loc la 7 iunie 1672 () între flota neerlandeză și flota combinată anglo-franceză și a fost prima bătălie importantă din Al treilea război Anglo-Neerlandez (1672-1674), care făcea parte el însuși din Războiul Franco-Neerlandez (1672-1678), în care Ludovic al XIV-lea a invadat Republica și a încercat să obțină controlul asupra Țărilor de Jos Spaniole. Anglia a fost implicată
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și De Ruyter a convocat un al doilea Consiliu, dar vremea proastă l-a amânat până pe 17 mai, flota neerlandeză rămânând la ancora în dreptul Dover-ului. Acest al doilea Consiliu a decis în unanimitate că ar fi o greșeală să dea bătălie oriunde în Canal departe de porturi prietene (doar porturile spaniole ar fi putut primi eventualele navele avariate) și că ar fi cel mai potrivit să se întoarcă pe coasta Zeelandei unde să altepte întăriri. La 19 mai De Ruyter s-
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
în vânt iar navele lor se adânceau mai mult în apă decât cele ale lui Banckert; dacă acesta ar fi vrut cu adevărat să ducă lupta de la mică distanță, ar fi putut-o face cu siguranță. Totuși această parte a bătăliei nu a fost doar o simplă canonadă cum a fost descrisă de mulți istorici. Nava amiral franceză "Saint Philippe" 76 a suferit 67 de morți și răniți, căpitanul navei din fața sa, "Tonnant" 58, a fost rănit serios, la fel ca
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pierit. Încercând să se salveze de la bord cu o șalupă, amiralul Sandwich s-a înecat atunci când ambarcațiunea supraîncărcată s-a răsturnat; Haddock a fost printre cei care au supraviețuit. O altă navă care a evoluat prost în această parte a bătăliei a fost "Henry" 82, secundul lui "Royal James", care după ce a scăpat de o navă incendiară a fost abordată și capturată, căpitanul ei Francis Digby fiind ucis. Mai târziu "Henry" a fost recapturată de către "Plymouth" 60 din divizia lui Jordan
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de o navă incendiară a fost abordată și capturată, căpitanul ei Francis Digby fiind ucis. Mai târziu "Henry" a fost recapturată de către "Plymouth" 60 din divizia lui Jordan cu ajutorul supraviețuitorilor propriului echipaj, dar nu a mai putut lua parte la bătălie. În centru De Ruyter pe "Zeven Provincien" 80 și Van Nes pe "Eendracht" 76 împreună cu alte câteva nave neerlandeze au început să atace nava amiral a Ducelui de York, "Royal Prince" 100, care inițial se afla oarecum în vânt față de
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
seara următoare, apoi au ajuns la Nore pentru reechipare la 16 iunie. a fost indecisă, dar neerlandezii aveau mai multe motive decât aliații să fie mulțumiți de rezultate. Într-adevăr, au pierdut navele "Stavoreen" (48 tunuri) și "Jozua" (54) în bătălie, iar aliații au pierdut pe "Royal James" (100), în timp ce "Westergo" (56) a fost arsă accidental în noaptea următoare, dar neerlandezii au reușit cu o forță inferioară să provoace destule stricăciuni pentru a-i împiedica pe aliați să mai încerce vreo
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
500 de ghiulele. Corpurile a peste 1.200 de oameni au fost aduse de valuri pe coastele orientale ale Angliei, printre care trei dintre halebardierii lui Cornelis de Witt (în timp ce alți trei au fost răniți). Din punct de vedere tactic, Bătălia de la Solebay a oferit un avantaj major lui De Ruyter. A reușit să surprindă flota aliată în dezordine și să exploateze această situație, împiedicându-i pe anglo-francezi să lupte în linie de bătaie, conform intențiilor Ducelui de York, să-și
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
au fost nevoiți să lupte de la mică distanță împotriva unor grupuri de nave pe care neerlandezii au reușit să le concentreze temporar asupra navelor mai puternice, izolându-le de restul liniei și scoțându-le din luptă. În prima parte a bătăliei, această tactică a dat roade spectaculoase: cele mai mari vase din flota aliată fuseseră învinse - nava-amiral a Escadrei Albastre era incendiată, iar cea a Escadrei Roșii dezafectată și scoasă din luptă, două puternice nave cu 82 de tunuri erau capturate
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
flotei aliate sub care celelalte nave să se regrupeze. Din perspectiva materială, pierderea navei "Royal James" valora mai mult decât cele două nave ușoare pierdute de neerlandezi (și o a treia care a luat foc accidental a doua zi după bătălie, "Westergo" 56); iar dacă neerlandezii ar fi reușit să ducă în patrie cele două capturi cu 82 de tunuri și alte mari nave englezești foarte avariate, avantajul ar fi fost și mai mare. Mai important este rezultatul strategic. Englezii au
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
coastă, însă flota aliată nu era în stare să îi blocheze acolo. De Ruyter a provocat atât de multe pierderi încât principalele nave englezești au fost nevoite să se întoarcă în porturi pentru recondiționare. Acesta a fost deznodământul crucial al bătăliei. Englezii au fost pentru o vreme făcuți incapabili să blocheze coasta Țărilor de Jos, să intercepteze flota comercială ce se întorcea din Indiile Orientale dar și să sprjine o invazie planificată în provinciile Olanda sau Zeelanda. Iar în acest sens
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Englezii au fost pentru o vreme făcuți incapabili să blocheze coasta Țărilor de Jos, să intercepteze flota comercială ce se întorcea din Indiile Orientale dar și să sprjine o invazie planificată în provinciile Olanda sau Zeelanda. Iar în acest sens bătălia a fost decisivă, "spatele" Republicii fiind astfel apărat în timp ce pe uscat armata franceză părea de neoprit și amenința însăși inima țării - Amsterdam. Dacă englezii ar fi reușit să pună stăpânire pe coasta Zeelandei sau a Olandei, obținând controlul asupra căilor
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și amenința însăși inima țării - Amsterdam. Dacă englezii ar fi reușit să pună stăpânire pe coasta Zeelandei sau a Olandei, obținând controlul asupra căilor maritime, supraviețuirea Provinciilor Unite ar fi fost extrem de improbabilă. Mai înainte de flota engleză după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 6 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul " Nicolae Popescu ".
Regimentul 6 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337442_a_338771]
-
pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 5 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărăști și A Treia Bătălie de la Oituz. În această campanie, regimentul a fost comandat de colonelul " Anton Lupașcu ".
Regimentul 5 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337441_a_338770]
-
războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 5 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărăști și A Treia Bătălie de la Oituz. În această campanie, regimentul a fost comandat de colonelul " Anton Lupașcu ".
Regimentul 5 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337441_a_338770]
-
pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 7 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărășești. În această campanie, regimentul a fost comandat de colonelul " Alexandru Cihoski ".
Regimentul 7 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337443_a_338772]
-
sale au reapărut când Henric de Valois a abdicat în schimbul tronului Franței, pentru a deveni Henric al III-lea. Rivalitatea Maximilian-Báthory s-a reluat. Susținut de secui, Bekes s-a angajat într-o nouă revoltă, însă a fost învins în bătălia de la Kerelőszentpál. Susținătorilor secui ai lui Bekes le-au fost suprimate cu brutalitate privilegiile. Odată cu alegerea principelui Ștefan Báthory la tronul Poloniei, survenită la 14 decembrie 1575, și moartea lui Maximilian în 1576, Bekes și-a pierdut orice speranță de
Gáspár Bekes () [Corola-website/Science/337491_a_338820]
-
Sanzio, "Madonna și pruncul împreună cu un înger" de Correggio, trei lucrări de Sebastiano del Piombo, "Adorația păstorilor" și "Venus, Cupidon și Gelozia" de Bronzino, "Portretul dogelui Marcantonio Trevisani" de Tițian, "Cină la Emmaus" de Tintoretto, "Sfântul Iacob cel Mare în Bătălia de la Clavijo" de Tiepolo, "Portret de tânăr" de Dürer, "Portretul împăratului Carol al V-lea" de Bernard van Orley, opt tablouri de Lucas Cranach cel Bătrân, "Sfântul Ioan Botezătorul rugându-se" de Pieter Bruegel cel Bătrân, "Mucius Scaevola în fața lui
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
de desene și 100.000 de gravuri care provin în principal dintre achizițiile lui Esterhazy, Istvan Delhaes și Pal Majovsky. Toate perioadele artei grafice europene sunt bine reprezentate. Printre piesele importante se află două studiuri de Leonardo da Vinci pentru "Bătălia de la Anghiari', 15 desene de Rembrandt, 200 piese de Goya și acvatinte franceze. Colecția de artă din secolele al XIX-lea și al XX-lea este mai puțin semnificativă decât cea din alte secțiuni; este o colecție mult mai nouă
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
timp înainte, el devenise conducătorul "de facto" al Flandrei. El a fost închis în castelul Chinon. Contrar credinței populare, ca și romanticei caracterizări oferite de Hendrik Conscience în romanul său "The Lion of Flanders", Robert nu a luat parte la Bătălia pintenilor de aur. În iulie 1305, după ce Guy murise în captivitate, lui Robert i s-a permis să revină în Flandra. Punerea în execuție a tratatului de la Athis-sur-Orge cu Filip al IV-lea va marca întreaga domnie a contelui Robert
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]